Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[catalin2]

În prealabil postat de macsim

Sau poate ca nu intelegem de fapt ce inseamna acela un dar. Pentru ca noi oamenii nu obisnuim sa facem pur si simplu daruri. Mai intodeauna la cantarim, la comparam ca valoare si ca marime cu cele pe care le-am primit. Incercam adesea sa ne cumparam favoruri, si atunci oferim diverse daruri. Mergem la o nunta pentru ca ne asteptam ca si mirii sa vina la nunta noastra, si ne asteptam ca darul lor de nunta sa fie macar la fel de mare ca al nostru. Si atat de multe alte exemple ...

Si totusi, dar inseamna:

DAR2, daruri, s. n. I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou. ◊ Loc. adj. De dar = primit gratis, dăruit. ◊ Loc. adv. În dar = fără plată, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donație.

Pentru ca nu experimentam darul in aceasta forma, ne este foarte greu sa acceptam harul lui Dumnezeu ca fiind un dar pentru care noi nu trebuie sa dam nimic in schimb.

Ratam atat de mult din ceea ce se cheama umblarea cu Dumnezeu ... Gratia Sfintitoare nu acopera mormanul de balegar, ci il indeparteaza. Daca am fi fost noi in stare sa o facem, nu ar mai fi fost nevoie de jertfa de sange.

Iar faptele atat de pomenite, sunt de fapt roadele Duhului Sfant.

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, Blandetea, infranarea, curatia" -Galateni 5:22-23

Nu putem sa ne iubim dusmanii daca Duhul Sfant nu rodeste iubire in noi. Nu ne putem infrana, daca Duhul Sfant nu ne da puterea de a rezista tentatiilor. Nu putem avea rabdare, daca Duhul nu lucreaza rabdarea in noi ... s.a.m.d. Credinta este moarta nu daca noi nu transpiram facand fapte, ci daca Duhul nu lucreaza in noi.

Vezi explicatia din mesajul de mai sus pe pagina, sinergia intre har si vointa. Se numesc darurile harului in sensul ca primind har putem face fapte bune spre mantuire. E un dar pe care noi trebuie sa il valorificam, nu se valorifica singur.

[Tangun]

Rareori reusesc oamenii sa se dezlege de personalitatile lor. De aceea omul plin de personalitati este fals si NU se poate mantui. Mantuirea este strans legata de lipsa personalitatilor. Personalitatile sunt nasterea si moartea, in detrimentul vietii.

Tu insuti reprezinti o multime, o multitudine. Trebuie doar sa privesti mai indeaproape, mai profund. Si vei gasi inlauntrul tau mai multe persoane, care pretind - toate - ca sunt "eu". Cand esti furios o anumita personalitate te ia in stapanire si pretinde ca este "eu". Cand esti plin de iubire, o alta personalitate te domina, pretinzand ca este eul tau.
Acest joc nu te duce in eroare numai pe tine, ci si pe toti ceilalti care intra in relatie cu tine, deoarece ei nu reusesc sa desluseasca cine esti de fapt. Iar ei poarta in interiorul lor - la fel - o intreaga multime. Astfel orice relatie implica nu doua persoane, ci doua multimi.
In aceste conditii, razboiul devine permanent, deoarece foarte rar se intampla ca eul iubitor al unei persoane sa se intalneasca cu eul iubitor al celeilalte. Si astfel, ratezi mereu.

In interiorul tau se produce o anumita miscare de rotatie. Si daca continui sa iti privesti numeroasele personalitati, atunci e bine sa nu te amesteci in ceea ce fac ele, deoarece acest lucru va crea si mai multa confuzie. Multumeste-te sa le privesti, caci numai astfel vei deveni constient de faptul ca exista si un martor - care nu este o personalitate - in fata caruia aceste personalitati apar si dispar. Iar martorul nu este o alta personalitate, deoarece o personalitate nu poate urmari o alta. Este foarte interesant. Si este un lucru fundamental - faptul ca o personalitate nu poate urmari o alta, intrucat niciuna din aceste personalitati nu este inzestrata cu suflet.
Exact ca hainele voastre. Puteti sa va schimbati hainele, insa ele nu stiu ca au fost schimbate, ca acum este folosit alt costum. Voi nu sunteti hainele voastre, astfel incat le puteti schimba. Voi nu sunteti o personalitate (asa cum incearca sa para toti religiosii). Si de aceea puteti observa si deveni constienti de nenumaratele voastre personalitati. Acestea sunt mortii, eurile ingropate de mii de ani.
Un lucru devine insa clar: exista realmente cineva care priveste in permanenta acest joc de personalitati din jurul tau. Acesta esti tu insuti.

Urmareste asadar aceste personalitati, insa adu-ti aminte mereu faptul ca starea de martor reprezinta propria ta realitate. Si daca poti ramane atent la aceste personalitati (masinarii conditionate), ele vor incepe sa dispara; ele nu mai pot ramane in viata. Pentru a ramane in viata, au nevoie sa te identifici cu ele. Daca esti furios, este nevoie sa-ti observi cu atentie furia, sa nu te identifici cu ea. Si atunci, lipsita de energie, ea moare, dispare pur si simplu.
Ramai asadar din ce in ce mai concentrat in aceasta stare de observare, si toate aceste personalitati vor disparea. Iar cand nu a mai ramas nici o personalitate, atunci realitatea ta - maestrul interior - s-a intors acasa. Atunci comportamentul tau va fi sincer, autentic. Atunci tot ceea ce vei face, vei face total, in intregime, fara sa regreti nimic. Iar starea ta va fi intotdeauna de multumire. Daca esti trist, undeva gresesti; daca esti plin de bucurie, tot ceea ce faci este corect. Sinceritatea fata de tine insuti. Aceasta inseamna sa il traiesti pe Iisus Hristos in tine, si sa ii fi Lui credincios. Daca reusesti sa omori toate personalitatile inainte de a veni moartea, moartea va fi doar o trezire la viata vesnica. Aceasta este mantuirea. Toate celelalte sunt mastile false ale personalitatilor, mortii ingropati de mii de ani.

Buna ziua tuturor!
M-am gandit mult la acest subiect, inainte sa postez. Cred ca relatia afectiva dintre credincios si credinta sa, si respectiv a altora, trebuie sa fie ceva de genul celei dintr-o pereche. Sa ma explic: toti, sau aproape toti, avem familie, sau facem parte dintr-un cuplu, ok? Bun, si nu cunosc, si cred ca nici domniile voastre nu cunoasteti pe cineva suficient de stupid incat sa se ia la cearta cu o alta persoana, pe tema: prietena/sotia mea e cea mai frumoasa, copiii mei cei mai frumosi/destepti, iubita/nevasta dumitale e urata, proasta si curva, copiii dumitale vor ajunge niste delincventi, etc. Poate ca ar trebui sa traim o relatie de dragoste si pretuire, undeva in Sancta Sanctorum a sufletului fiecaruia, cu credinta/biserica/denominatiunea noastra, la fel de delicat cum iubim pe cineva. IUBIREA PROPRIE, DACA SI CAND E AUTENTICA, NU SE AFISEAZA PE TOATE GARDURILE. SI, TOT CAND NE AFLAM IN CONDITIA SUFLETEASCA A AUTENTICITATII IUBIRII DE DUMNEZEU, NICI NU VITUPERAM PE A ALTORA. Si, inainte sa "dati cu pietre", va reamintesc interpretarea patristica, IN DUH, a Cantarii Cantarilor, care, luata exclusiv literal a fi doar un poem erotic, altminteri foarte reusit. Deci analogia pe care am facut-o nu e deloc deplasata. Despartirea antagonica a credintelor si, mai ales a credinciosilor, in "ai nostri" si "ei, ereticii/paganii" e la fel de satanica ca si fuzionarea sincretica a tuturor credintelor intr-un aliaj dogmatic unic, religia blestematului de Antihrist, jegul nascut din partenogeneza care va domni in cocina cu draci ce va lua locul moscheii lui Omar. Nu sunt decat doua etape complementare ale aceluiasi proces.. Nu avem voie sa uram decat pe: Vrajmasul, Antihristul&proorocul sau mincinos, si slujitorii lor masoni si vrajitori, precum si, in fiecare din noi, pacatul. Atat. A-ti ura semenul care, credincios fiind, fie si in alta lege decat a ta, greseste, NU e de la Dumnezeu.

[Mihai36]

Parerea mea e ca chiar si atunci cind nu iubim pacatul sau pe cel rau nici nu trebuie sa il urim asa cu ura si dusmanie ci sa fim fermi si detasati fiindca dusmania nu te scapa de cel rau .
Si apoi este posibil sa te inseli din lipsa de informatii suficiente in legatura cu o persoana care apoi se va dovedi ca nu este rea dar in capul careia ai aruncat deja cu piatra urii si a defaimarii mincinoase.

Spuneai de sincretism , sincretismul este ca atunci cind aduni laolalta mai multe echipe de constructori , unii fac doar igloo, altii corturi de piele, altii case din pamint sau altii zgirie nori - evident ca fara o viziune corecta aceea ce vrei sa construisti ei nu vor reusi sa faca nimic impreuna , se vor incurca unii pe altii si nu va iesi ceva viabil.
Asa sint si religiile si dogmele actuale care nu cunosc decit "in parte" fiecare le stie pe ale lui si judeca , ctalogheaza pe altii din prisma a cit inteleg ele in conditiile in care ele insele nu au si nici nu recunosc ca nu au toate raspunsurile.
Asadar daca este cineva care poate vace viabila o astfel de unitate a unei singure turme pentru un singur pastor care sa se intinda "pe tot pamintul"
inlocuind totodata si orinduirile sociale dup cum reiese cel putin din Daniel- atunci nu poate fi decit Sluga lui Dumnezeu despre care in Isaia 52 scrie:
13. Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei! 14. Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii, - 15. Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au auzit.

[Adriana3]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Buna ziua tuturor!
M-am gandit mult la acest subiect, inainte sa postez. Cred ca relatia afectiva dintre credincios si credinta sa, si respectiv a altora, trebuie sa fie ceva de genul celei dintr-o pereche. Sa ma explic: toti, sau aproape toti, avem familie, sau facem parte dintr-un cuplu, ok? Bun, si nu cunosc, si cred ca nici domniile voastre nu cunoasteti pe cineva suficient de stupid incat sa se ia la cearta cu o alta persoana, pe tema: prietena/sotia mea e cea mai frumoasa, copiii mei cei mai frumosi/destepti, iubita/nevasta dumitale e urata, proasta si curva, copiii dumitale vor ajunge niste delincventi, etc. Poate ca ar trebui sa traim o relatie de dragoste si pretuire, undeva in Sancta Sanctorum a sufletului fiecaruia, cu credinta/biserica/denominatiunea noastra, la fel de delicat cum iubim pe cineva. IUBIREA PROPRIE, DACA SI CAND E AUTENTICA, NU SE AFISEAZA PE TOATE GARDURILE. SI, TOT CAND NE AFLAM IN CONDITIA SUFLETEASCA A AUTENTICITATII IUBIRII DE DUMNEZEU, NICI NU VITUPERAM PE A ALTORA. Si, inainte sa "dati cu pietre", va reamintesc interpretarea patristica, IN DUH, a Cantarii Cantarilor, care, luata exclusiv literal a fi doar un poem erotic, altminteri foarte reusit. Deci analogia pe care am facut-o nu e deloc deplasata. Despartirea antagonica a credintelor si, mai ales a credinciosilor, in "ai nostri" si "ei, ereticii/paganii" e la fel de satanica ca si fuzionarea sincretica a tuturor credintelor intr-un aliaj dogmatic unic, religia blestematului de Antihrist, jegul nascut din partenogeneza care va domni in cocina cu draci ce va lua locul moscheii lui Omar. Nu sunt decat doua etape complementare ale aceluiasi proces.. Nu avem voie sa uram decat pe: Vrajmasul, Antihristul&proorocul sau mincinos, si slujitorii lor masoni si vrajitori, precum si, in fiecare din noi, pacatul. Atat. A-ti ura semenul care, credincios fiind, fie si in alta lege decat a ta, greseste, NU e de la Dumnezeu.

Cu antihristul sunt deacord ca fata de el trebuie sa avem sentimente nu tocmai de iubire, insa in ceea ce ii priveste pe masoni, cred ca trebuie totusi sa urmam porunca Domnului de a ii iubi pe vrajmasi si a ne ruga pentru ei, pentru ca aceasta este calea desavarsirii noastre indicata de Domnul.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihai36

Parerea mea e ca chiar si atunci cind nu iubim pacatul sau pe cel rau nici nu trebuie sa il urim asa cu ura si dusmanie ci sa fim fermi si detasati fiindca dusmania nu te scapa de cel rau .
Si apoi este posibil sa te inseli din lipsa de informatii suficiente in legatura cu o persoana care apoi se va dovedi ca nu este rea dar in capul careia ai aruncat deja cu piatra urii si a defaimarii mincinoase.

Spuneai de sincretism , sincretismul este ca atunci cind aduni laolalta mai multe echipe de constructori , unii fac doar igloo, altii corturi de piele, altii case din pamint sau altii zgirie nori - evident ca fara o viziune corecta aceea ce vrei sa construisti ei nu vor reusi sa faca nimic impreuna , se vor incurca unii pe altii si nu va iesi ceva viabil.
Asa sint si religiile si dogmele actuale care nu cunosc decit "in parte" fiecare le stie pe ale lui si judeca , ctalogheaza pe altii din prisma a cit inteleg ele in conditiile in care ele insele nu au si nici nu recunosc ca nu au toate raspunsurile.
Asadar daca este cineva care poate vace viabila o astfel de unitate a unei singure turme pentru un singur pastor care sa se intinda "pe tot pamintul"
inlocuind totodata si orinduirile sociale dup cum reiese cel putin din Daniel- atunci nu poate fi decit Sluga lui Dumnezeu despre care in Isaia 52 scrie:
13. Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei! 14. Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii, - 15. Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au auzit.

Mihai,
Ati vorbit de mai multe ori de cele 7 trepte ale desavarsirii. Imi puteti spune mai multe despre ele? De unde aceasta cifra de 7, in ce constau exact treptele si unde sunt descrise ele.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Bun, si nu cunosc, si cred ca nici domniile voastre nu cunoasteti pe cineva suficient de stupid incat sa se ia la cearta cu o alta persoana, pe tema: prietena/sotia mea e cea mai frumoasa, copiii mei cei mai frumosi/destepti, iubita/nevasta dumitale e urata, proasta si curva, copiii dumitale vor ajunge niste delincventi, etc.

Chiar daca nu se ia nimeni(sau prea putini) la cearta pe aceste teme, mai toti gandim asa..

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Despartirea antagonica a credintelor si, mai ales a credinciosilor, in "ai nostri" si "ei, ereticii/paganii" e la fel de satanica ca si fuzionarea sincretica a tuturor credintelor intr-un aliaj dogmatic unic, religia blestematului de Antihrist, jegul nascut din partenogeneza care va domni in cocina cu draci ce va lua locul moscheii lui Omar. Nu sunt decat doua etape complementare ale aceluiasi proces.. Nu avem voie sa uram decat pe: Vrajmasul, Antihristul&proorocul sau mincinos, si slujitorii lor masoni si vrajitori, precum si, in fiecare din noi, pacatul. Atat. A-ti ura semenul care, credincios fiind, fie si in alta lege decat a ta, greseste, NU e de la Dumnezeu.

Hopa ca io nu inteleg..Adica un mason, nu e tot aproapele meu? Pe el trebuie sa-l urasc? Si pe ce va bazati cand sustineti ca doar masonii si vrajitorii sunt slujitorii vrajmasului? Cine traseaza "linia" intre dragoste si ura? Si sectantii in care parte a liniei se afla?Dar hindusii? Dar musulmanii? Dar clarvazatorii? Dar PDL-istii?:-))

În prealabil postat de Scotland The Brave

Stiti care este problema lumii moderne in ceea ce priveste Biblia?Este o oglinda extrem de incomoda si referitor la ce cred oamenii si referitor la ce fac oamenii.

Magistral exprimat!

În prealabil postat de Melissa

Hopa ca io nu inteleg..Adica un mason, nu e tot aproapele meu? Pe el trebuie sa-l urasc? Cine traseaza "linia" intre dragoste si ura? Si sectantii in care parte a liniei se afla?Dar hindusii? Dar musulmanii? Dar clarvazatorii?Dar PDL-istii?:-))

Stimata doamna, nu am acum timp, dar va rog sa ma credeti, este, INCA, disponibil un munte de literatura, evident nu belestristica, ci dovezi clare, despre ce asociatie de indraciti este masoneria. Pe scurt: sunt inchinatorii favorizati ai Aluia. Adica ei practica paladismul, inchinarea directa la Ala, la modul cel mai "corect", si sunt ai lui, trup si suflet. Ca sa intelegeti prin puterea exemplului: ati fi de acord ca un/o eventual/a vrajitor/vrajitoare care ar lucra cu puterea blestematului ei de stapan sa va distruga familia sau afacerea/cariera, sau sanatatea, merita pedepsit/a, inclusiv prin arderea pe rug? Daca da, atunci avem o baza de discutie comuna. Francmasonii si vrajitorii sunt draci in trupuri, metaforic vorbind. DUMNEZEU VREA SA APLICAM SI DISCERNAMANTUL IN DEZVOLTAREA PORUNCILOR SALE, NU FANATISMUL ORB, FIE SI UN FANATISM PARADOXAL AL RELATIVISMULUI IUBIRIST SI TOLERANT. SI ASTA O SPUN SI O APLICA TOTI CREDINCIOSII IMBUNATATITI: SI CATOLICII, INDIFERENT DE RIT, SI ORTODOCSII, SI PROTESTANTII...Ehei, ce frumoase erau vremurile cand deopotriva Papii si marele Calvin ardeau vrajitoare pe rug... La noi? Pai il gasiti pe Ala si pe slugile lui jurate la mica publicitate...Ba chiar cloaca masonica are statut de utilitate publica (!!!!)... Toate afirmatiile mele pot fi verificate. Oricum, hai sa revenim on-topic, ok? Despre "bodega cu devaronieni", la topicul despre masonerie.
Cu cei din alte religii, nu am nimic, dimpotriva. Cred, de exemplu, in superioritatea ontologica a Poporului Ales, si nu ma simt deloc, ca arian, umilit de acesta realitate, pe care o glasuieste istoria, cat ar fi de masluita. Fiecare la locul sau, stapan, preot si om de stiinta, corect? Iar in ce-i priveste pe clarvazatori, va aduc aminte cum a scos apostolul duhul pitonicesc din slujnica aceea... Din nou, va rog sa NU continuam, aici, discutia aceasta off-topic.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

[...]Francmasonii si vrajitorii sunt draci in trupuri, metaforic vorbind. DUMNEZEU VREA SA APLICAM SI DISCERNAMANTUL IN DEZVOLTAREA PORUNCILOR SALE[...]

Nemetaforic vorbind, şi noi avem demoni care au aflat culcuş în casa trupului nostru, la modul cel mai real. Din cînd în cînd îi alungăm spovedindu-ne şi împărtăşindu-ne, dar ei iar revin deoarece îi invităm prin păcatele obişnuite.

Discernămîntul înseamnă a iubi pe oricine, indiferent de religie. Hristos a murit pentru absolut toată lumea, nu numai pentru creştini. Da, Dumnezeu ne învaţă să urîm păcatul din lume, adică pe cel viclean care ne vrea pierzania, dar nu e voie să urîm omul pentru care Domnul Şi-a vărsat scumpul Sînge pe altarul Crucii. Trebuie să facem tot posibilul să-i mîntuim şi pe ceilalţi din jur, indiferent cine sînt ei, pentru că după Judecată nu mai e cale de tranziţie de la rău la Bine. Deci trebuie să ne rugăm şi pentru sataniştii masoni care se închină diavolului perfect conştienţi de ceea ce fac. Trebuie să sperăm chiar la îndreptarea celor mai decăzuţi dintre oameni; pe cît posibil, pentru rugăciunile Bisericii, să-i lumineze Domnul cu harul Său cît încă nu este seara Zilei a Şaptea.