cum sa fac?

Cazul in discutie este foarte delicat. Nici nu m-as putea gandi sa dau vreun sfat... La prima vedere este vorba despre relatia dintre o sora silitoare, harnica si responsabila si despre un frate lenes, pretentios si profitor.
La a doua vedere lucrurile nu mai par chiar asa...
Sora este o fata crescuta de mamica ei, cu un tata, la Bucuresti, data la o scoala civilizata, trimisa in strainatate la studii.
Fratele este un biet copil nascut dintr-o casatorie anterioara, abandonat se pare de tata, crescut de o bunica, la tara, vizitat, poate, cand si cand, la sfarsit. de sapt de mamica lui si sora de la oras... educat la scoala din sat, buna si aia (!?)...
Este vorba de relatia dintre un frate si-o sora. Sora sa-i faca cadouri fratelui sau nu? Asta-i intrebarea... Asta-i intrebarea?? Intrebarea, sau mai bine zis "problema" este ce se mai poate face pentru acel baiat lipsit multi ani de prezenta permanenta si iubirea mamicii lui, lipsit de prezenta si iubirea unui tatic, lipsit de dulcea responsabilitate de frate mai mare...
Ce vina are sora? Dar CE VINA ARE FRATELE?
Ce mai poate face sora pentru nefericitul frate? ce-i poate oferi ea acum? De ce are nevoie fratele? Ce triste intrbari...

[timeea89]

În prealabil postat de costache marilena

Cazul in discutie este foarte delicat. Nici nu m-as putea gandi sa dau vreun sfat... La prima vedere este vorba despre relatia dintre o sora silitoare, harnica si responsabila si despre un frate lenes, pretentios si profitor.
La a doua vedere lucrurile nu mai par chiar asa...
Sora este o fata crescuta de mamica ei, cu un tata, la Bucuresti, data la o scoala civilizata, trimisa in strainatate la studii.
Fratele este un biet copil nascut dintr-o casatorie anterioara, abandonat se pare de tata, crescut de o bunica, la tara, vizitat, poate, cand si cand, la sfarsit. de sapt de mamica lui si sora de la oras... educat la scoala din sat, buna si aia (!?)...
Este vorba de relatia dintre un frate si-o sora. Sora sa-i faca cadouri fratelui sau nu? Asta-i intrebarea... Asta-i intrebarea?? Intrebarea, sau mai bine zis "problema" este ce se mai poate face pentru acel baiat lipsit multi ani de prezenta permanenta si iubirea mamicii lui, lipsit de prezenta si iubirea unui tatic, lipsit de dulcea responsabilitate de frate mai mare...
Ce vina are sora? Dar CE VINA ARE FRATELE?
Ce mai poate face sora pentru nefericitul frate? ce-i poate oferi ea acum? De ce are nevoie fratele? Ce triste intrbari...

Si eu imi pun aceleasi intrebari. Ai descris situatia foarte, foarte bine. Cu singura diferenta ca parintii nu m-au trimis la studii in strainatate si nici nu mi-au intretinut acolo.

În prealabil postat de timeea89

Si eu imi pun aceleasi intrebari. Ai descris situatia foarte, foarte bine. Cu singura diferenta ca parintii nu m-au trimis la studii in strainatate si nici nu mi-au intretinut acolo.

Draga Timeea, cred ca tu ai vreo 21 de ani (stiind ca fratele tau e mai mare cu 9 ani iar el acum are 30, parca, nu?). De doi ani studiezi si muncesti in strainatate, asta insemna ca la 19 ani ai plecat. Macar de drum si de trait acolo pana sa-ti gasesti de lucru te-a ajutat cineva cu bani, nu? la asta ma refeream cu "trimisul la studii in strainatate". Si asta nu-i lucru rau, Doamne fereste! Si sunt sigura ca nu-ti este prea usor.
Eu cred ca fratele tau este de mic copil intr-o mare depresie. Persoanele depresive au mare nevoie, ca sa iasa din "adancuri", de un "pilon". Unii, mai norocosi, au parinti, tovarasi de viata dibaci, trimisi de Hristos, care ii ajuta sa iasa (sau sa nu cada). Altii, fara oameni puternici alaturi, se agata de Hristos direct, cu putere si ies la lumina. Acestia sunt adevaratii fericiti. Dar si unii si altii au nevoie de IUBIRE. Primii o primesc de la Dumnezeu prin oameni, ceilalti o primesc de la Dumnezeu prin rugaciune, prin credinta si nadejde.
Cum poti sa-l ajuti? Arata-i ca-l iubesti! Ce usor este pt mine sa-ti dau sfatul acesta bun, nu? Dar crede-ma ca tare-i greu sa-ti spun CUM sa faci asta. E teribil de greu ! Din iubire, noi oamenii, facem cele mai grave greseli. Parintii, din prea multa iubire isi rasfata si strica copii. Sotii din prea mare iubire isi otravesc familia cu gelozii.
Nu stiu cum sa-i arati iubire fratelui tau, ca sa-l scoti din depresie, dar sa-L rugam pe bunul Dumnezeu sa va lumineze, pe voi toti din familie si sa-l puteti ajuta pe bietul om.
In rest, faca-se voia Domnului!
Doamne ajuta!

[cristina2012]

In urma cu 15 ani, la facultate la cursul de sociologie discutam cu profesorul un caz interesant, care s-ar potrivi cu acest subiect. Este vorba despre o tiganca, din familie bogata, cu vila, mertane si aur mult, a carei "meserie" era sa cerseasca zilnic, ghiciti unde: langa un sex-shop! Ideea era geniala, pentru ca, prezenta cersetoarei sarmane care nu are bani de paine, in timp ce el se rasfata, trezea in omul care intra acolo si cheltuia pe diverse obiecte specifice (scumpe si nu neaprat utile), sentimentul de culpabilizare. Daca la aceasta se mai adauga, macar in unele cazuri ideea de pacat, ajutorarea cersetoarei aparent sarmana, dadea sentimentul de diminuare a vinovatiei. In acest fel "smulgea" banii din buzunarul pacatosului.

Am dat acest exemplu ca sa aduc in discutie sentimentul de culpabilizare. El este o problema a ta. Pune-ti intrebari referitoare la toate motivele care te fac sa te simti vinovata. Exista unul mare, acela ca tu ai fost copilul privilegiat, dar asta nu e vina ta... sau poate exista mici vini din copilarie legate de asta (cum ar fi faptul ca poate nu voiai sa mergi la bunica, chiar iti convingeai mama sa nu mearga odata cand ea voia, sau faptul ca obtineai prin rugaminti sa ti se cumpere tie o jucarie in loc sa i se cumpere lui, etc.). Orice este lagat de asta, fireste daca este ceva, trebuie rascolit si spovedit. Pana la urma mare gresala este a parintilor tai, adica a mamei tale, care si-a parasit practic copilul.Ea ar trebui sa se spovedeasca, sa faca canon, sa incerce sa indrepte situatia, sa se roage in tot timpul pentru el. Cand esti cauza dezastrului propriului copil, masina, banii, casa, tot ce ai nu pot rascumpara raul facut. Ar trebui sa realizeze asta! Nu masina trebuie sa i-o dea, ci dragostea si ingrijirea datorate. El sarmanul nu stie ce sa ceara, pentru ca nici nu stie ce a pierdut. Dragostea de mama se traieste, nu se studiaza din carti. El stie doar ca-i lipseste ceva... dar nimic nu satura nesatiul omului decat numai dragostea Lui Dumnezeu.
Fireste ca lui nu-i este de folos sa aibe masina ei. Cred ca pentru el este un strigat din suflet ca mama lui sa-i dea "totul". Sti cand o femeie poate darui totul copilului ei? Cand acesta este prunc! Doar in pruncie poti si trebuie sa dai totul copilului, doar atunci ii este suficienta dragostea si laptele mamei. Dupa cativa ani mereu vor exista limitari, intotdeauna un copil vrea mai mult decat ii poate oferi si cea mai bogata si iubitoare mama.

Daca e sa il ajutati, platiti-i sedinte de terapie la cei mai buni psihologi. Rugati-va cat de mult pentru el, zi de zi , nu-l lasati sa se piarda, e si el un suflet de om. Un duhovnic bun, ar fi cel mai potrivit in cazul lui, dar pana ar accepta sa caute mangaierea cea adevarata in sanul Domnului, cautati-i un psiholog crestin.

[Rodica50]

În prealabil postat de timeea89

Nu, fratele meu este mai mare ca mine cu 9 ani. Nu are masina, si nici nu stiu cat de necesara ii este. El zice ca nu s-a insurat pana la varsta asta, de 30 de ani, ca nu a avut masina... Cred ca are o depresie din cauza faptului ca nu are sotie, probabil ca este atat de deznadazduit incat se razbuna pe toata lumea. Cel mai rau ma doare ce face cu bunica mea, cu care si locuieste; acum o acuza ca si ea este impotriva ideei ca mama sa-i dea masina, si- i face tot felul de necazuri, i-a luat telefonul ca sa nu o mai putem suna, i-a aruncat malaiul pe care il avea prin curte, i-a ascuns din mancare, pe motiv ca el le-a cumparat si sa nu mai manance din ce a luat el, le dracuie, le face in toate felurile. Parerea mea este ca are o suferinta foarte mare daca face asa ceva, numai un om complet deznadajduit poate avea asemenea reactii nervoase. Stiu ca este foarte frustrat si ca n-a avut o mama langa el si a crescut la bunica. Eu trebuie sa ma abtin sa nu-i arat revolta in fata a ceea ce face, si sa-l iau cu duhul blandetii, ca stiu foarte bine ca daca ii mai zic si eu ceva, nu voi fi decat inca una in grupul celor care-l judeca si o sa faca si mai rau , nu o sa-l ajute cu nimic. Imi este teama ca, printr-un gest necugetat sa nu... Mi- a trimis la un moment dat un mesaj in care zicea ca daca nimeni nu-l iubeste o sa-si ia zilele (cu nu vb cu mama trimite mesaje prin mine). Problema lui e una de fond, nu cred ca e masina sau telefonul sau mp3 playerul...

Cred ca nu este corect din partea ta sa-ti expui in felul acesta fratele- asta spune mult despre relatia ta cu el. Un frate este un frate si cred ca poti solutiona singura problema, fara a o face publica in acest fel.Cerceteaza mai bine relatia care este intre voi si ce poti face de real folos pentru el, pentru tine, pentru voi.

[cristina2012]

În prealabil postat de Rodica50

Cred ca nu este corect din partea ta sa-ti expui in felul acesta fratele- asta spune mult despre relatia ta cu el. Un frate este un frate si cred ca poti solutiona singura problema, fara a o face publica in acest fel.Cerceteaza mai bine relatia care este intre voi si ce poti face de real folos pentru el, pentru tine, pentru voi.

Remarca dvs nu este corecta. Nu i-a dat numele, satul unde traieste, nu a dat nici o indicatie despre el ca persoana, deci nu l-a expus. Cum ar fi putut sa ne ceara parerea, daca nu ne dadea amanunte despre caz. Nici preotul nu are voie sa spuna pacatele auzite la spovada, dar adesea foloseste ceea ce a auzit in scaunul spovedaniei pentru indreptarea celorlalti, fireste fara sa numeasca persoana in cauza si fara cel mai mic amanunt care ar putea-o identifica.

[Rodica50]

În prealabil postat de cristina2012

Remarca dvs nu este corecta. Nu i-a dat numele, satul unde traieste, nu a dat nici o indicatie despre el ca persoana, deci nu l-a expus. Cum ar fi putut sa ne ceara parerea, daca nu ne dadea amanunte despre caz. Nici preotul nu are voie sa spuna pacatele auzite la spovada, dar adesea foloseste ceea ce a auzit in scaunul spovedaniei pentru indreptarea celorlalti, fireste fara sa numeasca persoana in cauza si fara cel mai mic amanunt care ar putea-o identifica.

Dar in fata lui Dumnezeu?

[Radu32]

io zic sa-i dai banii sa-si ia masina, pentru un barbat o masina este un lucru foarte important, si care-i creste respectul de sine foarte mult !
de asemenea cred cau n astfel de gest nu va fi uitat, si il va aprecia !

[timeea89]

[quote=costache marilena;278174]Draga Timeea, cred ca tu ai vreo 21 de ani (stiind ca fratele tau e mai mare cu 9 ani iar el acum are 30, parca, nu?). De doi ani studiezi si muncesti in strainatate, asta insemna ca la 19 ani ai plecat. Macar de drum si de trait acolo pana sa-ti gasesti de lucru te-a ajutat cineva cu bani, nu? la asta ma refeream cu "trimisul la studii in strainatate". Si asta nu-i lucru rau, Doamne fereste! Si sunt sigura ca nu-ti este prea usor.

Parintii mi-au dat 200 de euro cand am plecat. Nu intru in detalii privitor la felul cum m-a ajutat Dumnezeu sa ma descurc cu banii, mai lucrasem in liceu, m-am mai imprumutat, stiu doar ca eu am fost "barza chioara careia i-a facut Dumnezeu cuib", nu am niciun merit.
Sper ca nu v-am facut o parere proasta despre fratele meu, dupa cum mi-a lasat de inteles doamna Rodica50, nu este un om rau, ma iubeste si il iubesc, nu este nici zgarcit el cu mine, nu asta am spus, de exemplu mi-a dat 100 de euro cand am plecat. Partea cu obiectele pe care le-a vazut la mine si pe care le dorea vin din copilul din el care a trait cu atata frustrare, asta este clar. Iar partea cu masina, e adevarat ca si-o doreste pe cea a mamei, mie nu mi-a cerut sa-l ajut sa-si ia alta, spuneam doar ca altcineva ma sfatuia sa-l ajut cu aceasta, iar eu ma gandeam ca are dreptate si trebuie sa-o fac, repet pentru a fi sigura ca s-a citit bine ceea ce am pustat. Problema este cum trebuie sa procedez eu acum fata de el, cum sa-l ajut, cum sa-i pansez ranile...

[timeea89]

În prealabil postat de cristina2012

In urma cu 15 ani, la facultate la cursul de sociologie discutam cu profesorul un caz interesant, care s-ar potrivi cu acest subiect. Este vorba despre o tiganca, din familie bogata, cu vila, mertane si aur mult, a carei "meserie" era sa cerseasca zilnic, ghiciti unde: langa un sex-shop! Ideea era geniala, pentru ca, prezenta cersetoarei sarmane care nu are bani de paine, in timp ce el se rasfata, trezea in omul care intra acolo si cheltuia pe diverse obiecte specifice (scumpe si nu neaprat utile), sentimentul de culpabilizare. Daca la aceasta se mai adauga, macar in unele cazuri ideea de pacat, ajutorarea cersetoarei aparent sarmana, dadea sentimentul de diminuare a vinovatiei. In acest fel "smulgea" banii din buzunarul pacatosului.

Am dat acest exemplu ca sa aduc in discutie sentimentul de culpabilizare. El este o problema a ta. Pune-ti intrebari referitoare la toate motivele care te fac sa te simti vinovata. Exista unul mare, acela ca tu ai fost copilul privilegiat, dar asta nu e vina ta... sau poate exista mici vini din copilarie legate de asta (cum ar fi faptul ca poate nu voiai sa mergi la bunica, chiar iti convingeai mama sa nu mearga odata cand ea voia, sau faptul ca obtineai prin rugaminti sa ti se cumpere tie o jucarie in loc sa i se cumpere lui, etc.). Orice este lagat de asta, fireste daca este ceva, trebuie rascolit si spovedit. Pana la urma mare gresala este a parintilor tai, adica a mamei tale, care si-a parasit practic copilul.Ea ar trebui sa se spovedeasca, sa faca canon, sa incerce sa indrepte situatia, sa se roage in tot timpul pentru el. Cand esti cauza dezastrului propriului copil, masina, banii, casa, tot ce ai nu pot rascumpara raul facut. Ar trebui sa realizeze asta! Nu masina trebuie sa i-o dea, ci dragostea si ingrijirea datorate. El sarmanul nu stie ce sa ceara, pentru ca nici nu stie ce a pierdut. Dragostea de mama se traieste, nu se studiaza din carti. El stie doar ca-i lipseste ceva... dar nimic nu satura nesatiul omului decat numai dragostea Lui Dumnezeu.
Fireste ca lui nu-i este de folos sa aibe masina ei. Cred ca pentru el este un strigat din suflet ca mama lui sa-i dea "totul". Sti cand o femeie poate darui totul copilului ei? Cand acesta este prunc! Doar in pruncie poti si trebuie sa dai totul copilului, doar atunci ii este suficienta dragostea si laptele mamei. Dupa cativa ani mereu vor exista limitari, intotdeauna un copil vrea mai mult decat ii poate oferi si cea mai bogata si iubitoare mama.

Daca e sa il ajutati, platiti-i sedinte de terapie la cei mai buni psihologi. Rugati-va cat de mult pentru el, zi de zi , nu-l lasati sa se piarda, e si el un suflet de om. Un duhovnic bun, ar fi cel mai potrivit in cazul lui, dar pana ar accepta sa caute mangaierea cea adevarata in sanul Domnului, cautati-i un psiholog crestin.

Sentimentul de culpabilitate e marea mea problema, e adevarat. Culpabilitate in general, si din orice, uneori fac gesturi prostesti din cauza asta sau devin chiar penibila. Nu-mi dau niciodata seama unde sa pun limite acestei senzatii.