cuvinte de folos

[cristiboss56]

"Pe copil este bine sa-l indemnam sa participe si la treburile obstesti ale cetatii, dar numai la cele care nu implica pacatul. Daca este in serviciul armatei sa invete sa nu-si castige existenta in mod rusinos, nici daca devine aparator al celor nedreptatiti sau orice altceva asemanator" ( Sf. Ioan Gura de Aur )

[cristiboss56]

La intrebarea: "Unde se vede iubirea lui Dumnezeu de vreme ce lasa sa moara si copii mici ?" parintele raspunde : " Dumnezeu le-a incredintat parintilor sarcina de a se ingriji de copiii copiilor Lui si nu de copii lor. Lui Dumnezeu ii apartin copiii si nu lor. Prin moartea copiilor mici, de multe ori Dumnezeu face precum pastorul cu oaia neascultatoare care nu vrea sa intre in staul : prinde mielul ei pentru ca astfel sa o determine sa vina dupa el si in staul alaturi de el. " ( P. Epifanie, Garantiile vietii ).

[cristiboss56]

"O mama aflata acasa, oricat de ocupata ar fi cu gospodaria, tot e mai libera sa se roage decat cineva care din motive bine intemeiate e nevoit sa lucreze. Nimic nu trebuie sa o faca sa uite ca familia e prima ei datorie. Sa lucreze numai daca salariul ei este absolut necesar pentru familie " ( Maica Magdalena, Reflectii asupra educatiei copiilor in Biserica Ortodoxa)

[cristiboss56]

"Parintii sa-si creasca copiii intru invatatura si indemnurile Domnului, cu toata blandetea si ingaduinta, fara a ne indreptati pe noi insine atunci cand ne purtam cu ei cu manie si suparare. In Epistola catre Efeseni se spune : Parinti, nu-i starniti la manie pe copiii vostri, ci-i cresteti intru invatatura si indemnurile Domnului. Catre Coloseni citim : Parintilor, nu-i atatati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca. " ( Sf. Vasile cel Mare ) .

[cristiboss56]

" - Ce sa facem cu copilul nostru care este plin de frica si de stari de nesiguranta ? - Voi purtati intreaga raspundere pentru aceasta. Din pantecele mamei lui i-ati creat toate aceste traume psihice pe care, din pacate, le va purta toata viata, din cauza relatiilor rele dintre voi " ( Klitos Ioannîdis, Parintele Porfirie ) .

http://tainacasatoriei.wordpress.com...-lor-trupesti/

[cristiboss56]

"Cand ne rugam lui Dumnezeu cu smerenie si zdrobire de inima, aducem sufletul nostru jertfa lui Dumnezeu ; cand postim, aducem trupul jertfa lui Dumnezeu ; cand facem milostenie, ne asemanam lui Dumnezeu"( Parintele Galaction)

În timpul unei ierni foarte friguroase, în care zăpada a căzut din belşug, dreptul şi de Dumnezeu insuflatul părinte Acachie Kafsokalivitul şi-a aprins un foc pentru a se încălzi. Dar cum s-a apropiat de foc, el s-a simţit mai înfrigurat. Atunci a realizat că NU ERA NORMAL SA SIMTA FRIG LANGA FOC şi că ACEST FRIG ERA CAUZAT DE CEVA DIAVOLESC. Atunci a stins focul, a ieşit afară din peşteră, s-a dezbrăcat şi s-a băgat în zăpadă, unde a simţit imediat o căldură, ca într-o baie cu aburi.

[cristiboss56]

Apostolul Pavel, in Epistola catre Corinthenî , mustra un desfranat, despre care zice ca a savarsit o fapta care nici intre pagani nu s-a pomenit, ca s-a culcat cu femeia tatalui sau. Si Apostolul le scrie sa dea trupul acestuia satanei, ca macar sufletul sa se mantuiasca. Dar dupa o vreme scrie alta scrisoare in care spune : " Iertati-l, ajunge lui mahnirea pe care a avut-o din cauza ca a fost despartit de frati, ca nu cumva, fiind mahnit peste masura, sa fie rapit de diavol ". Asa ca l-a canonisit Apostolul Pavel pentru acest pacat, dar cand a vazut ca l-a cuprins deznadejdea si putea sa se piarda cu totul, indata a scris si a zis : "Iertati-l , ca sa-l aducem inapoi, i-ajunge cat a patimit. " De ce am aratat toate acestea la acest topic, pentru a sublinia , ce inseamna intelepciunea si dragostea adevarata , Sunt pilde ce ne-au fost lasate , pentru ca noi insine sa urmam intelepciunea si dragostea adevarata.
Despre Sfantul Cuvios Ioan Persul se povesteste urmatorul caz in Patericul Egiptean. A iesit oadata sfantul afara si a vazut un frate care pacatuia cu un copil care fusese adus pentru a fi tamaduit. Atunci Cuviosul si-a intors privirea si a zis : "Doamne , daca Tu il vezi si nu-i arzi, cine sunt eu ca sa-i mustru ? " iata pana unde mergeau seintii cu nejudecarea. Lasau totul in judecata lui Dumnezeu.

În prealabil postat de cristiboss56

Despre Sfantul Cuvios Ioan Persul se povesteste urmatorul caz in Patericul Egiptean. A iesit oadata sfantul afara si a vazut un frate care pacatuia cu un copil care fusese adus pentru a fi tamaduit. Atunci Cuviosul si-a intors privirea si a zis : "Doamne , daca Tu il vezi si nu-i arzi, cine sunt eu ca sa-i mustru ? " iata pana unde mergeau seintii cu nejudecarea. Lasau totul in judecata lui Dumnezeu.

Cred ca si aceste pilde din Pateric au nevoie cateodata de unele lamuriri pentru a fi intelese cum trebuie.A pacatui poate omul cu toate cele 5 simturi. Oare cu care simt pacatuia fratele, de Sf. Cuvios Ioan Persul a putut linistit sa intoarca privirea, lasand lui Dumnezeu, asa cume si drept, judecata. Presupun totusi ca nu era vorba de desfranare, cum s-ar putea subintelege. In caz de pedofilie mi-as asuma riscul si as interveni. Exista totusi unele limite si in ceea ce priveste tacerea si nejudecata: daca te invoiesti cu gandul, poti sa te faci partas. Un alt caz este acela de a asista la omucidere, fara a interveni; cred ca pasivitatea si neinterventia sunt neavenite in acest caz, ca si in altele asemanatoare.