Citat:
În prealabil postat de penticostalulmantuit
Vorbirea în limbi este, după cunoștințele mele biblice, singurul dar care are atât o folosință personală și una publică.
Este scris în 1 Corinteni 14 că, nu se poate sluji celor din jurul tău cu darul vorbirii în limbi dacă nu ai darul tălmăcirii. Dacă tu ai darul tălmăcirii limbilor sau altcineva din biserică îl are, tu vorbești în alte limbi și prin darul tălmăcirilor ceea ce vorbești este tradus.
Pentru că există trei căi de înțelegere a vorbirii în limbi:
xenolalia - credinciosul vorbește prin Duhul Sfânt o limbă cunoscută (precum suahili, să zicem)
glossolalia - credinciosul vorbește o limbă necunoscută de public
akolalia - credinciosul folosește glossolalia dar Duhul Sfânt face ca auditoriul să „audă” limba lui
În general astăzi este mai des întâlnită glossolalia. În cazul ei, pentru ca biserica să fie zidită este necesar darul tălmăcirilor.
La Cincizecime părerea mea este că a fost akolalia.
Unele din cele ce le spun sunt părerile mele, dar felul cum funcționează darului tălmăcirilor și al vorbirii în limbi este Biblic. Cercetează 1 Corinteni 14.
|
Ai zis ca sunt trei feluri de vorbire in limbi: xenolalia , glossolalia , akolalia.Cum,cand si de unde au aparut aceste doua terminologii si formulari "xenolalia" si "akolalia" in contextul vorbirii in limbi .
22.04.2010, 17:40:11
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode