De ce nu ni se arata Dzeu?

[Irina Georgeta]

Dar Dumnezeu deja ni se arată, numai că sub altă formă... Se arată prin tot ceea ce ne înconjoară, prin întreaga Sa creaţie, văzută şi nevăzută. Tot ceea ce este în jurul dumneavoastră Îl reprezintă, oamenii cu toată fiinţa lor, natura cu frumuseţea ei plină de mister şi chiar propria persoană. Dumnezeu este pretutindeni, cu atât mai mult în inimile noastre. Ce poate fi mai justificabil ca faptul că te gândeşti că lumea întreagă a fost creată de Mâna Sa, de la cele mai mici la cele mai mari detalii? Până la Viaţa de Apoi, nimic nu poate fi mai doveditor şi mai plin de prezenţa divină ca însăşi lucrarea în sine. Când problemele mă apasă şi simt că îmi pierd şi nădejdea şi puterea de concentrare, îmi aduc aminte că Dumnezeu aşează totul într-o ordine bine pusă la punct - ciclul vieţii, mişcarea planetelor, fenomenele naturii, semnele şi faptele de zi cu zi - şi mă liniştesc. Nu Îl văd fizic în faţa mea atunci când mă rog, dar cu siguranţă liniştea sufletească pe care o capăt după rugăciune este semn că este acolo. Dumnezeu este iubitor, afectuos şi practic în acelaşi timp. Chiar şi aşa, se spune că timpul rezolvă totul. Nu este adevărat. Dumnezeu este cel care controlează timpul şi lucrurile care se petrec simultan în acest timp. Chiar prin aceasta Îl vedem! Să nu uităm de Îngerul Păzitor şi de blândeţea Sfinţilor. Toate sunt prin El. Plus să nu vom putea admira Divinitatea în persoană până nu vom reuşi să admirăm întâi ceea ce Îl reprezintă. Oare am putea noi să fim demni de a-L vedea pe Dumnezeu ca persoană prin cinstire şi iubire când abia apreciem ceea ce vedem în jurul nostru? Oare nu înainte de toate trebuie să căutăm să apreciem ceea ce avem şi mai apoi să cerem mai mult? Eu cred că întâi trebuie să ajungem să fim conştienţi de ceea ce deja ne este la îndemână şi să aşteptăm, pentru că Dumnezeu ştie cum să aranjeze totul, doar El a creat acest tot.

p.s.: Îmi cer iertare pentru îndrăzneală dar vă fac o mică observaţie printr-o rugăminte, aceea de a nu mai scrie prescurtat numele Domnului. Totuşi, nu este d-nul prof şi nici dr.ing., ci Dumnezeu.

[ory]

În prealabil postat de annajanette

da asa este, dar uite ca uneori simti nevoia sa vorbesti cu o fiinta superioara atunci cand te simti disperat, repet topicul nu era despre existenta lui Dzeu ci despre nevoia de a-l simti sau vedea.

Sincer, m-as cutremura sa-L vad pe Dumnezeu, pentru ca, desi privilegiata de aceasta infinita daruire, nu as fi capabila sa ma schimb in virtutea posibilitatii imense care mi s-a oferit si astfel as simti ca ma osandesc si mai mult cu fiecare neputinta ce ma stapaneste.
De simtit, cred ca L-am simtit, sau cred ca-L simtim mereu sub forme diverse in situatii diverse, nu am nici o indoiala fata de acest lucru.

[cojanete]

Pe Dumnezeu al vedea nu este cu putinta oamenilor .Spre care nu cuteaza ostirile ingeresti .

[costel]

Plecand de la faptul ca Dumnezeu este iubire, eu afirm ca Dumnezeu nu Se face vazut celui ce nu vrea sa-L vada. Dar a vrea sa-L vezi pe Dumnezeu, nu tine de curiozitate, ci de iubire. Cu alte cuvinte, cel care S-a invrednicit sa-L vada pe Dumnezeu ramane neincetat indragostit de El. Acest om, nu va putea spune niciodata "L-am vazut pe Dumnezeu, acum trebuie sa ma uit in alta parte".

Dumnezeu nu-Si da intalnire cu noi intr-un loc, ci oriunde poate fi intalnit. Ramane sa-L iubim.

[Lucian_craciunescu]

Cei care cred cu adevarat nu au nevoie sa li se arate, ei cred pur si simplu Il simt, sunt constienti de prezenta Lui, la fel ca si de prezenta aerului.
Pentru cei care nu cred si vor crede dupa ce Il vor vedea...Ce valoare mai are credinta lor?
Iar pentru cei care sunt impotriva lui, Il vor nega chiar si fata in fata, si atunci vor fi osanditi pe veci (ceea ce nu doreste Dumnezeu, nici macar pentru acestia).
Asadar,...Ce rost ar avea sa ni se arate? :-)

[Dumitru73]

În prealabil postat de Lucian_craciunescu

Cei care cred cu adevarat nu au nevoie sa li se arate, ei cred pur si simplu Il simt, sunt constienti de prezenta Lui, la fel ca si de prezenta aerului.
Pentru cei care nu cred si vor crede dupa ce Il vor vedea...Ce valoare mai are credinta lor?
Iar pentru cei care sunt impotriva lui, Il vor nega chiar si fata in fata, si atunci vor fi osanditi pe veci (ceea ce nu doreste Dumnezeu, nici macar pentru acestia).
Asadar,...Ce rost ar avea sa ni se arate? :-)

Ce rost are???????
Ce rost a avut ca Iisus sa se arate lui Toma dupa inviere si mai mult sa se lase atins de acesta?
Iti spun eu. Credinta ta ar fi fost mai "schioapa" decat cea azi.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Lucian_craciunescu

Cei care cred cu adevarat nu au nevoie sa li se arate, ei cred pur si simplu Il simt, sunt constienti de prezenta Lui, la fel ca si de prezenta aerului.
Pentru cei care nu cred si vor crede dupa ce Il vor vedea...Ce valoare mai are credinta lor?
Iar pentru cei care sunt impotriva lui, Il vor nega chiar si fata in fata, si atunci vor fi osanditi pe veci (ceea ce nu doreste Dumnezeu, nici macar pentru acestia).
Asadar,...Ce rost ar avea sa ni se arate? :-)

Sau ce rost a avut sa se arate lui Saul pe drumul Damascului??????

[costel]

În prealabil postat de Lucian_craciunescu

Cei care cred cu adevarat nu au nevoie sa li se arate, ei cred pur si simplu Il simt, sunt constienti de prezenta Lui, la fel ca si de prezenta aerului.

Corect, dar indraznesc sa spun ca uneori Dumnezeu vazand cat de mult e iubit de unele persoane, nu mai poate "rabda" sa ramana nevazut si Se arata acestora. Precizez, ca nu face acest lucru pentru ca cei ce-L iubesc o cer, ci ca raspuns la iubirea oamenilor.

[georgeval]

În prealabil postat de topcat

Ok, deci inspiratia de la Dzeu se materializeaza in domeniul in care esti pregatit, nu? Ce surpriza!

Nu numai in domenul in care esti bine pregatit. Dar nu trebuie sa inteleg inspiratia ca actiune irezistibila a harului lui Dumnezeu. Este un fenomen teandric- impletire intre divin si uman. Depasesc atat actiunea unilaterala a lui Dumnezeu, cat si cea umana. Dumnezeu prin harul Sau valorifica darurile noastre.

[Marius22]

În prealabil postat de Dumitru73

Sau ce rost a avut sa se arate lui Saul pe drumul Damascului??????

In mod paradoxal, vederea lui Dumnezeu poate fi atat inceput cat si incununare a vietii duhovnicesti. Viziunea Sfantului Apostol Pavel, se inscrie in prima categorie. Ea l-a miscat profund aducandu-i convertirea la crestinism.

Pentru un isihast, vederea slavei dumnezeiesti reprezinta, asa cum spune Costel, un raspuns al lui Dumnezeu la iubirea omului. Si intr-un caz si in celalalt, vederea lui Dumnezeu reprezinta un dar. Nimeni nu ajunge la vederea Sa, pentru ca si-a propus acest lucru, ci pentru ca Dumnezeu binevoieste catre el.