Nu stiu

[Mara2009]

Nu stiu daca am postat bine aici, probabil trebuia la thread-ul cu rugaciuni dar vreau sa va spun problema mea.

Am fost impreuna cu EL timp de 2 ani jumatate.Ajunsi de pe bancile liceul in viata reala a studentiei , am dat de greu si tot greul asta s-a transformat intr-o despartire urata din care amandoi suferim. S-a pus problema banilor, a noilor cunostine, a timpului petrecut impreuna, compararea cu trecutul, cu alte relatii si lista poate continua. Ne-am spus Te iubesc pana in ultima clipa.Ultima clipa a fost cand el s-a desp de mine, crunt cu motivul ca vrea sa se regaseasca ..singur...si ma facut sa ma intreb cine e acest om? Despartirea a fost ca un soc pentru mine , fiind si prima dragoste a mea,am simtit deshidratare de la atata plans si dupa 2 luni, inca mai am cearcani si lacrimile parca nu se opresc.A fost o vara cumplita..La inceput lui i-a fost bine in sensul ca a trecut foarte rapid , a inceput sa isi gaseasca alte teluri sa se distreze ( fara inselat ) in timp ce mama mea vroia sa ma interneze in spital ca nu ma mai opream din suferit. Totusi incetul cu incetul, cu ajutorul rugaciunilor mi-am mai revenit desi durerea inca arde.Lui nu ii e bine acum, sufera in tacere.Poate sufera pt ca stie ca va trebui sa ne vedem la facultate in fiecare zi timp de inca 3 ani..de iubit stiu sigur ca ma iubeste de aceea gestul lui mi s-a parut drastic.Motivele le-am enumerat mai sus, printre care motivul banilor ( eu am o sit mai buna financiara fata de el si intotdeauna s-a simtit complexat desi eu il iubesc asa cum e ) ne-a adus sfarsitul. Insa eu cred in alt inceput, un inceput mai bun. Simt ca o sa fim impreuna , stiu ca nu e asta despartirea finala de aceea nu imi pierd speranta .Problema se pune in felul urmator

Am crezut ca sunt vraji .Stiu, ideea e un pic cam extrema dar hai sa fim seriosi..exista si oameni f rai.Asa ca am dat batai cu rugaciunile cum s-ar spune.Am dat pomelnic la 15 biserici si parca mai de al naibii nu se intampla nimic.Dumnezeu nu e tonomat dar totusi sunt 15 biserici plus credinta mea ..e cam ciudat .A fost dat prin cineva pomelnic la parintele Iustin iar el ( la fel ca si restul perotilor cu , care am vb ) mi-a zis ca o sa ma impac dar mai trebuiesc facute slujbe.Asa ca eu ..cea care nu prea credea inainte mi-am pus toata baza ca o sa fie bine.Si intradevar dupa ce am inceput sa citesc acatiste, situatia s-a mai ameliorat ( in sensul ca sufera si el acuma..nicidecum nu mi-a dat un semn de viata ).Continui sa merg la biserici, continui sa cred dar rabdarea imi e greu pusa la incercare.

Insa de fiecare data cand speranta ma parasea si plangeam cititnd acatistele..ceva in mine imi spunea sa am rabdare.Asa ca am ..trebuie sa am.


Am auzit de Sfantul Mina...oare e el unul din sfinti care imi poate ridica rugile la Dumnezeu?

Printre acatistele pe care le citesc (Sfantul Pantelimon,Sfantul Ioan Maximilian,Sfantul Simion Zelotul,Acatistul Maicii Domnului ,Sfantul Nectarie ) citesc si acatiste a celor catolici ( Sfantul Antonie, Sfantul Iuda Tadeu ). Imi place enorm de mult sa le citesc .Unii pot spune ca sunt multe, dar iti ia incredibil de putin timp sa le citesti si apoi senzatia pe care o ai ..e de neegalat.

Multumesc si sper ca nu v-am plictisit sau ametit.Am tendinta asta.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Mara2009

Nu stiu daca am postat bine aici, probabil trebuia la thread-ul cu rugaciuni dar vreau sa va spun problema mea.

Am fost impreuna cu EL timp de 2 ani jumatate.Ajunsi de pe bancile liceul in viata reala a studentiei , am dat de greu si tot greul asta s-a transformat intr-o despartire urata din care amandoi suferim. S-a pus problema banilor, a noilor cunostine, a timpului petrecut impreuna, compararea cu trecutul, cu alte relatii si lista poate continua. Ne-am spus Te iubesc pana in ultima clipa.Ultima clipa a fost cand el s-a desp de mine, crunt cu motivul ca vrea sa se regaseasca ..singur...si ma facut sa ma intreb cine e acest om? Despartirea a fost ca un soc pentru mine , fiind si prima dragoste a mea,am simtit deshidratare de la atata plans si dupa 2 luni, inca mai am cearcani si lacrimile parca nu se opresc.A fost o vara cumplita..La inceput lui i-a fost bine in sensul ca a trecut foarte rapid , a inceput sa isi gaseasca alte teluri sa se distreze ( fara inselat ) in timp ce mama mea vroia sa ma interneze in spital ca nu ma mai opream din suferit. Totusi incetul cu incetul, cu ajutorul rugaciunilor mi-am mai revenit desi durerea inca arde.Lui nu ii e bine acum, sufera in tacere.Poate sufera pt ca stie ca va trebui sa ne vedem la facultate in fiecare zi timp de inca 3 ani..de iubit stiu sigur ca ma iubeste de aceea gestul lui mi s-a parut drastic.Motivele le-am enumerat mai sus, printre care motivul banilor ( eu am o sit mai buna financiara fata de el si intotdeauna s-a simtit complexat desi eu il iubesc asa cum e ) ne-a adus sfarsitul. Insa eu cred in alt inceput, un inceput mai bun. Simt ca o sa fim impreuna , stiu ca nu e asta despartirea finala de aceea nu imi pierd speranta .Problema se pune in felul urmator

Am crezut ca sunt vraji .Stiu, ideea e un pic cam extrema dar hai sa fim seriosi..exista si oameni f rai.Asa ca am dat batai cu rugaciunile cum s-ar spune.Am dat pomelnic la 15 biserici si parca mai de al naibii nu se intampla nimic.Dumnezeu nu e tonomat dar totusi sunt 15 biserici plus credinta mea ..e cam ciudat .A fost dat prin cineva pomelnic la parintele Iustin iar el ( la fel ca si restul perotilor cu , care am vb ) mi-a zis ca o sa ma impac dar mai trebuiesc facute slujbe.Asa ca eu ..cea care nu prea credea inainte mi-am pus toata baza ca o sa fie bine.Si intradevar dupa ce am inceput sa citesc acatiste, situatia s-a mai ameliorat ( in sensul ca sufera si el acuma..nicidecum nu mi-a dat un semn de viata ).Continui sa merg la biserici, continui sa cred dar rabdarea imi e greu pusa la incercare.

Insa de fiecare data cand speranta ma parasea si plangeam cititnd acatistele..ceva in mine imi spunea sa am rabdare.Asa ca am ..trebuie sa am.


Am auzit de Sfantul Mina...oare e el unul din sfinti care imi poate ridica rugile la Dumnezeu?

Printre acatistele pe care le citesc (Sfantul Pantelimon,Sfantul Ioan Maximilian,Sfantul Simion Zelotul,Acatistul Maicii Domnului ,Sfantul Nectarie ) citesc si acatiste a celor catolici ( Sfantul Antonie, Sfantul Iuda Tadeu ). Imi place enorm de mult sa le citesc .Unii pot spune ca sunt multe, dar iti ia incredibil de putin timp sa le citesti si apoi senzatia pe care o ai ..e de neegalat.

Multumesc si sper ca nu v-am plictisit sau ametit.Am tendinta asta.

Uite ca pe mine nu m-ai plictisit deloc.
Nu pot decat sa iti spun ca esti o luptatoare si lupti pentru ceea ce iti doresti. Faci si ai facut foarte bine ca ai citit rugaciuni, acatiste si ai dat pomelnice. Tot ce faci acum iti va ajuta foarte mult in viata si asta pe toate planurile. Vei vedea ca Dumnezeu aseaza lucrurile cum e mai bine pentru noi...chiar daca noua ni se pare uneori ca lucrurile merg prea incet sau nu chiar in directia pe care o vrem noi, insa ele merg exact cum trebuie si se aseaza la fix. Daca va fi sa fie acest om partea ta, atunci va fi...si tot efortul tau de acum va pune inceput bun, iar daca va fi sa fie altul...va fi la fel de bine.

Doamne ajuta ! Simt ca vei avea o viata frumoasa si luminoasa...si asta pentru ca ai credinta si nadejde in Dumnezeu!

Dar de ce esti asa de sigura ca el sufera? Poate nu sufera, poate asta a vrut, sa va despartiti-din cine stie ce motiv, si acum se simte bine singur..
Din experienta stiu, si nu numai eu, ca nu e bine sa cerem de la Dumnezeu voia noastra, facand din asta o obsesie, ci mai bine ai incredere in Voia Lui, si cere Voia Lui, si asa vei afla adevarata bucurie. Doamne ajuta!

[Mara2009]

Stiu de la un prieten comun ca sufera.A slabit enorm ( l-am vazut si eu pe strada ) , e tras la fata, are cearcani, e plans...

În prealabil postat de Mara2009

Nu stiu daca am postat bine aici, probabil trebuia la thread-ul cu rugaciuni dar vreau sa va spun problema mea.

Am fost impreuna cu EL timp de 2 ani jumatate.Ajunsi de pe bancile liceul in viata reala a studentiei , am dat de greu si tot greul asta s-a transformat intr-o despartire urata din care amandoi suferim. S-a pus problema banilor, a noilor cunostine, a timpului petrecut impreuna, compararea cu trecutul, cu alte relatii si lista poate continua. Ne-am spus Te iubesc pana in ultima clipa.Ultima clipa a fost cand el s-a desp de mine, crunt cu motivul ca vrea sa se regaseasca ..singur...si ma facut sa ma intreb cine e acest om? Despartirea a fost ca un soc pentru mine , fiind si prima dragoste a mea,am simtit deshidratare de la atata plans si dupa 2 luni, inca mai am cearcani si lacrimile parca nu se opresc.A fost o vara cumplita..La inceput lui i-a fost bine in sensul ca a trecut foarte rapid , a inceput sa isi gaseasca alte teluri sa se distreze ( fara inselat ) in timp ce mama mea vroia sa ma interneze in spital ca nu ma mai opream din suferit. Totusi incetul cu incetul, cu ajutorul rugaciunilor mi-am mai revenit desi durerea inca arde.Lui nu ii e bine acum, sufera in tacere.Poate sufera pt ca stie ca va trebui sa ne vedem la facultate in fiecare zi timp de inca 3 ani..de iubit stiu sigur ca ma iubeste de aceea gestul lui mi s-a parut drastic.Motivele le-am enumerat mai sus, printre care motivul banilor ( eu am o sit mai buna financiara fata de el si intotdeauna s-a simtit complexat desi eu il iubesc asa cum e ) ne-a adus sfarsitul. Insa eu cred in alt inceput, un inceput mai bun. Simt ca o sa fim impreuna , stiu ca nu e asta despartirea finala de aceea nu imi pierd speranta .Problema se pune in felul urmator

Am crezut ca sunt vraji .Stiu, ideea e un pic cam extrema dar hai sa fim seriosi..exista si oameni f rai.Asa ca am dat batai cu rugaciunile cum s-ar spune.Am dat pomelnic la 15 biserici si parca mai de al naibii nu se intampla nimic.Dumnezeu nu e tonomat dar totusi sunt 15 biserici plus credinta mea ..e cam ciudat .A fost dat prin cineva pomelnic la parintele Iustin iar el ( la fel ca si restul perotilor cu , care am vb ) mi-a zis ca o sa ma impac dar mai trebuiesc facute slujbe.Asa ca eu ..cea care nu prea credea inainte mi-am pus toata baza ca o sa fie bine.Si intradevar dupa ce am inceput sa citesc acatiste, situatia s-a mai ameliorat ( in sensul ca sufera si el acuma..nicidecum nu mi-a dat un semn de viata ).Continui sa merg la biserici, continui sa cred dar rabdarea imi e greu pusa la incercare.

Insa de fiecare data cand speranta ma parasea si plangeam cititnd acatistele..ceva in mine imi spunea sa am rabdare.Asa ca am ..trebuie sa am.


Am auzit de Sfantul Mina...oare e el unul din sfinti care imi poate ridica rugile la Dumnezeu?

Printre acatistele pe care le citesc (Sfantul Pantelimon,Sfantul Ioan Maximilian,Sfantul Simion Zelotul,Acatistul Maicii Domnului ,Sfantul Nectarie ) citesc si acatiste a celor catolici ( Sfantul Antonie, Sfantul Iuda Tadeu ). Imi place enorm de mult sa le citesc .Unii pot spune ca sunt multe, dar iti ia incredibil de putin timp sa le citesti si apoi senzatia pe care o ai ..e de neegalat.

Multumesc si sper ca nu v-am plictisit sau ametit.Am tendinta asta.

Tu nu ştii ...dar Dumnezeu ştie ce plan are cu tine.Poate aceasta este cale pe care rebuie să ajungi tu la El.

[Anna]

Mai, nu inteleg. Tu suferi, el sufera. Atunci ce mai asteptati? De ce nu va vorbiti, de ce nu comunicati? Chiar nu inteleg...Mai ales tu, ca vrei sa fii cu el. Du-te si vorbeste-i. Daca sufera asa tare pt tine se va bucura.

[sia]

Iubim si suferim de cand lumea .... Toti am trecut prin asta si am scos-o la capat pana la urma , cumva ..iti voi spune ce cred dar tu fa ce simti si ce crezi ca-i mai bine pt tine .
Daca esti sigura de iubirea ta ptr el , poti lasa orgoliul la o parte si ..cauta-l tu , doar zici ca ati fost impreuna doi ani si..ca inca te iubeste . (aici , n-ai cum sa fii asa sigura )
Nu astepta octombrie cand incepe facultatea ..
Spune ce simti si intreaba-l daca nu i-a ajuns perioada de regasire asta daca stii sigur ca nu are pe nimeni si sufera si el .. poate nu are curaj sa te caute . Eu sunt mai in varsta si asa vad lucrurile .. mai bine sa pui capat tuturor indoielilor , cat mai repede , decat sa tragi nadejde si sa suferi . Cred ca ai observat am subliniat mai multi de daca /parca ...eu imi permit ,ca sa zic asa , sa-i folosesc nefiind in locul tau , tu insa elimina-i din problema ta si clarifica lucrurile .
Domnul sa te ajute , fata draga , ca-n El trebuie sa-ti pui nadejdea indiferent de necaz . Acum ai unul de sufletel .. nu dispera ca se va rezolva .

[melb26]

Draga Mara daca va perpeliti amandoi de atata dor, de ce nu va intalniti sa stati de vorba ca oamenii, macar sa-l intrebi ce mai face, ca intre prieteni.
Ai sa-ti dai seama dupa aia daca te mai vrea sau nu. Macar sa stii si tu pentru ce suferi.

Nu te mai gandi la vrajitoare si la tampenii din astea,nu-ti fac bine deloc, mai mult te vor nelinisti. Mergi la un duhovnic, spune ce ai pe suflet, cu siguranta te vei usura. Timpul iti va arata daca iubitul tau merita atata framantare din partea ta.
Roaga-te Bunului Dumnezeu sa faca voia lui.

[cristina2012]

Mara, spuneai de problema banilor. E serioasa. Nu cred ca faptul ca familia ta e mai bogata e marea problema, ci problema este faptul ca tu esti obisnuita cu un alt standard de viata si vrei sa ti-l mentii. Daca vrei sa fii cu el, va trebui sa renunti la familia ta si sa te faci una cu el.
Am o prietena care e casatorita si e in aceasta situatie a diferentei de venituri intre familii. Ea a a gresit mult si a suferit mult din cauza asta. Am sa iti dau exemple ca sa vezi daca nu cumva te regasesti printre ele:
Ea primeste din partea parintilor o bijuterie de aur si se bucura. Sotul priveste trist si zice eu niciodata nu o sa-mi permit sa-ti fac un astfel de cadou... si pune la suflet. Merge cu mama in magazin si mama ii cumpara haine scumpe pe care nici ea, nici sotul nu si-ar permite sa le cumpere. Lui nu ii pica bine faptul ca pe ea o fac fericita lucruri care pentru el nu au importanta, pe care el nu si le permite si pentru care el nu considera ca merita sa te strofoci in plus.
Gandeste-te bine daca tu te poti simti bine cu putinul pe care il poti avea de la el. Altfel renunta, chiar daca va veti casatori, va urma multa durere. Banu-i ochiu' dracului, strica tot.
Eu nu te cunosc, imi voi da cu presupusul. tu doar sa fii atenta daca nu cumva e vreun sambure de adevar si sa cantaresti bine ce e de facut: deci gandeste-te in ce masura simti ca anumite lucruri ti se cuvin, ti se pare firesc sa le ai (haine, confort, iesiri in oras, etc). Gandeste-te daca consideri ca "ti se cuvine sa fii iubita". Ma gandesc ca poate esti obisnuita cu un anumit confort, ai fost obisnuita pana acum sa primesti. Ma intreb si daca suferinta ta atat de mare, ca si numarul imens de acatiste citite cu tenacitate nu se trag din faptul ca nu esti obisnuita sa nu poti avea ceea ce crezi ca ti se cuvine, ca este al tau si lupti cu indarjire sa-l ai.

Ce am scris sunt doar presupuneri. Pe tine te rog mult doar sa te gandesti si la aceste posibilitati.

CURAJ!
Sa nu uiti vorba aceea batraneasca: "tot raul spre bine"

[ory]

În prealabil postat de Anna

Mai, nu inteleg. Tu suferi, el sufera. Atunci ce mai asteptati? De ce nu va vorbiti, de ce nu comunicati? Chiar nu inteleg...Mai ales tu, ca vrei sa fii cu el. Du-te si vorbeste-i. Daca sufera asa tare pt tine se va bucura.

Iti spun eu de ce, DIN CAUZA MANDRIEI ! ( din ambele parti, o mandrie foarte perfida ).
Chiar daca acest gen de despartiri par ciudate, nedeslusite, fara o motivatie concreta, mandria este cea care ne indeamna sa nu lasam de la noi, sa nu iertam anumite lucruri stiute sau nestiute, ea face ravagii in relatiile dintre oameni, si o spun din experienta. Pacat ! Viata este scurta, viata este foarte cumpatata in bucurii, viata este doar un moment, iar noi schingiuim acest moment din cauza unei natange de mandrie distrugatoare.