Frumuseţea ortodoxiei

[Mosh-Neagu]

"Frumusetea ortodoxiei"? Probabil ma veti considera nebun daca voi indrazni sa spun ca eu o consider o himera pentru oricare dintre userii activi ai acestui forum. Ceea ce cunoastem noi din "acea" frumusete, este doar o farama infima, pe care Dumnezeu ne-o ingaduie. Stiu insa si dintre acei care, atunci cand au inceput sa guste din acea frumusete, au abandonat orice tentatie de a mai intra pe-aici. Oare de ce? O singura privire de ansamblu, scoate in evidenta un adevar dureros: vorbim de ortodoxie, ca si cum am trai-o. In fapt, ea se contrazice la fiecare dintre noi, daca nu prin propria semnatura pe care ne-am insusit-o de buna-voie, ca semn ca... ne reprezinta, prin mesajele care se succed si care, in ciuda a ceea ce credem noi despre noi, suntem departe de a fi... ortodocsi, de a iubi, de a intelege, de a fi exemple reale pentru cei din jurul nostru. Cum sa vorbim de frumusete, daca nu stim sa iertam, sa acceptam, sa ne rugam pentru cei ce ne distrug linistea sufleteasca?
Referitor la intoarcerea fiului risipitor, probabil fiecare a trait acest sentiment, macar odata in viata lui. Si totusi... Ura fratelui "ascultator" (o ascultare de soldat, nu de fiu), a scos la iveala un demon si mai mare din sufletul nostru, despre care nici nu aveam habar: vanitatea. Ne substituim lesne fiului cel mic, umil, si... aparent inteleptit, dar nu indraznim sa ne imaginam sub nici o forma ce reactie vom avea cand vom da ochii cu fratele cel mare. Dar peste o saptamana? Dar peste cativa ani? Pacatele tineretii trebuiesc totusi platite... Cat de mult vom reusi sa plecam capul in fata privirilor pline de repros sau chiar a jignirilor fratelui mai mare? Avem cumva fixat in minte un termen anume, sau suntem dispusi sa ramanem (cel putin teoretic), ceea ce am promis cand am hotarat sa ne intoarcem acasa: "Slugile tatalui meu, o duc mult mai bine! Ma voi intoarce si voi cere sa ma primeasca asa cum merit: ca pe o sluga!"
Iata frumusetea ortodoxiei. Pana nu vom bea macar pe jumatate din paharul plin cu amaraciune, (in smerenie nu te mai deranjeaza nici rautatea mai mult sau mai putin gratuita a celorlalti, nici ce gandeste lumea, nici cum se imbraca, nici cat de prosti/ bogati/ vicleni/ betivi/ desfranati, sunt) nu vom ajunge sa cunoastem cuvantul psalmistului: "Gustati si vedeti, ca bun este Domnul!" Imi cer iertare si n-as vrea sa supar pe nimeni, dar probabil ca asta se va intampla. Considerati-o totusi o provocare, poate ca ea va duce la ceva bun: cine n-a simtit "gustul" Domnului, macar odata in viata lui, si deci sa doreasca din toata inima lui sa ajunga iarasi si iarasi acolo, nu stie ce e ortodoxia, si traieste intr-o lume oarecum paralela, daca nu chiar... perpendiculara...

Mosh-Neagule, trist dar foarte adevarat ce spui. Ortodoxia nu este o haina pe care sa o imbraci duminica si apoi sa o agati frumusel in cui pana "data viitoare". Ortodoxia este un mod de a trai, de a respira, de a exista.
Cu adevarat departe suntem de acestea. Sant sau vreau sa par un bun crestin dar de fiecare data nu reusesc sa smulg decat o grimasa din oglinda..
incerc sa gasesc raspunsuri..de aceea intreb..
Ce poate fi mai frumos decat sa fii cazut la pamant si sa simti cum Hristos in mare Sa iubire te ridica?
EL, Hristosul, te ridica si nu te intreaba (inca) de ce ai cazut.. Ramane in grija ta (daca poti si vrei) sa te intrebi de ce s-a intamplat aceasta.
Din punctul meu de vedere, daca reusesti sa iti silesti constiinta sa intrebe, sa mustre, orice numai sa nu taca..sa nu ramana la gestul uman de a te scutura de praf si a se bucura ca inca nu a fost intrebat..inseamna ca exista speranta. Constiinta (inca) nu a fost exilata.
Inca putem deveni buni crestini.

Bucurie!

Vă mulţumesc pentru mesajele voastre!

Într-adevăr, e bine să nu ne îmbătăm cu apă rece. Nici nu îndrăznesc să spun că am gustat eu din frumuseţea ortodoxiei, de altfel nici nu am o ... definiţie consacrată... Doar că încercam să exprim, cu toată neputinţa, că am trăit momente minunate în sânul Bisericii ortodoxe... care mă fac să rostesc adesea "lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun".

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Jennyy

Inca putem deveni buni crestini.

Putem? Ma simt ca un farseor surprins cu "AS"-ul in maneca. Am indraznit sa spun mai sus cum ca n-ar exista pe forum useri activi care sa cunoasca frumusetea ortodoxiei. Apoi ti-am descoperit un citat al cuiva si am realizat cat de mult m-am inselat!... Si cati or mai fi?... Daca nu-i stiu eu (care intru rar si sunt neatent) asta nu inseamna ca nu sunt.
Dumnezeu NU a creat oameni imperfecti. Concluzia mea este ca eu sunt cel mai perfect nevrednic! N-am nici o scuza.

"Inima îndurerată este inima care suferă pentru păcate. Venirea sufletului la Dumnezeu nu se înfăptuieşte prin reflexiuni teoretice, ci prin suferinţa pentru păcatele săvârşite."

"Smerenia deschide pe om cu totul lui Dumnezeu. Căci el nu mai ţine la nimic care ar fi al său, ci aşteaptă totul de la Dumnezeu. Dar smerenia e adusă în inimă de liniştirea care înseamnă nefrămîntarea omului de nicio grijă pentru ceva, dezlipirea completă de toate. Prin liniştire se ajunge la smerenie, la conştiinţa adevărată că nu eşti şi nu ai nimic prin tine. Smerenia te face că te socoteşti atârnat total de Dumezeu, făcîndu-ţi-L deplin evident pe El."

Domnul are grijă, când încântarea ne poate duce pe culmile mândriei, sau ale unei bucurii nerecunoscătoare, când cădem în judecăţi de genul "eu nu aş face aşa", sau când torentele vieţii ne fac să uităm, sau să credem că... merităm... Domnul are grijă să ne îndrepte cu un semn care ne aduce aminte că "tot darul cel bun şi desavârşit de sus este, pogorându-se de la Tine, Părintele luminilor"...

PSALMUL 61
Al lui David.

l. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Cel mai bogat rus şi-a vândut averea şi trăieşte ca în Biblie

S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.
German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de după căderea URSS, candidat la preşedinţia Rusiei şi la primăria Moscovei, şi-a abandonat în 2005 averea pentru a trăi cu familia ca un ţăran într-o parte îndepărtată a Rusiei, fiind dovada că se poate găsi fericirea, relatează BBC.
S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

"Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut minţile, dar după patru ani se dovedeşte ca am făcut alegerea corectă. Criza economică care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni şi am suficiente resurse pentru a supravieţui".
La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii şi în scurt timp, profitând de vidul de legislatie din acea vreme, a reuşit să construiască un imperiu financiar, cu birouri în Londra şi New York, şi a devenit multi-milionar.
În timp ce Sterligov îşi făcea un nume în domeniul afacerilor, ameninţările începeau să se intensifice, iar el şi sotia sa trăiau în permanenţă cu frica de a nu fi răpiţi, brutalizaţi sau chiar omorâţi. “În primii doi ani de relaţie ne-am mutat de 23 de ori. El mă suna şi-mi spunea: «Împachetează, iar ne mutăm». În cercurile în care soţul meu activa aveau loc multe crime", îşi aminteşte Alyona, soţia miliardarului.

Tocmai din această cauză, nu este de mirare ca oligarhii ruşi angajează o armată de gardieni care să-i protejeze. Alyona, a cărei familie era apropiată cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urât dintotdeauna să aibă servitori. "Nu-mi doream străini în casa mea. Dar întotdeauna era o excepţie: bodyguarzii înarmaţi până-n dinţi. Dupa ce ne-am mutat în Moscova, după o perioadă petrecută în Mayfair- Londra, am realizat că aceştia erau indispensabili. Eram foarte bogaţi într-o ţară în care majoritatea oamenilor nu erau avuţi, iar oamenii de afaceri erau ţintele favorite ale răpitorilor. Era îngrozitor. Întotdeauna aveam cel puţin două gărzi de corp cu mine, dar odată numărul acestora a ajuns la 60 pentru a mă supraveghea atât pe mine, cât şi pe copiii mei", a continuat aceasta, în timp ce soţul său a dat afirmativ din cap. "Eram ca păsările într-o cuşcă aurie. Fiind foarte bogaţi, trăiam într-o sclavie, din care, din fericire, am scăpat", a completat German.

Pentru a scăpa de ameninţări, în era preşedinţiei lui Boris Elţîn, multe cupluri bogate declarau că s-au despărţit şi se afişau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atenţia de la familia adevărată.

Un factor important în decizia lor de a-şi schimba stilul de viaţă l-a constituit înfrângerea lui German în alegerile prezidenţiale din 2004, când învingător a ieşit actualul premier rus Vladimir Putin.

Au ales ca locaţie o zona împădurită, aflata la 100 de kilometri depărtare de Moscova, o zonă lipsită de luxul cu care s-au obişnuit, dar pe care nu îl regretă.
În perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de muncă pentru 2.500 de persoane. În prezent, aceştia mai sunt doar în numar de doi, ambii muncitori, care îl învaţă pe Sterligov cum să facă lucruri precum construcţia de ziduri sau repararea de garduri.
După o viaţă trăită în cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov şi soţia sa şi-au schimbat perspectivele asupra vieţii şi au decis să-şi vândă proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertăţii din New York, birourile de pe Wall Street şi din Londra, casa din Elveţia, castelul din Franţa şi apartamentul din Piaţa Roşie din Moscova pentru a se muta la ţară.
Sterligov şi-a vândut averea la licitaţie dupa ce s-a ales praful de ambiţiile sale politice, care începuseră cu o campanie pentru funcţia de guvernator al Siberiei şi au fost urmate de candidaturile pentru primăria Moscovei şi în final pentru preşedinţia Rusiei.
Şi-a construit o casă de lemn în pădurile dese de lângă Moscova şi trăieşte acolo muncind, el şi copiii săi. Programul de fiecare zi pentru copii constă în literatură, matematică, istorie şi geografie cu mama lor, apoi multă rugăciune, lucru la tâmplărie, citirea cărţilor.

Altfel spus, eliberat de boala materialismului şi de traiul îmbâcsit într-o mare capitală a lumii, Sterligov a găsit adevărata fericire, fericirea fără bani.
Pentru a se adapta noii vieţi, soţia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe şi hainele de marcă cu fustele lungi şi basmaua, precum ţăranii din romanele lui Tolstoi. Soţii Sterligov şi cei patru copii au ales ca reşedinţă o casa umila, fără electricitate, aflată la 15 kilometri depărtare de orice altă locuinţă. Alyona a născut cel de-al cincilea copil al familiei în noua locuinţă, fiind asistată la naştere de soţul ei.
După ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentând vechiul stil de viaţă şi refuză să se uite la televizor sau să folosească Internetul.
"Nu are rost să pierdem timpul copiilor noştri utilizând aceste mecanisme de spălare de creier. Mai bine ne asezăm la masă şi vorbim despre cărti decât să ne uităm la mizeriile de la televizor...Ce sunt acum? Doar un ţăran oarecare. Un crescător de animale. Nu cred că Putin se mai teme acum de mine", a conchis fostul oligarh.
Părintii nu au dorit să-şi dea copiii la şcoală. Familia este foarte credincioasă, respectând toate obiceiurile religiei ortodoxe.

Sterligov şi familia sa nu-şi doresc să se întoarcă la viaţa de dinainte.
Sursa:
http://www.ortodoxia.md/articole-pre...12-17-16-36-48

[Amistad]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Am indraznit sa spun mai sus cum ca n-ar exista pe forum useri activi care sa cunoasca frumusetea ortodoxiei. Apoi ti-am descoperit un citat al cuiva si am realizat cat de mult m-am inselat!... Si cati or mai fi?... Daca nu-i stiu eu (care intru rar si sunt neatent) asta nu inseamna ca nu sunt.

Ba eu am gustat din frumusetea ortodoxiei. Si inca mai gust. Nu am ajuns la nu stiu ce nivel de rugaciune, nu am ajuns la smerenie sau la trairi deosebite si cu toate astea spun ca da am gustat din frumusetea ortodoxiei, multumesc lui Dumnezeu. Atat cat am putut, la nivelul meu, dar am gustat si este un mare mare dar.

In topicul asta se potriveste o idee. Vedeti ca in filme, in muzica si in societate se face foarte mult tam-tam pe iubirea dintre barbat si femeie. Mare dragoste, mare fericire, cel mai frumos si mai puterniclucru din viata unui om. Toata aceasta mare dragoste si fericire este 0 fara ortodoxie. Oricat de frumoasa si inatla pare, daca este fara Dumnezeu este stricata, este o fericirie iluzorie, o minciuna, o fericire decazuta, este doar o mica parte din fericirea pe care ar putea-o trai cei doi intr-o ortodoxie curata. (si in aceasta viata si in cealalta)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Amistad

Ba eu am gustat din frumusetea ortodoxiei. Si inca mai gust. Nu am ajuns la nu stiu ce nivel de rugaciune, nu am ajuns la smerenie sau la trairi deosebite si cu toate astea spun ca da am gustat din frumusetea ortodoxiei, multumesc lui Dumnezeu. Atat cat am putut, la nivelul meu, dar am gustat si este un mare mare dar.

As fi tentat sa te rog sa ne dai detalii, dar ar insemna sa te ispitesc si nu trebuie.
Nu vreau sa te tulbur, dar gustul frumusetii lui Hristos, e unic si inconfundabil. Cine gusta o data, simte ca si-ar da oricand viata pentru Mantuitor. Din datele pe care ni le prezinti, intelegem ca tu nu din frumusete ai gustat, ci probabil din pacea si mila Lui... Iar asta o traim - cred - fiecare dintre noi, in felul nostru.
Ce e frumos, oare, in fata lui Dumnezeu? Sa nu vorbim despre ce nu e frumos sau despre falsa frumusete care ni se serveste in duhul lumii acesteia. Sa vorbim despre acea frumusete reala, a ortodoxiei. Cand toate patimlile caracterului nostru vor fi inlaturate si nimic nu ne mai poate tenta, cand simtim nevoia sa cuprindem intreaga lume in bratele mintii noastre cu tot cu "balaurii" si "serpii" societatii, cand simtim nevoia sa dezbracam de pe noi haina si sa imbracam pe cel sarman, nu fiindca asa ne cere Dumnezeu, ca o rasplata a gestului nostru, ci ca un sacrificiu pentru cel de langa noi, cand ajungi la convingerea ca nimic din tot ce ai, nu-ti apartine tie si deci nu poti fi nici posesor sau stapan nici pe avere, nici pe talent, ci le ai temporar, fara... drept de autor..., cand cel ce te fura si te badjocoreste, deja nu te mai tulbura, ci te ajuta aproape instantaneu sa-ti amintesti ca nu insemni nimic pe lumea asta, iar constiinta striga din rasputeri: "Smereste-te, suflete si roaga-te, nu te revolta!"... abia atunci vei gusta cu adevarat din "frumusetea" ortodoxiei! Pana atunci e doar bunatatea si mila lui Dumnezeu!