Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 24.05.2011, 07:04:52
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Unhappy Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog

Buna. Ma numesc Laura si am 19 ani. Sunt noua pe acest forum asa ca imi cre scuze de la inceput daca gresesc cu ceva privind regulile forumului. Problema mea nu prea are legatura directa cu religia, dar m-am gandit ca cele mai bune sfaturi le-as putea primi de aici. Ma scuzati daca e vreun deranj. Cum scrie si in titlu, am o problema(sau mai multe) in familie, mai exact probleme cu parintii. Stiu ca nu e frumos sa iti speli rufele in public, dar chiar am nevoie sa ma descarc si de niste sfaturi.
Parintii mei nu se inteleg , iar eu nu ma inteleg cu ei. Tata e un om bun si sufletist, dar se schimba radical cand consuma alcool. Certurile in familie deobicei pornesc cand el este 'vesel'. Cand eram mica mai consuma o bere doua rar, dar treptat a inceput din ce in ce mai mult. Cand nu are treaba sau nu lucreaza alcoolul e sfant. Foarte mult s-a schimbat dupa ce a stat la munca un an in SUA si, si mai mult dupa 2 ani in Anglia. Nu prea mai suntem pe aceiasi lungime de unda deloc. Eu vreau ceva, tata vrea ceva, mama altceva. Ma refer aici la cariere si idealuri in viata. Foarte des se cearta cu mama, rar saptamana fara certuri. Mereu cand se cearta cu ea ii spune 'boule' sau ca e proasta sau ca nush ce. Au fost si episoade in care am auzit-o pe mama zicand ceva gen: 'nu mai da in mine, ca am sa chem politia' sau lucruri aruncate de pereti sau pe geam. Si replici gen va dau afara din casa, mama ta maine pleaca, tu/voi vreti numai banii mei(mama lucreaza, iar eu sunt la scoala momentan), jucati teatru, complotati impotriva mea etc. Cand vorbesc doar eu si tata, mereu spune ca mama e asa si asa. Si ma doare chit ca nu prea ma inteleg bine cu ea, ca e mama. Si daca nu sunt de acord cu el zice ca sunt ca ea, de parca ar fi ceva rau sa ma aseman cu mama. Si cam asa spune mama, ca sunt ca el. Daca nu sunt de acord cu unul sunt de partea celuilalt si invers. Recunosc ca poate sunt si eu de vina, ca nu fac mereu ce vor si ce ar trebui. Am avut si eu perioada mea de rebeliune prin clasa a9a cand nu stiam ce vreau si cine sunt si faceam prostii, dar mi-a trecut acum. Si mai gresesc si cand le dau replica desi n-ar trebui, ar trebui sa ma abtin, dar nu pot, ma enervez foarte repede de ceva vreme. Si iar ne certam cand le spunca eu vreau sa stau la camin sau asa la facultate, vreau sa ma desprind sa invat de pe acum cum e sa fiu pe picioarele mele si sa muncesc pentru ce imi trebuie in viata. Tata spune ca la mine e solutia ca familia sa isi revina si sa ne intelgem bine, dar nu prea inteleg ce anume trebuie sa fac, in afara de invatat si ajutat prin casa si asa. Asta e pe scurt cam ce se intampla la mine, si sper ca se intelge in mare care e problema. V-as ruga sa imi dati si mie un sfat doua , ce ar trebui sa fac ca sa mearga bine treaba si la noi.
Si inca o problema, separata;daca nu e cu suparare. Eu sunt impotriva avorturilor, 100% impotriva. Si nu de mult am aflata ca mama a facut unul pe putin si tata a zis ca si pe mine vroiau dar le-a zis medicul sa lase primul copil(nu stiu daca e adevarat). Nu stiu detalii pentru ca mama nu a fost dornica de amanunte sau asa. A fost socant pentru mine mai ales ca eu mereu le priveam ca pe niste criminale pe cele care fac avort si mai ales ca mereu as fi dorit un frate sau o sora. E urat sa fi singur la parinti. Cum sa imi iert mama? Cum sa ma comport cu ea? Nu vreau sa o judec nu vreau sa o condamn sau asa. Poate exagerez eu, doar ca nu inteleg de ce, pentru ca cu banii nu stam chair rau, potrivit as spune.
Imi cer scuze daca v-am plictisit si multumesc pentru timplul pierdut citind ofurile mele.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 24.05.2011, 08:26:12
CelMandru's Avatar
CelMandru CelMandru is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 11.04.2011
Locație: București
Religia: Ortodox
Mesaje: 188
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Laura19 Vezi mesajul
Buna. Ma numesc Laura si am 19 ani. Sunt noua pe acest forum asa ca imi cre scuze de la inceput daca gresesc cu ceva privind regulile forumului. Problema mea nu prea are legatura directa cu religia, dar m-am gandit ca cele mai bune sfaturi le-as putea primi de aici. Ma scuzati daca e vreun deranj. Cum scrie si in titlu, am o problema(sau mai multe) in familie, mai exact probleme cu parintii. Stiu ca nu e frumos sa iti speli rufele in public, dar chiar am nevoie sa ma descarc si de niste sfaturi.
Parintii mei nu se inteleg , iar eu nu ma inteleg cu ei. Tata e un om bun si sufletist, dar se schimba radical cand consuma alcool. Certurile in familie deobicei pornesc cand el este 'vesel'. Cand eram mica mai consuma o bere doua rar, dar treptat a inceput din ce in ce mai mult. Cand nu are treaba sau nu lucreaza alcoolul e sfant. Foarte mult s-a schimbat dupa ce a stat la munca un an in SUA si, si mai mult dupa 2 ani in Anglia. Nu prea mai suntem pe aceiasi lungime de unda deloc. Eu vreau ceva, tata vrea ceva, mama altceva. Ma refer aici la cariere si idealuri in viata. Foarte des se cearta cu mama, rar saptamana fara certuri. Mereu cand se cearta cu ea ii spune 'boule' sau ca e proasta sau ca nush ce. Au fost si episoade in care am auzit-o pe mama zicand ceva gen: 'nu mai da in mine, ca am sa chem politia' sau lucruri aruncate de pereti sau pe geam. Si replici gen va dau afara din casa, mama ta maine pleaca, tu/voi vreti numai banii mei(mama lucreaza, iar eu sunt la scoala momentan), jucati teatru, complotati impotriva mea etc. Cand vorbesc doar eu si tata, mereu spune ca mama e asa si asa. Si ma doare chit ca nu prea ma inteleg bine cu ea, ca e mama. Si daca nu sunt de acord cu el zice ca sunt ca ea, de parca ar fi ceva rau sa ma aseman cu mama. Si cam asa spune mama, ca sunt ca el. Daca nu sunt de acord cu unul sunt de partea celuilalt si invers. Recunosc ca poate sunt si eu de vina, ca nu fac mereu ce vor si ce ar trebui. Am avut si eu perioada mea de rebeliune prin clasa a9a cand nu stiam ce vreau si cine sunt si faceam prostii, dar mi-a trecut acum. Si mai gresesc si cand le dau replica desi n-ar trebui, ar trebui sa ma abtin, dar nu pot, ma enervez foarte repede de ceva vreme. Si iar ne certam cand le spunca eu vreau sa stau la camin sau asa la facultate, vreau sa ma desprind sa invat de pe acum cum e sa fiu pe picioarele mele si sa muncesc pentru ce imi trebuie in viata. Tata spune ca la mine e solutia ca familia sa isi revina si sa ne intelgem bine, dar nu prea inteleg ce anume trebuie sa fac, in afara de invatat si ajutat prin casa si asa. Asta e pe scurt cam ce se intampla la mine, si sper ca se intelge in mare care e problema. V-as ruga sa imi dati si mie un sfat doua , ce ar trebui sa fac ca sa mearga bine treaba si la noi.
Si inca o problema, separata;daca nu e cu suparare. Eu sunt impotriva avorturilor, 100% impotriva. Si nu de mult am aflata ca mama a facut unul pe putin si tata a zis ca si pe mine vroiau dar le-a zis medicul sa lase primul copil(nu stiu daca e adevarat). Nu stiu detalii pentru ca mama nu a fost dornica de amanunte sau asa. A fost socant pentru mine mai ales ca eu mereu le priveam ca pe niste criminale pe cele care fac avort si mai ales ca mereu as fi dorit un frate sau o sora. E urat sa fi singur la parinti. Cum sa imi iert mama? Cum sa ma comport cu ea? Nu vreau sa o judec nu vreau sa o condamn sau asa. Poate exagerez eu, doar ca nu inteleg de ce, pentru ca cu banii nu stam chair rau, potrivit as spune.
Imi cer scuze daca v-am plictisit si multumesc pentru timplul pierdut citind ofurile mele.
1. De acum încolo cred că ar trebui să cauți un duvonic, la care să te spovedești, căruia să-i spui toate aceste lucruri intime. Dacă vrei un ajutor, să știi că Dumnezeu te ajută, iar tu poți face asta adresându-i-te trimisului Lui pe pământ - preotul duhovnic. Găsește o fărâmă de credință în sufletul tău și cu curaj îndreaptă-te către o biserică ortodoxă, căci mila Domnului se revarsă spre cei care-și întorc fața către El.

2. Părinții nu trebuie să-i judeci niciodată, orice ar face și orice ar zice. Ei sunt sfinți pentru tine și trebuie să-i iubești în egală măsură. Asta-i poruncă Dumnezeiască. Încearcă să-ți încalci rațiunea care spune că ei greșesc față de tine sau față de ei înșiși. Și ei sunt tot oameni care poate au greșit în tinerețe, așa cum și tu ai avut accese de rebeliune. Dar tu ca copil le datorezi totul pentru faptul că ți-au asigurat totul în viață și s-au sacrificat pentru tine. Iartă-i, înmoaie-ți inima și roagă-te Maici Domnului să te lumineze, să-ți dea minte ca să știi cum să procedezi mai departe. Nu-ți fă griji, doar roagă-te Ei din tot sufletul, și ajutorul nu va înceta să apară.

Iertare pentru îndrăzneală! Doamne ajută!
Reply With Quote
  #3  
Vechi 24.05.2011, 09:11:15
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Draga Laura,

O creanga de copac de obicei se arunca in foc si cam atat. Cand vrei sa obtii ceva mai valoros din ea, o tai si o slefuiesti.

Asa sunt si oamenii. Cei care au necazuri sunt cercetati de Dumnezeu pentru a-i chema la mantuire. Daca se intorc la Dumnezeu, atunci suporta mai usor necazurile vietii, adica isi duc mai usor crucea vietii. Fiecare crestin are o cruce pe care trebuie sa si-o duca in vederea mantuirii. Scopul vietii noastre nu este de a ne imbogati in cele trecatoare, ci de a fi placuti lui Dumnezeu pentru ne mantui.

Dumnezeu, prin necazuri, ne ciopleste si ne slefuieste pentru a deprinde credinta, nadejdea si dragostea, virtuti necesare oricarui crestin care cauta mantuirea. Pentru om care cauta doar valorile materiale este valabila pilda bogatului caruia i-a rodit tarina:

Duminica a 26-a după Rusalii - Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina



Iata aici si o talcuire:Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii - Pilda bogatului caruia ...


Prin urmare, iarta ca sa fii iertata. Iubeste-i pe parintii tai pentru ca au conlucrat cu Dumnezeu pentru ca tu sa fii in viata. Putem sa uram pacatele pe care le vedem in jur, dar nu avem voie sa uram pe nimeni. Poti sa
urasti pacatul avortului pentru a nu recurge la acesta si tu, dar pe mama ta nu ai voie s-o urasti pentru ca a cazut in acest pacat. Poti sa-ti doresti sa ai tu insati mai multi copii, dar nu e bine sa judeci sluga altuia pentru ca n-a facut asa cum ti-ai fi dorit tu.

Daca uram un pacatos, putem cadea si noi in acesl pacat sau chiar in altele mai grave. Prin urmare, daca vrem sa facem lumina in jurul nostru, incepem sa ne luminam propriul suflet prin spovedanie si prin inlocuirea anumitelor patimi cu virtuti contrarii. Asta se face mai ales cu ajutorul unui duhovnic. Cartile duhovnicesti, Vietile Sfintilor, si Noul Testament sunt lecturi de baza pentru cel care vrea sa se mantuiasca.

Apoi, rugaciunile tale pentru cei dragi vor fi eficiente si vor valora mai mult decat cuvintele rationale pe care le spui. Sub influenta celui rau, oamenii gresesc adesea.

Deci noi trebuie sa ne inarmam cu post si rugaciune impotriva diavolului, nu impotriva aproapelui nostru care, ca si noi, mai greseste uneori atunci cand nu se roaga si nu ia aminte la el insusi. Dar Iisus a venit pentru pacatosi, ca sa ne dea posibilitatea sa ne pocaim, desi am gresit si sa ne ajute sa ne mantuim, daca si noi dorim acest lucru.


Reply With Quote
  #4  
Vechi 24.05.2011, 09:23:01
heaven's Avatar
heaven heaven is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.11.2008
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.351
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Laura19 Vezi mesajul
Buna. Ma numesc Laura si am 19 ani. Sunt noua pe acest forum asa ca imi cre scuze de la inceput daca gresesc cu ceva privind regulile forumului. Problema mea nu prea are legatura directa cu religia, dar m-am gandit ca cele mai bune sfaturi le-as putea primi de aici. Ma scuzati daca e vreun deranj. Cum scrie si in titlu, am o problema(sau mai multe) in familie, mai exact probleme cu parintii. Stiu ca nu e frumos sa iti speli rufele in public, dar chiar am nevoie sa ma descarc si de niste sfaturi.
Parintii mei nu se inteleg , iar eu nu ma inteleg cu ei. Tata e un om bun si sufletist, dar se schimba radical cand consuma alcool. Certurile in familie deobicei pornesc cand el este 'vesel'. Cand eram mica mai consuma o bere doua rar, dar treptat a inceput din ce in ce mai mult. Cand nu are treaba sau nu lucreaza alcoolul e sfant. Foarte mult s-a schimbat dupa ce a stat la munca un an in SUA si, si mai mult dupa 2 ani in Anglia. Nu prea mai suntem pe aceiasi lungime de unda deloc. Eu vreau ceva, tata vrea ceva, mama altceva. Ma refer aici la cariere si idealuri in viata. Foarte des se cearta cu mama, rar saptamana fara certuri. Mereu cand se cearta cu ea ii spune 'boule' sau ca e proasta sau ca nush ce. Au fost si episoade in care am auzit-o pe mama zicand ceva gen: 'nu mai da in mine, ca am sa chem politia' sau lucruri aruncate de pereti sau pe geam. Si replici gen va dau afara din casa, mama ta maine pleaca, tu/voi vreti numai banii mei(mama lucreaza, iar eu sunt la scoala momentan), jucati teatru, complotati impotriva mea etc. Cand vorbesc doar eu si tata, mereu spune ca mama e asa si asa. Si ma doare chit ca nu prea ma inteleg bine cu ea, ca e mama. Si daca nu sunt de acord cu el zice ca sunt ca ea, de parca ar fi ceva rau sa ma aseman cu mama. Si cam asa spune mama, ca sunt ca el. Daca nu sunt de acord cu unul sunt de partea celuilalt si invers. Recunosc ca poate sunt si eu de vina, ca nu fac mereu ce vor si ce ar trebui. Am avut si eu perioada mea de rebeliune prin clasa a9a cand nu stiam ce vreau si cine sunt si faceam prostii, dar mi-a trecut acum. Si mai gresesc si cand le dau replica desi n-ar trebui, ar trebui sa ma abtin, dar nu pot, ma enervez foarte repede de ceva vreme. Si iar ne certam cand le spunca eu vreau sa stau la camin sau asa la facultate, vreau sa ma desprind sa invat de pe acum cum e sa fiu pe picioarele mele si sa muncesc pentru ce imi trebuie in viata. Tata spune ca la mine e solutia ca familia sa isi revina si sa ne intelgem bine, dar nu prea inteleg ce anume trebuie sa fac, in afara de invatat si ajutat prin casa si asa. Asta e pe scurt cam ce se intampla la mine, si sper ca se intelge in mare care e problema. V-as ruga sa imi dati si mie un sfat doua , ce ar trebui sa fac ca sa mearga bine treaba si la noi.
Si inca o problema, separata;daca nu e cu suparare. Eu sunt impotriva avorturilor, 100% impotriva. Si nu de mult am aflata ca mama a facut unul pe putin si tata a zis ca si pe mine vroiau dar le-a zis medicul sa lase primul copil(nu stiu daca e adevarat). Nu stiu detalii pentru ca mama nu a fost dornica de amanunte sau asa. A fost socant pentru mine mai ales ca eu mereu le priveam ca pe niste criminale pe cele care fac avort si mai ales ca mereu as fi dorit un frate sau o sora. E urat sa fi singur la parinti. Cum sa imi iert mama? Cum sa ma comport cu ea? Nu vreau sa o judec nu vreau sa o condamn sau asa. Poate exagerez eu, doar ca nu inteleg de ce, pentru ca cu banii nu stam chair rau, potrivit as spune.
Imi cer scuze daca v-am plictisit si multumesc pentru timplul pierdut citind ofurile mele.
Buna Laura si bine ai venit pe acest forum!
Voi incerca sa iti raspund pe rand la cele doua chestiuni ridicate de tine si voi incepe prin a-ti spune urmatorul lucru:copiii nu sunt responsabili de relatia dintre parintii lor si misiunea lor in viata nu este sa devina parinti ...pentru parintii lor!
Mama si tatal tau sunt si ei oameni ca toti oamenii,cu parti bune si mai putin bune,insa,mai presus de orice ei sunt adultii in aceasta poveste,este o relatie pe care si-au asumat-o ambii si atunci este necesar sa devina maturi din punct de vedere emotional.
Din ceea ce descrii tu,ei incearca sa te bage pe tine intr-un triunghi,iti pun tie pe umeri responsabilitatea familiei,a relatiei defectuoase dintre ei cu mesaje de genul "la tine este solutia ca familia sa isi revina".
Te asigur ca nu este asa si probabil ca nu este prima data cand ajungi sa fii ca un tampon intre mama si tata,insa pana nu te vei da la o parte,in pofida incercarilor lor de a te baga din nou la mijloc si sa ii lasi pe ei doi sa fie fata in fata si sa isi rezolve conflictele personale,aceasta situatie nu se va rezolva,ci se va realimenta continuu,iar cele mai multe bobarnace ghici cine le va primi?Ai ghicit...chiar tu,copilul lor!
Deci,daca ai posibilitatea sa pleci undeva la facultate,sa iti gasesti o gazda sau sa stai la camin si sa iti traiesti adolescenta frumos,asa cum ar trebui fiecare tanar sa o faca,mergi pe acest drum,iar in privinta parintilor fii fara grija,le vei face un bine,chiar daca vor incerca o perioada sa se agate de tine,sa te manipuleze inconstient sa revii in triunghi,la un moment dat nu vor mai avea incotro,se vor privi la propriu fata in fata,poate dupa multi ani de zile si vor fi nevoiti sa dea cartile pe fata si sa ajunga sa se inteleaga!
Referitor la a doua chestiune,cea cu avortul,revin la indemnul de a accepta ca si parintii tai sunt oameni,cu greselile lor ca oricine.Suntem de multe ori tentati sa ii idealizam,ne vine greu sa concepem ca parintii nostri nu sunt perfecti,insa iubirea adevarata presupune sa iubesti pe cineva asa cum este:cu greselile si slabiciunile sale.
Partea dureroasa in aceasta poveste,este de obicei faptul ca atunci cand,ca si copil afli o asemenea veste,ca mama nu te-a dorit la inceput,mesajul perceput poate fi acela ca "nu sunt dorit/a ; nu merit sa fiu iubit/a".
Poti,insa reusi SA O IERTI pe mama,ajungand SA O INTELEGI ca om,sa ii intelegi viata,conjunctura care a determinat-o la un moment dat sa actioneze intr-un anumit mod si astfel vei reusi sa vezi si prin ochii ei,sa ii intelegi temerile,durerile,nelinistile.
Vei putea atunci sa vezi ca sub imperiul acestora a luat intr-un anumit moment decizii in viata si ca te iubeste si te-a iubit,chiar daca a avut slabiciunile sale care nu aveau legatura cu tine,ci doar cu ce se petrecea in interiorul ei.
Sper sa iti fie de folos cele ce ti-am scris si iti doresc sa iti gasesti linistea si bucuria de a trai viata asa cum este ea si a iubi oamenii,asa cum sunt ei...umani! :)
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share

Last edited by heaven; 24.05.2011 at 09:25:06.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 24.05.2011, 09:34:34
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

"Ia-ți crucea ta și urmează-Mă !" sunt cuvintele pe care Dumnezeu Cuvântul i le spune tânărului care Îl întreabă ce trebuie să facă pentru ca să se mântuiască (Marcu 10:22). Nu e destul să nu furăm, să nu avortăm, să nu curvim. Nu e destul să ținem posturile și să mergem Duminica la biserică. Nu e destul să ne rugăm Mântuitorului, trebuie să facem ca El, să ne identificăm cu El. El și-a luat Crucea, a dus-o pe umeri, a căzut sub greutatea ei, S-a ridicat. Nu S-a plâns cât este de grea. Ar fi preferat să nu o ducă ("Tată, de este cu putință, ia de la Mine paharul acesta"). Dar a înțeles că nu e cu putință altfel. Misiunea Lui era salvarea noastră: Și noi avem o misiune, iar aceasta este propria noastră mântuire. Nu e cu putință altfel decât urmându-i exemplul.

Deci, luați-vă crucea și urmați-L ! El nu a protestat, nu a zis ceva de genul: "ce destin ! să fii Regele Iudeilor și să fii bătut în cuie între un tată care bea și o mamă care avortează !"

Fiți, deci, asemenea Domnului nostru. Blândă ca El. Îndurătoare ca El. Nu-i judecați, că nu e dat copiilor să-și judece părinții, ci rugați-vă pentru ei și pentru frații ori surorile dv pe care nu ați apucat să-i cunoașteți. Fiți preocupată în primul rând de bârna din ochiul dv și abia în al doilea rând de paiul din ochii celorlalți.

Un ultim sfat: învățați din greșelile lor. Când vă veți căsători, fugiți de bărbatul care bea. Evitați păcatul de moarte al avortului, mai mult decât orice. Când veți avea casa dv, să fie aceeași cu a soțului dv, că despărțirea pentru bani schimbă oamenii făcându-i doi străini când ajung din nou în aceeași casă (dacă mai ajung). Amintiți-vă de jurământul de iubire pe care îl făceau tinerele romane, care spuneau: "Unde vei fi tu, Caius, voi fi și eu, Caia !"

Cu frățietate în Cristos,
M.D.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #6  
Vechi 24.05.2011, 09:36:11
Lilith23
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de CelMandru Vezi mesajul
1. De acum încolo cred că ar trebui să cauți un duvonic, la care să te spovedești, căruia să-i spui toate aceste lucruri intime. Dacă vrei un ajutor, să știi că Dumnezeu te ajută, iar tu poți face asta adresându-i-te trimisului Lui pe pământ - preotul duhovnic. Găsește o fărâmă de credință în sufletul tău și cu curaj îndreaptă-te către o biserică ortodoxă, căci mila Domnului se revarsă spre cei care-și întorc fața către El.

2. Părinții nu trebuie să-i judeci niciodată, orice ar face și orice ar zice. Ei sunt sfinți pentru tine și trebuie să-i iubești în egală măsură. Asta-i poruncă Dumnezeiască. Încearcă să-ți încalci rațiunea care spune că ei greșesc față de tine sau față de ei înșiși. Și ei sunt tot oameni care poate au greșit în tinerețe, așa cum și tu ai avut accese de rebeliune. Dar tu ca copil le datorezi totul pentru faptul că ți-au asigurat totul în viață și s-au sacrificat pentru tine. Iartă-i, înmoaie-ți inima și roagă-te Maici Domnului să te lumineze, să-ți dea minte ca să știi cum să procedezi mai departe. Nu-ți fă griji, doar roagă-te Ei din tot sufletul, și ajutorul nu va înceta să apară.

Iertare pentru îndrăzneală! Doamne ajută!
Scuză-mă că intervin, dar greșești amarnic. Gândiri ca ale tale stau la baza unor foarte mari greșeli în educația modernă. Părinții nu trebuie priviți ca niște sfinți și nu trebuie să ne încălcăm rațiunea cand avem impresia că ei greșesc. Ai dreptate în partea a doua din ce ai scris (care se contrazice total cu prima): părinții sunt tot oameni obișnuiți, fac și eu greșelile lor. Nu doar în tinerețe, ci toată viața, că așa e omul. Noi, ca și copii, nu trebuie să îi așezăm pe un piedestal. Replici de-ale părinților, ca "uite ce-ai făcut, copile. eu nu am făcut niciodată așa ceva" îi setează copilului niște așteptări mult prea mari, pentru că el, în copilările își dorește să fie exact ca părinții lui, la maturitate. Pornind de la ideea că părinții lui sunt niște "sfinți", fără pată, mai presus de greșeli, care sunt umane, și încălcându-și rațiunea când aceasta îi spune că părinții lui greșesc, copilul va porni în viață cu o stimă și un respect de sine extrem de scăzute. Căci el va greși, așa cum greșește tot omul, dar se va învinovăți mult prea mult pentru o simplă greșeală, cu ideea că "dacă părinții mei au putut să facă mereu alegerile cele mai bune și să nu greșească, eu de ce nu pot? nu sunt bun de nimic".
Când copilul ajunge un anumit nivel de maturitate, când are discernământ și poate înțelege lumea în care trăiește, are chiar datoria de a-și atenționa părintele când e pe cale să greșească.
Raportând totul la cazul expus aici, eu cred că Laura ar trebui să vorbească cu părinții ei, deschis. Mai întâi separat, căci după cum spune ea, poate discuta mai ușor cu ei în felul acesta. Să îi explice tatălui ei greșeala imensă pe care o face, să îl îndrume spre dumnezeu și spre biserică, dacă crede că asta îl va ajuta. Și cu mama ei la fel. Dar mai ales, să le spună cum se simte ea și cât de tare o rănesc prin comportamentul lor. Vorbesc în calitate de mamă când spun că niciun părinte nu va rămâne indiferent la durerea copilului său. Dacă nu se vor îndrepta pentru ei, se vor îndrepta pentru ea.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 24.05.2011, 16:07:29
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate. In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic? E greu sa ramai impartial si sa ignori.

Last edited by Laura19; 24.05.2011 at 16:10:13.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 24.05.2011, 16:15:51
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Laura19 Vezi mesajul
In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic?
Să nu ți se pară puțin lucru a te ruga. Căci mulți au fost ajutați în urma rugăciunii. Întotdeauna trebuie căutat ajutorul lui Dumnezeu atunci când greutățile prin care trecem ne depășesc puterile.
Însă trebuie să o faci din toată inima și cu speranță. Dacă credința este mică, tot rugăciunea ți-o va spori. Iar rezultatul ar putea fie îndreptarea stării sufleteși a părinților, fie întărierea ta sufletească pentru a putea răzbi prin această situație fără să te prăbuștești. Și mai contează și rugăciunea celorlalți. Iată, ne-ai lăsat numele tău. Ne vom ruga și noi cu tine.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 24.05.2011, 17:11:29
horatiu.miron's Avatar
horatiu.miron horatiu.miron is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.04.2010
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 816
Implicit

Eu cred ca ai tai au problemele lor pe care nu sunt in stare sa si le rezolve si te baga pe tine la mijloc de fiecare data cand au ocazia, te folosesc pe post de munitie. Cand ai si tu o parere despre un oarecare conflict al lor, esti acuzata automat ca tii ba cu unul, ba cu altul.

Din ce ai descris aici, relatiile in familie sunt destul de tensionate, ba chiar cred ca s-a trecut de „point of no return”. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand un barbat ajunge sa-si ameninte sotia ca o da afara din casa, se depaseste o anume limita. Intre ai tai nu cred ca mai exista respect reciproc, ei doar se tolerau de ceva timp iar acum relatia ajunge la nivelul insuportabilitatii - cu toate consecintele de rigoare.

Ce-i mai trist e ca, aparent, nu se gandesc la tine. Esti privita ca un aliat bun de avut in razboiul cu celalalt. Sfatul meu: grabeste-te sa scapi de ei. Odata spuse niste lucruri intr-o relatie, relatia aia se transforma ireversibil.

Esti la varsta independentei, scoala se va termina in curand si apoi incepe aventura pe cont propriu. Nu ma intelege gresit, nu te sfatuiesc sa-i renegi, sunt parintii tai, dar pune ceva distanta intre tine si problemele lor. Mai strange din dinti un timp si nu le intra in joc. Cel mai rau lucru care se poate intampla daca le intri in joc e sa te puna sa alegi: „cu mama sau cu tata”. Evident, lucru mai egoist nici ca se poate, dar ei sunt deja niste egoisti alegand sa puna problemele lor inaintea ta in lista de prioritati.

Parinti, parinti, dar nu are rost sa le preiei bagajele emotionale si sa le duci mai departe in viata.
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur.

User vechi: hmiron.
User si mai vechi: scrabble.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 24.05.2011, 17:24:51
LaReine
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Lilith23 Vezi mesajul
. Replici de-ale părinților, ca "uite ce-ai făcut, copile. eu nu am făcut niciodată așa ceva" îi setează copilului niște așteptări mult prea mari, pentru că el, în copilările își dorește să fie exact ca părinții lui, la maturitate.
Interesant! De ce esti atat de sigura ce orice copil "isi doreste sa fie exact ca parintii lui, la maturitate" ?
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
dati-mi un sfat izmenuzza Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 64 10.09.2012 20:28:47
Dati-mi un sfat va rog! alinutzica Generalitati 14 06.07.2011 16:25:18
Dati-mi un sfat, va rog Ana_Maria Generalitati 97 23.06.2011 12:32:44
dati-mi un sfat sadiy Umanitare 5 21.07.2008 23:07:31
Dati-mi un sfat Dia Rugaciuni 7 16.12.2006 00:26:26