Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #301  
Vechi 20.05.2013, 14:59:53
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Hartford Vezi mesajul
Masina este o necesitate pentru mine decit sa-mi i-au una ieftina si sa ma lase in drum dupa un an mai bine imi i-au una mai bunicica sa ma tine 10 ani, eu cred ca nu e pacat.
Parintele a zis ca nu e pacat sa iei masina buna, ci sa nu exagerezi si sa iei cea mai scumpa si cea mai buna masina de pe piata, caci atunci nu mai iei masina ptr. a te folosi de ea, ci ptr. a te manifesta sau sa dai pe spate domnisoarele (am inteles ca unii baieti isi cumpara masini mai "cool" ptr. a atrage antentia fetelor).
Reply With Quote
  #302  
Vechi 20.05.2013, 15:00:31
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit

Părintele Arsenie Boca despre bogăție

Dacă de fapt și de drept, proprietatea și stăpânia lumii e a lui Dumnezeu, atunci omul e numai un fel de chiriaș, un fel de administrator și nicidecum proprietarul absolut al lumii. Că, de se va crede stăpân absolut al lumii, seamănă cu credința îngerului nebun. Pentru ca să înfrâneze pe om de la o căderea ca aceasta, Dumnezeu l-a numit iconom nedrept, pe de o parte, pe motivul că n-are proprietatea absolută, ci numai proprietatea relativă; iar pe de altă parte, ca să-l ferească de căderea în nebunia îngerului rău. Așadar, de îndată ce se dă pe sine proprietar absolut al lumii, se ciocnește cu Dumnezeu, Îl tăgăduiește, Îl înlătură, Îl expropriază, și cu asta crede întocmai ca Lucifer. Nu-și dă seama bietul om că, primind ispita, va fi zdrobit sub dărâmăturile propriei sale iubiri nebune.

Când omul se lipește de făptură, de avuție, de slavă, acestea i se fac mamona, care însemnează bani sau bogății. Deci nu poți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona. Cu toate acestea, Dumnezeu laudă pe iconomul pârât, care și-a făcut prieteni din mamona nedreptății, și-i făgăduiește că‑l va primi în împărăție când o va isprăvi de risipit, după legea dumnezeiască a iubirii de oameni – se înțelege că e vorba de risipirea mamonei. De aici putem scoate înțelesul bogăției: nu sărăcia te mântuiește, nici bogăția nu te osândește; și precum nici bogăția nu te mântuiește, așa nici sărăcia nu te osândește, ci precum ai sufletul și față de bogăție și față de sărăcie. Ești sărac și zorit cu gândul după avuție, iată că nu te mântuiește sărăcia. Ești bogat, dar desfăcut cu inima de bogăția ta, iată că nu te primejduiește bogăția ta. Faptul cum stai cu sufletul: și față de una și față de alta, de asta atârnă mântuirea sau osânda ta.
Nici bogăția, nici sărăcia în sine n-au calitatea de a osândi sau ferici pe planul veșniciei. Atitudinea sufletului față de ele este cea care determină veșnicia. Pot fi bogați care se mântuiesc și pot fi săraci care nu se mântuiesc sau se osândesc. Dincolo de cele văzute, poate în fondul lor, este Raiul și Iadul, două eternități paralele, cu o prăpastie de netrecut între ele.

Bietul Dumnezeu, săracul, n-are unde să-și plece capul, că bogații și pana cea vicleană a cărturarilor (Ieremia 8, 8) lumii acesteia L‑au expropriat din dreptul de proprietate și autor al lumii. Cine știe, dacă nu cumva I-a rămas totuși dreptul să se supere pe ei și să le măture toate gândurile cu mamona lor cu tot. Căci dreptul de proprietate derivă din atributul de autor, mai mult ca din actul de proprietate. Deci, când clatină Dumnezeu mamona, e semn că n-a fost iconomisită bine de oameni, și le cere socoteală; a zis doar: „Fii celor săraci ca un Tată!” (Înțelepciunea lui Isus Sirah). Deci, fiind în drepturile absolute peste valoarea economică, poate să-și pună iconomi pe cine vrea, chiar și pe cei ce-L tăgăduiesc. Cu această orânduire atotputernică, prin care Dumnezeu Își lucrează voia Sa, întrebuințând chiar și pe vrăjmașii Săi, ca să-i trezească din împietrirea inimii cu care țin Lazării la poartă.

Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menține. Dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu și punem altă lege în iconomia lumii, avuția se ia de la noi sau se risipește. Cu orice altă lege decât cea a lui Dumnezeu avuția se risipește.

Părinții au zis că singura noastră avuție cu adevărat sunt păcatele. Căci, după ei, nu ești proprietarul decât al lucrului pe care l-ai făcut din nimic. Iar, împlinind condiția asta, din nimic Dumnezeu a făcut făptura, iar făptura a făcut păcatul.

Nu poți propovădui Împărăția Cerurilor cu plumbul materiei pe aripi. Poate că și de aceea mai clatină Dumnezeu bogăția bogaților, ca totuși să se mai mântuiască unii din ei.

Noi însă să ne îmbogățim în Dumnezeu: cugetându-L, iubindu‑L, împărtășindu-ne cu El, silindu-ne a gândi și a iubi ca El, între toate împrejurările vieții. Iată adevărata bogăție, care nu se va lua de la noi.

La două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni”: la cei ce „zic că nu este Dumnezeu” (Psalmul 52, 1) și bogaților, cărora stomacul e tot dumnezeul lor (Filipeni 3, 19).

Am băgat de seamă umblând că aproape la toate porțile bogaților a pus Dumnezeu câte un Lazăr. La mulți le-a arătat și le-a atras aminte de rostul lor. Bubele lui Lazăr și toată mizeria lui cutremură firește, dar groaza ne cuprinde când sub strălucirea trupească a bogatului, vedem ascunsă neagra mizerie a unui suflet fără nici o virtute, fără nici o bunătate, un om decăzut al tuturor păcatelor, bubele spurcăciunii, pe care nu i le ling nici câinii. Pe acestea i le gâdilau dracii.
Reply With Quote
  #303  
Vechi 20.05.2013, 15:01:11
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit

Parintele Arsenie Boca despre tanarul bogat

Bogatul auzise că este viață veșnică. El o dorea din cauza bogăției sale, cu care dorea să fie veșnic. Aceasta se vede din tristețea cu care a plecat de la Cel Veșnic. Tanărul întreabă: ce are de făcut pentru a dobandi veșnicia?

Iisus îi răspunde scurt: poruncile. Tanărul, vrand să atragă atenția asupra sa, întreabă, care ? - și apoi puțin îi pasă dacă la urmă minte: „Toate acestea le-am păzit din tinerețele mele !" Și mai nădăjduia-și o laudă, de aceea mai și întreabă pe Iisus: „Ce dar îmi mai lipsește ?" Dar, în loc să primească o laudă înaintea poporului, primește o demascare. Zici că ai împlinit toate poruncile, că iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți; iată ai prilejul să dovedești cu fapta, lucrul care-ți mai lipsește: „Vinde-ți averile și le dă săracilor apoi vino de-Mi urmează Mie !"

La această întorsătură a lucrurilor nu se aștepta tanărul fariseu. Averile sale nu erau adunate din iubirea de-aproapelui, ci din averea de-aproapelui. Pe urmă averea, care nu era toată legitimă, cerea și certificat moral, recunoașterea cinstei și corectitudinei și toată slava deșartă, la care a trebuit să renunțe rușinat.

Cu această lecție „a plecat întristat".

Tristă bogăție. Pe urma întristării tanărului, Iisus arată marea piedică a lipirii inimii de bogăție, cu care nu se poate intra în împărăție. Ucenicii auzind întreabă înspăimantați: „Atunci cine poate să se mantuiască ?" - că fiecare are cate ceva pe langă inima lui. Dar Iisus le răspunde: „Ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu". Și Dumnezeu are multe posibilități de a dezlega inima bogaților de bogăție. Vinovăția bogăției e că ține inima omului legată aici, și deformează omul încat nu mai iubește pe oameni, ci se înarmează împotriva lor. Pentru „cinstitul" bogat, ceilalți oameni sunt „hoți". Bogăția mărește inegalitatea dintre oameni, care naște ura.

Atitudinea sufletului față de bogăție trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Cată vreme iconomi sim averile după legea iubirii de oameni, Stăpanul averii ne-o menține; dar dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu, o pierdem și ne pierdem. Trebuie să fim cu avuția ca și cum n-am avea-o. „Cei ce se folosesc de lumea aceasta să fie ca și cum nu s-ar folosi de ea" (I Corinteni 7,31). Lumea întreagă, condusă după legi împotriva lui Dumnezeu, tot la Dumnezeu ajunge, dar la Dumnezeu ca „sfarșit" al lumii.

Parintele Arsenie Boca - Prislop, Dumineca XXX și a XII-a. 18.XII. 49
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Bucuresti -> Prislop fara masina? Nicador Generalitati 18 08.04.2015 20:18:48
Si cand simti ca nu mai poti... cer_indurare Intamplari adevarate 23 12.02.2012 09:26:34
Cea mai scumpă Evanghelie: 14 milioane Mihnea Dragomir Generalitati 2 06.08.2011 09:29:26
poti sa mori in vis? The_Fallen Generalitati 9 30.06.2010 11:19:48
LA MULȚI ANI, scumpa mea mamă.... geo.nektarios Diverse Sarbatori 18 06.03.2009 23:01:16