Lumina ochilor

[Rodica50]

Lumina ochilor

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii

Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.

- Vrei sa te casatoresti cu mine?

Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea in aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:

- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:

- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:

- Sa ai grija, te rog, de ochii mei!

E o povestire atat de frumoasa! De multe ori uitam sa fim recunoscatori binelui facut. O alta istorioara spune ca binele nu s-a intalnit niciodata cu recunostinta pe cale. Mult adevar.

[mihele_m]

În prealabil postat de Rodica50

Lumina ochilor

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii

Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.

- Vrei sa te casatoresti cu mine?

Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea in aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:

- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:

- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:

- Sa ai grija, te rog, de ochii mei!

E o povestire atat de frumoasa! De multe ori uitam sa fim recunoscatori binelui facut. O alta istorioara spune ca binele nu s-a intalnit niciodata cu recunostinta pe cale. Mult adevar.

Asa este in viata de cele mai multe binele se rasplateste cu rau .

În prealabil postat de Rodica50

Lumina ochilor
E o povestire atat de frumoasa! De multe ori uitam sa fim recunoscatori binelui facut. O alta istorioara spune ca binele nu s-a intalnit niciodata cu recunostinta pe cale. Mult adevar.

Ce emotionant. Chiar ca este o povestire deosebit de frumoasa si cu talc. Multumim Rodica pentru ea!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Rodica50

Lumina ochilor

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii

Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.

- Vrei sa te casatoresti cu mine?

Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea in aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:

- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:

- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:

- Sa ai grija, te rog, de ochii mei!

E o povestire atat de frumoasa! De multe ori uitam sa fim recunoscatori binelui facut. O alta istorioara spune ca binele nu s-a intalnit niciodata cu recunostinta pe cale. Mult adevar.

Pina nu ne vom despatimi , chipul lui D.zeu ne va fi clar ! Orb nu este cel ce nu vede lumina soarelui , ci cel ce nu o vede pe cea a lui Hristos !... Este plin pamintul de orbi !

[georgeval]

În prealabil postat de zaharia_2009

Pina nu ne vom despatimi , chipul lui D.zeu ne va fi clar ! Orb nu este cel ce nu vede lumina soarelui , ci cel ce nu o vede pe cea a lui Hristos !... Este plin pamintul de orbi !

Cu adevart mare este orbirea sufleteasca mai ales atunci cand se neaga existenta lui Dumnezeu. La vederea lui Dumnezeu ne ridicam prin lucrarea harului lui Dumnezeu,- ca lumina- cum frumos se spune in doxologia mare preluindu-se din psalmi -"Intru lumina Ta vom vedea lumina"

[Rodica50]

Sa ne ajute Dumnezeu sa vedem Lumina cea adevarata.Ma gandesc la Parintele Teofil Paraian- cata lumina se citea de pe chipul lui, din gandurile sale.- era un om al bucuriei .

În prealabil postat de Rodica50

Lumina ochilor

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii

Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.

- Vrei sa te casatoresti cu mine?

Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea in aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:

- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:

- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:

- Sa ai grija, te rog, de ochii mei!

E o povestire atat de frumoasa! De multe ori uitam sa fim recunoscatori binelui facut. O alta istorioara spune ca binele nu s-a intalnit niciodata cu recunostinta pe cale. Mult adevar.

cu ceva timp in urma cind am auzit si eu aceasta povestioara,la o predica spusa de preotul nostru la biserica am fost miscat profund,de cit adevar cuprinde,chear si Domnului IIsus cei ce le-a facut bine nu i-au aratat recunostinta, mai mult l-au scuipat l-au batut si a fost rastignit intre tilhari ca un raufacator, el ce nu avea nici o vina el ce era este si va fi ,fiul lui Dumnezeu celui viu.daca cu lemnul cel verde au facut asa ceva ce sa mai spunem noi uscaturile.cel rau lucreaza cu spor caci e batrin de ani si are mintea intunecata, voind sa ne piarda.sa avem grije de ochi nostri!sa nu fie spre pacat.

http://www.youtube.com/watch?v=AkwNdmNxiWM :) e-n japoneza melodia, dar e foarte clar videoclipul, urmariti-l, e o poveste asemanatoare. Ea are un accidentm, el este fotograf (!!!), totusi ii doneaza ochii lui si el isi continua singur viata, orb.