problema mea...

În prealabil postat de soulonfire

Buna ziua.Nu imi doresc nici pe departe sa va incarc cu prblemele mele si pe dumneavoastra,insa acest forum mi s-a parut apt in a-mi raspunde la anumite framantari ale mele.Imi cer iertare daca va iau din timpul dumneavoastra,sunteti liberi sa treceti peste acest post iar eu va multumesc inca de pe acum ca aveti rabdare sa cititi.Ma simt de cele mai multe ori respinsa,sau pur si simplu ignorata...simt ca atrag repulsie si am momente cand imi provoc si mie asa ceva.Problema mea nu este de ieri,de azi...este dintotdeauna.Am impresia ca toata lumea,daca nu ma uraste,ma ignora...ori de cate ori incerc sa ma apropii de cineva se termina extrem de prost.M-am obisnuit sa iau vina asupra mea de cele mai multe ori,sa tac atunci cand cineva glumeste pe seama mea si sa incerc sa trec peste,dar cateodata simt ca explodez...in interiorul meu,nu spun la nimeni si ma interiorizez extrem de tare.Probleme de socializare am avut de mic copil...am fost batuta de ceilalti la joaca si am tacut (asta in copilaria mea cea indepartata).In fata tatei nu am curaj sa scot un cuvant,iar cea in fata careia incerc sa ma mai impun este sora mea...am avut o perioada in care simteam ca singurul care ma iubeste este Dumnezeu si le lasam pe toate in grija Sa insa simt ca am pacatuit foarte mult si de aceea sunt pedepsita cu aceasta ignoranta si ura din partea fiecaruia...poate o iau prea personal,poate pun prea mult la suflet,dar intreb si eu,nimeni nu are nevoie de mine?...

Nu te nelinisti , draga "soul on fire" :-) ....Incearca sa intelegi de ce a randuit Dumnezeu sa fie asa lucrurile, si ca ceilalti sa nu iti acorde asa multa atentie pe cat ai fi vrut. Te-ai gandit ca , daca ar fi fost invers, sufletul tau nu ar fi tras asa mare folos ca in aceasta situatie,...? stii, in vietile sfintilor se povesteste adesea cand parinti ce ajunsesera la mari masuri duhovnicesti, pentru ca ceilalti sa isi strice parerea buna ce o aveau despre ei, se puneai ei insisi in ipostaze neplacute, astfel ca ceilaiti sa creada ca au inebunit, sau au patit altceva. ? Ei multumeau si se bucurau cand cineva ii defaima , sau ii vorbea de rau, caci aveau ocazia sa practice virtuti mari ca umilinta, iubirea dezinteresata, rabdarea, iertarea .
A dori sa placi celorlalti nu este sanatos din punct de vedere spiritual, caci este o orientare gresita a iubirii sufletuluui , care are asteptari pentru sine de la cei din jur.
NU uita ca singurele lucruri ce le avem aici , in aceasta ,lume , si in viata ce o avem, singurele lucruri ce le avem de dobindit sunt virtutile, . Mai intai cunoasterea de sine, apoi iubirea de Dumenzeu, si din dragoste catre El, iubirea de semeni,. Dar iubirea la mnodul desavarsit, curat, ...de fapt unic. Restul sunt mijloace (familie, loc de munca etc) . scopul este asemanarea , in iubire si puritate, cu Dumenzeu. Cu asta plecam mai departe


Iti recimand sa citesti si cuv. Paisie aghioritul, vol III - nevointa Duhovniceasca , si vol 5 patimi si virtuti, dar si celelalte

Numai bine!

[Kronos]

În prealabil postat de sunsray

stii, in vietile sfintilor se povesteste adesea cand parinti ce ajunsesera la mari masuri duhovnicesti, pentru ca ceilalti sa isi strice parerea buna ce o aveau despre ei, se puneai ei insisi in ipostaze neplacute, astfel ca ceilaiti sa creada ca au inebunit, sau au patit altceva. ?

Și cu ce o ajută pe ea acest aspect dacă nu are de gând să se călugărească?

Ei multumeau si se bucurau cand cineva ii defaima , sau ii vorbea de rau, caci aveau ocazia sa practice virtuti mari

Dacă dvs. treceați prin ce trece Soulonfire de mică și simțeați că sunteți permanent respinsă de ceilalți nu cred că vă mai gândeați să vă bucurați de răutatea lor. Vorbiți despre sfinți, despre oameni care și-au dedicat tot timpul lor contemplării lui Dumnezeu. Dacă ea nu-și dorește o viață de pustnică, nu-i puteți spune aceste lucruri, pentru că oricum nu se va bucura niciodată din moment ce e făcută pentru viața de mirean.

A dori sa placi celorlalti nu este sanatos din punct de vedere spiritual, caci este o orientare gresita a iubirii sufletuluui , care are asteptari pentru sine de la cei din jur.

Cred că-și dorește candoare din partea celorlalți, nu să fie idolatrizată. Omul, cât trăiește pe pâmânt are nevoie să fie și să se simtă iubit de cei din jurul lui. Nu e păcat să-ți dorești acest lucru.



Soulonfire, trebuie să capeți încredere în tine, în valoarea ta ca om. După aceea vor veni și prieteniile pentru că nu ți le vei mai dori cu atâta ardoare. O metodă de a-ți crește respectul de sine este acela de-a descoperi la ce ești bună, să exersezi zilnic sau să citești în continuu acea/despre acea calitate și să ajungi o expertă. Astfel vei simți că ai ceva important de oferit. Fă sport (cu măsură), ieși seara jumătate de oră, o oră și plimbă-te. Citește despre tot ce se poate și încearcă să reții esențialul ca să poți purta o conversație plăcută în orice situație și să capeți interesul celorlalți. Dacă o dai de pe-acum numai pe cărți religioase care-ți spun că tot ce te încântă pe lumea asta e păcat și că trebuie să fii cu gândul numai la Dumnezeu, într-o permanentă stare de rugăciune, n-ai să faci mare lucru.

[silent assasin]

Si eu simt asta de multe ori.Sunt in aceeasi situatie ca si tine.Nu trebuie sa pui suflet.Asta e principalul lucru.Stiu ca e involuntar dar eu am reusit catusi de putin sa scap de aceste ganduri chiar daca se rade pe seama mea.Alta solutie ar fi ca pur si simplu sa-ti faci un prieten/prietena in care stii ca ai baza.Unul si bun.Decat mai multi si rau.Eu o perioada am stat mai mult in casa.Lecturam ma rugam Lui Dumnezeu si ma simteam din ce in ce mai bine asa.Mereu echilibrez.Cand am treaba stau acasa cand pot ies,cand ies sunt cat se oate de serios ,adica incearca sa nu devii antipatica,da sfaturi celolrlalti si se vor lipi de tine.Fii cat se poate de buna cu ceilalti,pune sufet in fiecare cuvant acordat.Apoi observai.In asta as putea avea baza,in asta nu,cutare profita ca-l ajut deci il voi evita,cutare merita ajutor etc.Iar parintii,ce pot sa spun,e clar ca te iubesc,sfatuiestete si cu un duhovnic si te va ajuta mult.
Iti urez mult succes!Doamne ajuta!

[Kronos]

În prealabil postat de silent assasin

cand ies sunt cat se poate de serios ,adica incearca sa nu devii antipatica,da sfaturi celolrlalti si se vor lipi de tine

Da, poate chiar asta e problema: seriozitatea. E bine să știi să dai sfaturi, dar trebuie să știi și când să le dai. Nu toți acceptă, pentru că nu toți te vor atât de apropiat încât să te bagi în viața lor. Cu cât ai simțul umorului mai dezvoltat, cu atât mai mulți oameni atragi în jurul tău. Cu cât e mai rafinat, cu atât mai educați vor fi și cei care rămân lângă tine. S-ar putea să gândești prea matur pentru vârsta ta sau să fii prea crispată în prezența celorlalți (fobie socială) și să nu poți să te bucuri, să faci glume, să râzi la glumele altora, să reacționezi... normal, detașată. N-ați observat că cei „populari” râd mai mereu într-un grup? De-asta și sunt plăcuți: pentru că știu să binedispună omul. Au un mod de abordare a problemelor mai lejer, nu duc toate gândurile pe un tărâm existențial al profunzimii.

În prealabil postat de Soaree

Sigur ca toata lumea are nevoie de tine, dar in primul rand tu ai nevoie de tine.

Schimba-ti atitidinea fata de tine, respecta-te in ochii tai si va veni si respectul din partea celorlalti.

Ceea ce primim ca raspuns din partea societatii este de fapt ceea ce noi oferim, la nivel inconstient.

Invata sa te bucuri de tine insati, sa iti impui reguli si restrictii in atitudinea fata de ceilalti. Modestia este minunata, insa sa nu te transforme in acea prezenta apatica, cu o fata care cere mila din priviri. Fii demna in fata ta insati si vei obtine atentia si respectul celorlalti.

Suntem pe aceeasi lungime de unda dom'le!

[soulonfire]

Credeti-ma ca nu imi doresc nici pe departe sa fiu "idolatrizata"...departe de mine acest gand.As vrea un prieten,numai unul...care sa fie capabil sa imi asculte frustrarile fara sa ma judece,nimic mai mult.Am incercat sa dau sfaturi,sa ascult pe toata lumea,nu spun ca eu sunt dreapta si ca ceilalti gresesc pt ca toti gresim dar nu imi e tocmai comod cand cineva de care m-am apropiat catusi de putin sa imi dea reject...si mi s-a intamplat asa de cateva ori.Afara nu pot iesi pt ca nu prea am cu cine si nici nu imi place...toata vara am iesit de cateva ori.

[Kronos]

În prealabil postat de soulonfire

Afara nu pot iesi pt ca [...] nu imi place...

De ce nu-ți place să ieși? În casă ce faci?

[soulonfire]

În prealabil postat de Kronos

De ce nu-ți place să ieși? În casă ce faci?

Singura,pe strada nu pot sa ies,nu am ce face pur si simplu,imi e mai comod in casa unde daca nu dorm pe timpul zilei (pt ca nu pot dormi noptile) citesc sau stau la calculator.

[Kronos]

Nu poți să adormi sau adormi și te trezești des?

[soulonfire]

Nu pot sa adorm.