De ce exista Dumnezeu?

[Marius22]

Titlul topicului, "De ce exista Dumnezeu?" constituie o intrebare al carei raspuns nu va putea fi niciodata descoperit, atata vreme cat nu vom gasi mai intai raspuns, la intrebarea "De ce exista omul?".

Cand ne vom da seama ca de fapt existam nu pentru noi insine, ci pentru Dumnezeu, ne va fi lesne sa intelegem ca si El exista nu numai pentru Sine, ci pentru noi. Desigur, a nu intelege aceasta in termeni de determinare, ci de relatie.

Dumnezeu si omul s-au insotit pe veci intr-un dialog al iubirii. Sa luam seama ca limba in care se poarta acest dialog sa nu ne fie una straina. Si chiar de ne-ar fi, sa ne ostenim a o invata caci este mai frumoasa si mai dulce decat toate graiurile pamantului.

În prealabil postat de Marius22

Titlul topicului, "De ce exista Dumnezeu?" constituie o intrebare al carei raspuns nu va putea fi niciodata descoperit, atata vreme cat nu vom gasi mai intai raspuns, la intrebarea "De ce exista omul?".

Cand ne vom da seama ca de fapt existam nu pentru noi insine, ci pentru Dumnezeu, ne va fi lesne sa intelegem ca si El exista nu numai pentru Sine, ci pentru noi. Desigur, a nu intelege aceasta in termeni de determinare, ci de relatie.

Dumnezeu si omul s-au insotit pe veci intr-un dialog al iubirii. Sa luam seama ca limba in care se poarta acest dialog sa nu ne fie una straina. Si chiar de ne-ar fi, sa ne ostenim a o invata caci este mai frumoasa si mai dulce decat toate graiurile pamantului.

Cred ca e o mica neintelegere, pentru ca avem raspunsul la intrebarea "de ce exista omul". Doar ca unii se fac ca nu stiu sau nu inteleg. Si transforma metafore in realitate.

[Marius22]

În prealabil postat de topcat

Cred ca e o mica neintelegere, pentru ca avem raspunsul la intrebarea "de ce exista omul". Doar ca unii se fac ca nu stiu sau nu inteleg. Si transforma metafore in realitate.

Pomeneam mai sus de un limbaj aparte. Relatia cu Dumnezeu este realitatea. Metafora slujeste aceasta relatie, in sensul ca prin intermediul ei incearcam sa exprimam, macar in parte, adevarul si frumusetea comuniunii cu Dumnezeu.

Dar tu probabil vrei sa exprimam iubirea in ecuatii, matrici si alte expresii matematice. Ma tem ca acest lucru nu este posibil.

În prealabil postat de Marius22

Dar tu probabil vrei sa exprimam iubirea in ecuatii, matrici si alte expresii matematice. Ma tem ca acest lucru nu este posibil.

Nu vreau sa exprimam iubirea in ecuatii, eu vreau doar sa cernem iubirea adevarata de fetisism. Si aici ma refer la iubirea ca sentiment de afectiune si la fetisism ca veneratie lipsita de discernamint.

[flying]

În prealabil postat de Traditie1

Am fi mai repede dispusi sa admitem existenta unui univers neînsufletit decât a unei Fiinte vii ca Principiu al existentei.

Acest obstacol pare a fi si una din pricinile pentru care multi ajung la ateism.

=>si eu am trecut prin faza de "ateism" ...stii de ce eram "dispus" sa cred ca NU exista Dumnezeu ?
=din simplul motiv ca NU ERAM DISPUS sa renunt la patimile mele trupesti ...care erau dumnezeul meu .si cum nu ai cum sa ai 2 dumnezei in acelasi timp ...il alegi pe cel care nu se opune patimilor tale... pana intelegi pacaleala :) chestia ca ceri altora dovedirea lui Dumnezeu e doar o autoinselare ...e ca si cum te-ai duce la farmacie sa cumperi elefanti:
-Buna ziua,aveti elefanti de vanzare?
-Nu !
-Aha deci elefantii sunt numai in mintea unora ...care spun ca exista elefanti dar iata la farmacie nu are elefanti...deci nu exista elefanti ! niste ametiti vorbesc de lucruri imaginare...si m-am convins ca nu exista !

[Marius22]

În prealabil postat de topcat

Nu vreau sa exprimam iubirea in ecuatii, eu vreau doar sa cernem iubirea adevarata de fetisism. Si aici ma refer la iubirea ca sentiment de afectiune si la fetisism ca veneratie lipsita de discernamint.

Nu putem defini si trata iubirea in maniera stiintifica. Orice incercare in acest sens este sortita esecului. Cred ca si cel mai mare om de stiinta este oarecum frustat de faptul ca in fata iubirii, manifestata in experientele personale, i se descopera foarte multe intrebari fara raspuns. Iubirea ajunge asadar sa se arate a fi de multe ori peste ratiune, pe care el si-ar fi dorit-o suverana. Insa, asa este iubirea, transcende ratiunea si este intotdeuana invaluita in taina.

Daca viata se reduce doar la un nesfarsit sir de procese bio-chimice atunci tot ce tine de manifestarea iubirii este lipsit de sens.

Daca insa viata este mai mult decat atat, si este, atunci iubirea devine sensul intregii existente.

[georgeval]

În prealabil postat de topcat

Nu vreau sa exprimam iubirea in ecuatii, eu vreau doar sa cernem iubirea adevarata de fetisism. Si aici ma refer la iubirea ca sentiment de afectiune si la fetisism ca veneratie lipsita de discernamint.

Care este iubirea adevarata? Are limite? Pana unde merge?

[ai2]

În prealabil postat de flying

=>si eu am trecut prin faza de "ateism" ...stii de ce eram "dispus" sa cred ca NU exista Dumnezeu ?
=din simplul motiv ca NU ERAM DISPUS sa renunt la patimile mele trupesti ...care erau dumnezeul meu .si cum nu ai cum sa ai 2 dumnezei in acelasi timp ...il alegi pe cel care nu se opune patimilor tale... pana intelegi pacaleala :) chestia ca ceri altora dovedirea lui Dumnezeu e doar o autoinselare ...e ca si cum te-ai duce la farmacie sa cumperi elefanti:
-Buna ziua,aveti elefanti de vanzare?
-Nu !
-Aha deci elefantii sunt numai in mintea unora ...care spun ca exista elefanti dar iata la farmacie nu are elefanti...deci nu exista elefanti ! niste ametiti vorbesc de lucruri imaginare...si m-am convins ca nu exista !

atesimul declarat din oportunism este la fel de ilogic precum credinta din oportunism. Tu nu ai fost ateu ci pur si simplu ai fugit de responsabilitatea faptelor tale. Ti-a convenit la un moment dat sa spui ca esti ateu. Nimic mai mult. Sa fii ateu de dragul patimilor este echivalent cu a fi musulman de dragul de a avea 4 neveste. La noi se mai practica si pocairea tot din oportunism.
Am mai spus, tara D-lui Goe! Ce mai conteaza ce meriti sau ce faci cat timp primesti o ciunga sau esti laudat de mam mare? Poti chiar sa-ti dai singur dreptate si iar e bine.

[maria-luisa]

În prealabil postat de Marius22

Nu putem defini si trata iubirea in maniera stiintifica. Orice incercare in acest sens este sortita esecului. Cred ca si cel mai mare om de stiinta este oarecum frustat de faptul ca in fata iubirii, manifestata in experientele personale, i se descopera foarte multe intrebari fara raspuns. Iubirea ajunge asadar sa se arate a fi de multe ori peste ratiune, pe care el si-ar fi dorit-o suverana. Insa, asa este iubirea, transcende ratiunea si este intotdeuana invaluita in taina.

Daca viata se reduce doar la un nesfarsit sir de procese bio-chimice atunci tot ce tine de manifestarea iubirii este lipsit de sens.

Daca insa viata este mai mult decat atat, si este, atunci iubirea devine sensul intregii existente.

Si eu sunt de acord cu ce spune topcat, este bine sa lamuresti fata de tine de ce iubesti pe cineva anume. Intotdeauna sunt multi factori care contribuie la sentimentul acesta. De multe ori numim iubire( in mod gresit) o simpla atractie fizica, pentru ca mai apoi, dupa ce trece aceasta atractie sa ne trezim ca nu avem nimic de impartit cu persoana pe care credeam ca o iubim... si asa se ajunge la divort.

[Marius22]

În prealabil postat de maria-luisa

Si eu sunt de acord cu ce spune topcat, este bine sa lamuresti fata de tine de ce iubesti pe cineva anume. Intotdeauna sunt multi factori care contribuie la sentimentul acesta. De multe ori numim iubire( in mod gresit) o simpla atractie fizica, pentru ca mai apoi, dupa ce trece aceasta atractie sa ne trezim ca nu avem nimic de impartit cu persoana pe care credeam ca o iubim... si asa se ajunge la divort.

Luisa, nu discutam asupra unui caz concret. Este clar ca in orice relatie iubirea manifesta anumite valente si ca ea nu trebuie sa fie "oarba".

Discutam despre faptul daca iubirea reprezinta sau nu baza, ba chiar insasi natura relatiei, dintre Dumnezeu si om. Crestinii spun ca da. Ateii spun ca nu.