Dumnezeu are umor?

[Mihnea Dragomir]

Sunt convins că Dumnezeu are umor. Un exemplu de ironie a lui Dumnezeu avem în chiar prima carte din Biblie, când Dumnezeu, după cădere, spune despre om că "s-a făcut asemenea nouă". Păţaniile profetului Iona sunt pline de umor. În timpul activităţii Sale publice, probabil că Isus a glumit adesea, în mod sigur a mers la cel puţin două petreceri: la nunta din Cana şi la un ospăţ cu fariseii.
Eu nu cred că a fi creştin înseamnă să fii încruntat, mereu sever şi suferind de constipaţie. Umorul are rolul lui şi în îndreptarea moravurilor: cei vechi spuneau "Ridendo castigat mores".

În ceea ce priveşte cărţile şi alte lucrări ale artei: să nu uităm că se bazează pe "convenţia artistică": sunt opere de ficţiune, CA ŞI CÂND ar fi reale. Asta le spun mereu celor care se scandalizează de cărţi ale câte unui Dan Brown: oameni buni: sunt ROMANE. Locul lor în Bibliotecă este pe raftul pe care scrie, cu litere mari: "Fiction".

Desigur, cu totul alta e situaţia în cazul cărţilor de filozofie sau de aşa-zisă "psihologie aplicată" etc, care într-adevăr pot face mult rău şi pot fi socotite ca inspirate de duhurile rele. Până prin deceniul al doilea, Roma, emitea periodic un "Index librorum prohibitorum", cuprinzând cărţi nerecomandate creştinilor şi care puteau fi citite în biblioteci numai cu aprobare specială eclezială. Numărul cărţilor trecute la index a crescut enorm, iar când, la ultima ediţie, s-a ajuns la 6000 de titluri, Biserica a renunţat să îl mai actualizeze.

[Fani71]

Da, si eu cred ca in Biblie sunt si lucruri umoristice.
Altul: cand sf. Pavel citeaza VT spunand ca sa nu se puna zabala magarului (sau cum ii zice - ca sa nu manance din rodul pe care il strange), si adauga: oare de magari vorbea Moise acolo?

Si eu cred ca trebuie facuta mare deosebire intre fictiune si carti filozofice care se pretind luate in serios si aplicate. Fictiunea poate sa vrea si sa oglindeasca realuitati, eventual rele sau malefice, pentru a ne face sa le constientizam. De altfel este unul din rolurile literaturii.
De exemplu, Dostojevski a scris Demonii, in care este vorba cat cuprinde despre rau in toate nuantele sale. Inseamna ca este o carte care face rau? Nu, dimpotriva - exorcizeaza.

Cartile lui Dan Brown pot fi daunatoare unora, cred, pentru ca sunt romane cu teza care prezinta niste speculatii ca pe niste fapte istorice; naivii si neavizatii le iau drept bune. Eu nu am citit decat Codul lui Da Vinci. Cred insa ca un crestin avizat ar trebui sa citeasca aceasta carte care a facut atata valva tocmai pentru a putea raspunde celor care o iau drept buna, si pentru a sti ce idei circula in aerul secolului.

Eu nu cred ca solutia occidentala de a pune cartile la index a fost buna. Cred ca autoritatile competente ar putea spune la ce distanta se afla o carte de invatatura Bisericii, dar nu ar trebui sa o 'interzica'. Se stie de altfel ca ceea ce este interzis atrage, si castiga pana la urma spiritele. Si asta contrazice si libertatea crestinului de a cerceta si singur.

[costel]

Multi parinti au fost veseli. Parintele Teofil Paraian spunea acest lucru despre Parintele Serafim Popescu de la Sambata de Sus: "Veselia Parintelui Serafim se manifesta in toate ale sale: in privire, in zambet, in ras, in fata senina, in atitudini ... Spunea cu placere glume prin care ne inveselea pe toti. Cea mai faina este cea cu balmosul. Spunea Parintele ca s-a dus odata un cetatean la stana si ciobanii tocmai facusera balmos - un fel de mamaliga cu zar si cu unt - si i-au oferit si celui venit la ei. El insa zicea ca nu-i place, ca nu vrea sa manance. Si atunci ciobanii au zis: "Ma, tineti-l doi si dati-i unu". Si ei au facut asa. Omul, cand a vazut cat de bun e balmosul, a zis: "Acum schimbati-va. Tineti-ma unu si dati-mi doi". (Parintele Teofil Paraian)

Asa ca daca in oameni care traiesc pe placul inimii Domnului e veselie, e greu de crezut ca ea nu exista si in Dumnezeu.

[eodor nastasa]

Ooo ! Si incat cat ! Parol, pe onoarea mea , va spui !

tare stramba judecata mai avem.. constiintele noastre sunt asa de intunecate saracutele ca punem niste probleme din niste unghiuri si strecuram niste "bombonele" ca... uuuf...unde e aducerea aminte de moarte? unde aducerea aminte de focul cel vesnic? unde osandirea de sine? o rabdare si milostivire a lui Dumnezeu..stiti.. noi pentru ca nu vrem sa fim ca Dumnezeu il facem pe El ca noi.. e mai simplu.. o experienta.. pentru cei ce gasesc ca Dumnezeu se impaca cu "frumusetile" artei despre care s-a pomenit in susul discutiei.. cautati sa va vedeti pacatosenia, intunericul, moartea starea de cadere, strambatatea gandurilor, batjocura dracilor caci oohoho! suntem in frunte cu mine inselati si batjocoriti crunt de draci..sa ne vedem aceasta stare prin intristarea inimii ,biciuirea ei cu frica mortii, gandul si amintirea pacatelor,ca va incepe pe masura ce ne apropiem de adevar sa ne dispara gustul fata de tot ce e pe lumea asta.. nu prea au avut experiente harice si trairi si experiente duhovnicesti cei ce se cred ortodocsi si jinduiesc dupa gemul din debara.. cand Dumnezeu are bunatati infinit mai mari.. ce arta mai? ce frumusete? da coborarea mintii in inima si umilinta acea dulce din care se naste vederea nimicniciei si dupa care mintea se curata si din mijlocul scarbei este rapita de lumina necreata din cand in cand sau de alte adevaruri.. acelea sunt dumnezeiesti.. acelea sa ne bucure..acelea sa ne atraga atentia si pe cele ale lumestii "frumuseti", poleielile diavolului sa le lasam ca sunt destui cei ce le poftesc.. e pacat de Hristos cel Rastignit care cum zice Pavel ar trebui sa fie in mijlocul nostru.. vreau zice sa-L stiu pe Hristos in mijlocul vostru si pe Acesta Rastignit!
ofof, mai,mai..

[lore86]

În prealabil postat de mariuca92

Fani71,


Dar sa revenim la umor, bineinteles ca Dumnezeu are umor. Are chiar si ironie. Ba inca autoironie.

mi se pare una dintre cele mai aberante afirmatii.acusi o sa ajungi sa spui ca Dumnezeu e sarcastic.
ironia implica rautate, chiar daca intr-o masura mai mica, tot rautate se numeste.

cat priveste inspiratia Duhului in carti neortodoxe....nu stiu ce sa zic

mi se pare ca se confunda darul lui Dumnezeu cu inspiratia duhului.
nu cred ca e suficient sa ai icoane in casa ca sa fi si ortodox, sa ai gandire ortodoxa, si mai ales atitudine ortodoxa.
nu discut pe marginea pesonalitatii lui ionescu, ptr ca nu stiu mai nimic despre el.
dar mai sunt altii, mari talente e adevarat, chiar genii as putea spune, dar care nu fac decat sa se intersecteze cu ortodoxia.nimic mai mult. oricat s-ar stradui unii sa ii scoata mari ortodocsi.

Dumnezeu ii da un dar omului, iar acesta are posibilitatea sa il foloseasca cum doreste.
dar daca prin rezultatul darului nu se slaveste numele lui Dumnezeu, inseamna ca ...lipseste ceva

Interesanta intrebare!
Stim cu totii ca Dumnezeu este Dragoste. Sfanta Treime este Dumnezeu in trei ipostasuri unite prin iubire. Deci El ne iubeste si daca ne iubeste, vazand cat suntem noi de simpatici si neobositi cautand sa cuprindem Necuprinsul, apoi trebuie MUSAI sa aiba umor! Altfel...

[Rodica50]

Exista un cantec foarte frumos- "Noapte de vis/ Timp prea sfant/ Dumnezeu rade bland/ Pieptu-I poarta iubire/ Lumii da mantuire..."

,,I'm living proof that God has a sense of humor".Eu as adauga(alt citat aprox)meditand la anumite actiuni ale mele> ,,I hope God has a good sense of humor, otherwise I'm going to hell".

[iustin10]

Umorul este doar o treapta,binevenita dealtfel ,pe calea inaltarii spirituale.Si anume este treapta ruperii de lume ,cand ,prin umor ,lumea nu ne mai afecteaza,si incepem sa devenim generosi.
Dumnezeul cel PreaInalt ,nu are nevoie de umor,caci are ceva mult mai mare ,si anume sfintenia.