Inteleg ceea ce simti ...eu am avut oarecum o poveste asemanatoare , nu am stat cu cineva in casa(doar cu socrii vreo 2 ani), insa rudele sotului erau tot timpul pe la mine ...si nu m-ar fi deranjat daca "femeile" nu ar fi avut atitudinea aceea superioara ..toate...soacra , cumnata si intr-un final si nepoata ... Am tacut , am indurat (glume proaste chiar vis a vis de postul pe care eu il tin de ani de zile ) si m-am gandit ca nu merita nici macar sa le port "pica".... Si toata "povestea" a durat ...13 ani...
Acum , de vreo 3 ani , de cand am spus "Stop" cu acordul sotului bineinteles , imi este foarte bine .Sufleteste .
Am avut , recunosc , momente in care ma enervam pe mine cum de am putut sa indur atat timp ,insa acum , ma rog la Dumnezeu sa le de-a sanatate si sa le lumineze mintile ...Ca eram "obligata" intr-un anumit fel sa o ajut cu copiii , ca ii duceam lapte dimineata cumnatei , ca sambata de sambata eram acasa la ea sa "o ajutam"(toata familia)...ani de zile si cand am avut eu nevoie ...dintr-o data totul a fost "uitat"si m-a "uitat"...nu mai conteaza ...bine ca sunt sanatoasa ...si asta le doresc si lor...sincer ...fara nici o retinere ...
Am facut asta cu credinta ...si acum mi-e bine...
|