IPS Streza – eretic, manipulator, sau și eretic și manipulator, sau altfel?

[David_1859]

Este vorba despre anumite formulări ale tov. STREZA (Liviu), dintr-o așa-zisă pastorală dată de sărbătoarea nașterii lui Hristos (Mesia, Unsul lui Dumnezeu), dar și dintr-un interviu dat cu vreun an înainte în care tov. Streza a făcut și atunci niște afirmații cel puțin sub semnul întrebării.

În primul rînd, este vorba despre afirmația:

Tot ceea ce se întâmplă rău în viața noastră este rodul păcatelor noastre care ne îndepărtează de Dumnezeu.

https://www.activenews.ro/stiri/Praz...ealului-186472

Acum un an și ceva a făcut o afirmație oarecum asemănătoare:

Pentru că și boala, și suferința, și războaiele, vin din cauza păcatelor oamenilor, nu datorită virtuților noastre deosebite.

http://sibiu100.ro/eveniment/ips-dr-...zinformatoare/

Din punctul meu de vedere este vorba despre o învățătură dubioasă cel puțin, sub semnul întrebării, avînd în vedere că sînt și situații în care rele deliberate de exemplu ale unora împotriva altora nu sînt neapărat consecințe ale păcatelor celor vătămați, așa cum pot exista și virtuți, fapte virtuoase, dar care pot duce la suferințe datorită unor persecuții care se îndreaptă acelora cu anumite fapte virtuoase.

Bineînțeles că se pune problema dacă astfel de învățături sînt realmente crezute de către tov. Streza (Liviu), și pe mine personal nu m-ar mira să fie așa, n-aș fi surpins ca „dumnealui” să creadă că orice păcat împotriva altora săvîrșit de el ar fi o lucrare a lui Dumnezeu, sau dacă sînt folosite pentru a îi ține pe credincioși sau mai puțin credincioși într-o anumită stare sau mentalitate de a se culpabiliza în primul rînd sau exclusiv pe ei, pentru diverse suferințe, necazuri, ceea ce pe lângă faptul că ar putea să nu fie adevărat sau să fie doar parțial adevărat, crează așa o percepție că respectivii auditori sau cititori ai așa-zisei pastorale a tov. Streza cam sînt supuși unui proces cel puțin de inducere în eroare, de înșelare (morală, duhovnicească), dar care poate să reflecte în definitiv și o intenție manipulatoare, pentru că pe de altă parte îmi vine greu să cred că tov. Streza chiar crede că suferințele cuiva s-ar datora exclusiv păcatelor acelei persoane.

[RappY]

În prealabil postat de David_1859

În primul rînd, este vorba despre afirmația:

Depinde ce înseamnă „rău”. După mintea umană, orice suferință sau neajuns este un „rău” dar acestea pot avea calități mânuitoare, de îndreptare, deci nu sunt chiar rele. Ce este cu adevărat rău nu este boala ci îndepărtarea de Dumnezeu care da, este rodul păcatelor noastre, precum zice și ÎPS Streza.

În prealabil postat de David_1859

Acum un an și ceva a făcut o afirmație oarecum asemănătoare:

Boala și suferința au fost introduse în lume prin păcatul strămoșesc, deci din cauza păcatelor oamenilor. Războaiele vin din păcatele oamenilor și ele.

Din punctul meu de vedere este vorba despre o învățătură dubioasă cel puțin, sub semnul întrebării, avînd în vedere că sînt și situații în care rele deliberate de exemplu ale unora împotriva altora nu sînt neapărat consecințe ale păcatelor celor vătămați, așa cum pot exista și virtuți, fapte virtuoase, dar care pot duce la suferințe datorită unor persecuții care se îndreaptă acelora cu anumite fapte virtuoase.

Depinde ce înseamnă „rele”. E adevărat că nenoriciri se pot întâmpla și celor nevinovați (Dreptul Iov este exemplul canonic), dar au un caracter mântuitor, de încercare, de ajutare de a crește în apropiere de Dumnezeu. Mai e rea o nenorocire dacă are consecința de a te apropia de Dumnezeu și poate chiar de a te mântui? Sau e de fapt o binecuvântare?

Bineînțeles că se pune problema dacă astfel de învățături sînt realmente crezute de către tov. Streza (Liviu)

Dacă le spune, de ce să nu le creadă? Doar nu o minți în predici.

n-aș fi surpins ca „dumnealui” să creadă că orice păcat împotriva altora săvîrșit de el ar fi o lucrare a lui Dumnezeu

Cum să fie un păcat de-al lui lucrarea lui Dumnezeu? Dumnezeu nu păcătuiește. Dacă cineva păcătuiește împotriva altuia este din princina omului. Dar ce e adevărat este că Dumnezeu poate transforma un păcat împotriva altuia într-o binecuvântare pentru victimă, însă cel ce-a păcătuit rămâne vinovat căci nu e responsabil de lucrarea lui Dumnezeu mântuitoare care doar a explotat păcatul săvârșit înspre bine.

dacă sînt folosite pentru a îi ține pe credincioși sau mai puțin credincioși într-o anumită stare sau mentalitate de a se culpabiliza în primul rînd sau exclusiv pe ei, pentru diverse suferințe, necazuri, ceea ce pe lângă faptul că ar putea să nu fie adevărat sau să fie doar parțial adevărat, crează așa o percepție că respectivii auditori sau cititori ai așa-zisei pastorale a tov. Streza cam sînt supuși unui proces cel puțin de inducere în eroare, de înșelare (morală, duhovnicească), dar care poate să reflecte în definitiv și o intenție manipulatoare, pentru că pe de altă parte îmi vine greu să cred că tov. Streza chiar crede că suferințele cuiva s-ar datora exclusiv păcatelor acelei persoane.

Nu ar fi rău ca fiecare dintre noi să vedem toate problemele ca urmări ale păcatelor personale. Dacă nu avem dreptate, ne va recompensa Dumnezeu pentru smerenie. Dacă avem dreptate, cu atât mai bine putem să regretăm păcatele pe lumea asta decât să le plătim pe lumea cealaltă.

IPS Streza – eretic, manipulator, sau și eretic și manipulator, sau altfel?

Care mă rog ar fi această erezie? Ce nume are și când a fost condamndată?

[David_1859]

Pe de altă parte, și s-a mai discutat public despre așa ceva, ar fi vorba despre diverse atitudini, exprimări, eschivări dubioase ale tov. Streza (Liviu) referitoare la vederi asupra unor realități concomitente să le zicem așa, cum ar fi vederi asupra Bisericii lui Hristos, iar pe de altă parte a religiei iudaice, inclusiv a oamenilor din acea religie (așkenazi, evrei sau cum le-o zice).

Spre exemplu, a mai existat o discuție cu o astfel de tematică în spațiul public, pe marginea unui interviu dat de domnu Streza, cum i se spune în anumite medii.

https://forum.softpedia.com/topic/12...-lui-dumnezeu/

Se pare că tov. Streza recidivează în recenta așa-zisă pastorală de Crăciun, vorbind despre Biserică folosind de multe ori termenul de „familie”, referindu-se la „neamul lui Hristos, sau al lui Dumnezeu”, și vorbind despre religia iudaică în termeni pe care nu-i folosește privitor la Biserica lui Hristos și fără să prezinte vreo interpretare teologică ortodoxă a unui fragment din Vechiul Testament la care face referire, inducîndu-se, nu neapărat explicit, că Biserica ar fi așa o „familie cerească”, ce umblă de colo colo, în timp ce toate neamurile se binecuvîntează exclusiv prin „avrami”, „iacobi”, deci prin religia iudaică, pentru că ei sînt succesorii în termeni de descendență biologică ai vechilor evrei, „avrami”, mai nou le-ar spune și așkenazi (chiar dacă există și controversa istorică referitoare la convertirea unor hazari la religia iudaică, ceea ce ar duce la faptul că așkenazii din vremurile de azi nu ar fi descendenți exclusiv ai unor vechi evrei sau iudei, ci ar avea și „alt sânge”, adică cel hazar la care fac unii referire).

Cu șapte secole înainte de venirea în lume a Mântuitorului, profetul Isaia, numit și evanghelistul Vechiului Testament, vestindu-L pe Hristos ca fiind Robul Domnului, se întreba retoric: „iar neamul Lui cine îl va spune?” (Isaia 53, 8). Răspunsul la această întrebare îl vor da Evangheliștii Luca și Matei, care ne prezintă întreg arborele genealogic al lui Mântuitorului Iisus Hristos în debutul Evangheliei lor. Dacă genealogia de la Matei este descendentă, coborând de la Avraam până la Iisus, genealogia lucanică este ascendentă, mergând de la Iisus spre strămoșii Săi după trup, până la Adam. Pentru a ne familiariza cu „cartea neamului lui Iisus Hristos”, cu toți cei care au fost înaintașii Mântuitorului fie după trup, fie după Duh, Biserica a rânduit două duminici pregătitoare înainte de Praznicul Nașterii Domnului. Dacă în prima dintre ele, numită cea a Sfinților Strămoși, îl pomenim, așa cum indică sinaxarul zilei, pe Avraam, strămoșul lui Hristos, căruia Dumnezeu i-a făgăduit că îl va face „tată a multe neamuri” (Facere 17, 5) și că, prin el, va ridica un mare popor și va binecuvânta, prin el, toate neamurile pământului (Facere 18, 18), în duminica premergătoare Nașterii Domnului, Biserica a rânduit să fie pomeniți toți cei din vechime care fac parte din genealogia după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, începând cu Adam și terminând cu Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, precum și toți prorocii care au vestit venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu.

https://www.activenews.ro/stiri/Praz...ealului-186472

Pe de altă parte, nici nu știu dacă mai este cazul, că deja am mai vorbit și în alte dezbateri despre diverse spețe, să se ia la verificat atitudinile și „politicile” practice ale tov. Streza din perspectiva unor astfel de tematici teologice. (A se vedea ca exemplu și recenta „întovărășire” a tov. Streza (Liviu), indirectă, e adevărat, indirectă, prin intermediul „asocierii” cu G. Simion, cu B. Netanyahu, cel care nu doar că îl așteaptă, dar chiar lucrează pentru venirea falsului mesia sau unui fals mesia (din punct de vedere ortodox), adică a lui antihrist, sau a unui antihrist, că nu apare doar un antihrist de-a lungul timpului, aspecte despre care am făcut mențiuni la dezbaterea despre „asocierea” tov. Streza cu Simion ca greșeală capitală a tov. Streza, la pagina 10 a dezbaterii respective.)

[RappY]

În prealabil postat de David_1859

toate neamurile se binecuvîntează exclusiv prin „avrami”, „iacobi”, deci prin religia iudaică

Nu asta zice.

Din poporul evreu S-a născut Hristos prin care toate neamurile pământului au fost binecuvântate, deoarece Biserica Ortodoxă primește toate neamurile. Nu zice că neamurile se binecuvântează astăzi prin „avrami” sau prin religia iudaică, ci deja au fost binecuvântate prin poporul evreu care i-a dat naștere Mântuitorului și a păstrat Revelația din Vechiul Testament pentru creștini. Religia iudaică din era noastră L-a respins pe Hristos deci nu poate binecuvânta nimic.

[Demetrius]

În prealabil postat de RappY

Nu asta zice.



Din poporul evreu S-a născut Hristos prin care toate neamurile pământului au fost binecuvântate, deoarece Biserica Ortodoxă primește toate neamurile. Nu zice că neamurile se binecuvântează astăzi prin „avrami” sau prin religia iudaică, ci deja au fost binecuvântate prin poporul evreu care i-a dat naștere Mântuitorului și a păstrat Revelația din Vechiul Testament pentru creștini. Religia iudaică din era noastră L-a respins pe Hristos deci nu poate binecuvânta nimic.

Trecând peste contradicția dintre revelația VT pentru creștini și religia iudaică ce-L respinge pe Hristos, religia iudaică din era noastră este aceeași ca pe vremea lui Moise.
Religia e abstractă, religia nu poate păcătui, însă oamenii, ierarhii, cei care manevrează sceptrul puterii canonice, pot păcătui.
E ca și cum ai spune că nu duhovnicii ortodocși erau informatori ai securității, ci religia ortodoxă.

[David_1859]

În prealabil postat de RappY

Nu asta zice.

În primul rînd, eu nu am spus că „asta zice”, ci că într-acolo dă de înțeles. Ceea ce nu este foarte diferit, însă el crede că discursul echivoc ar fi o trăsătură a ortodoxiei. Poate a „ortodoxiei” lui false.

Avînd în vedere tipul de discurs al acestui personaj, el pare foarte asemănător cu tipul de discurs care este „recomandat” prin ghidul metodologic al noilor manuale de „Istoria Evreilor” (nu vorbesc despre Șoah, pentru că este un subiect prea vast și asupra căruia nu am suficiente lecturi ca să îmi permit să exprim păreri sintetice care oricând pot fi interpretate injust de oameni de rea voință). Și dau câteva exemple din ghidul respectiv, pentru a se vedea că tov. STREZA (Liviu) aplică și „dumnealui” astfel de ghidaje, în mod tacit, pe ascuns, „noaptea ca hoții”, supușilor din Biserica „lui”.

Religia evreilor, care datează de aproape 4 milenii, poartă numele de iudaism și este una monoteistă. Ei cred că există un singur Dumnezeu care a stabilit un legământ – sau un acord special – cu ei. (...)

(...)

Originile credinței evreiești sunt explicate în Tora. Potrivit acesteia, Dumnezeu s-a revelat pentru prima dată unui evreu pe nume Avraam, care a devenit cunoscut drept fondatorul iudaismului. Evreii cred că Dumnezeu a făcut un legământ special cu Avraam și că el și descendenții lui au fost oameni aleși care vor crea un popor mare.

Deci dacă le comparăm, vedem că genul de abordare este cvasi-identic, diferența fiind că tov. STREZA (Liviu) nu mai menționează că „avraii” sînt cei care susțin așa ceva, făcînd apel la artificii: „Avraam, căruia Dumnezeu i-a făgăduit că îl va face „tată a multe neamuri” (Facere 17, 5) și că, prin el, va ridica un mare popor și va binecuvânta, prin el (notă: adică prin poporul evreu), toate neamurile pământului (Facere 18, 18)”. Deci învățătura tov. STREZA (Liviu) este foarte clară, mai ales avînd în vedere că nu are nicio interpretare teologică ortodoxă a acelor texte, tov. Streza spunînd practic că prin poporul lui Avraam, prin „avrai”, exclusiv prin acest popor, vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului. Deci Streza transmite învățături iudaiste (parțial necreștine, neortodoxe) intercalate printre alte fraze, pentru a părea că acele învățături ar fi „ortodoxe”.

În prealabil postat de RappY

Din poporul evreu S-a născut Hristos prin care toate neamurile pământului au fost binecuvântate, deoarece Biserica Ortodoxă primește toate neamurile.

Eu lucrez cu materialul clientului, iar clientul s-a pronunțat foarte clar, nu discutăm pe vorbe puse în gură de alții sau de vorbe pe care el nu le-a spus pentru că nu crede în ele, el are credința lui, o altă credință decât cea ortodoxă, cel puțin din anumite puncte de vedere (și am mai făcut critici pe forum la diverse aspecte practice din istoria tov. STREZA (Liviu)), asta-i realitatea pe care nu avem dreptul să o falsificăm doar pentru că nu ne convine.

(Prin această remarcă, nu înseamnă că sînt de acord exact cu formulările matale, și fac această precizare pentru a nu se înțelege că dacă nu îți dau replică la formulările matale asta ar însemna că aș fi 100% de acord cu tine.)

[RappY]

În prealabil postat de David_1859

Streza spunînd practic că prin poporul lui Avraam, prin „avrai”, exclusiv prin acest popor, vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului.

Spune că în Facere zice asta, deci poate fi dedus foarte simplu că această binecuvântare a fost deja făcută odată cu Hristos, nu că este ceva ce se va întâmpla. Adică din punctul de vedere al Facerii, mântuirea neamurilor (prin Hristos) era un act viitor („vor fi binecuvântate”) și ÎPS Streza păstrează această citare referindu-se la ce era profețit. Însă din punctul nostru contemporan de vedere, mântuirea prin neamul evreu s-a făcut deja. Tu ai o interpretare tendențioasă, dar cu nimic mai validă ca una ortodoxă.

În prealabil postat de David_1859

(Prin această remarcă, nu înseamnă că sînt de acord exact cu formulările matale, și fac această precizare pentru a nu se înțelege că dacă nu îți dau replică la formulările matale asta ar însemna că aș fi 100% de acord cu tine.)

Da? Cu ce parte nu ești de acord?

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de David_1859

IPS Streza – eretic, manipulator, sau și eretic și manipulator, sau altfel?

Răspunsul este evident: altfel!

[David_1859]

Alte interpretări aberante, una fiind în aliniament cu aspecte menționate mai sus, au fost făcute de IPS Streza la predica dintre ani de la începutul acestui an.

ÎPS Laurențiu le-a vorbit credincișilor despre cele două mari sărbători din 1 ianuarie, Tăierea‑împrejur a Domnului (...).
„Dacă a rânduit Dumnezeu ca poporul lui Israel să fie marcați prin această pecete, fiii lui Dumnezeu în Biserica creștină, devin copii ai lui Dumnezeu prin Taina Botezului.

https://www.tribuna.ro/stiri/evenime...iu-173661.html

În primul rînd, afirmația referitoare la acea rînduire a fost valabilă în trecut, înainte de lucrarea de mîntuire a Mîntuitorului Hristos și întemeierea Bisericii Sale. Streza insinuează că acel semn al circumciziei ar fi valabil religios până în ziua de azi, fapt care nu este adevărat, așa cum demonstrează teologia Noului Testament.

În al doilea rînd, probabil că Streza a vrut să dea semne de a fi un așa-zis „ioaneic”, prin apelul la „teologia încopilării”, deși termenul folosit în general este al înfierii în raport cu Dumnezeu în sensul creștin al cuvîntului, însă așa cum se știe termenul de „copii ai lui Dumnezeu” este folosit de sfîntul apostol Ioan în prima epistolă sobornicească. Prin afimația însă că „fiii lui Dumnezeu”, adică oamenii în general în calitatea lor ființe după chipul lui Dumnezeu, ar deveni „copii ai lui Dumnezeu” (termen ioaneic) exclusiv prin Taina Botezului, Streza nu face decât să își contrazică așa-zisul lui „ioaneism”, avînd în vedere adevărata teologie a sfîntului apostol Ioan referitoare la „copiii lui Dumnezeu”, la înfierea creștină în raport cu Dumnezeu, care nu vorbește în niciun caz despre această înfiere („încopilare”) ca fiind exclusiv prin slujba Tainei Botezului.

Deci Streza a demonstrat singur și repede că nu este ceea ce încerca să insinueze prin terminologia folosită, adică nu este un „ioaneic” în adevăratul sens al cuvîntului. Această chestiune pare neînsemnată pentru cei care nu știu că în „curțile” lui Streza există totuși un așa-zis „cult ioaneic”, de care am aflat de la cineva care fiind cu niște solicitări la administrația suprapusă Arhiepiscopiei Sibiului într-o zi în care era o cinstire a sf. ap. Ioan, pentru că sînt mai multe în calendar, sau într-o zi foarte apropiată ca dată de o astfel de zi, a auzit așa un „vuiet în surdină” printre cei mai apropiați acoliți consilieri ai lui Streza (inclusiv la „mâna lui dreaptă”), deci într-un cerc restrâns și „ultraselect”, referitoare la „sărbătoarea sf. ap. Ioan” ca fiind așa ceva foarte ales, pretinsă la o cinste deosebită, inclusiv la importanța specială acordată ei de „înaltu” (Streza), deși se știe că în tradiția românilor sf. ap. Ioan nu este cel mai popular dintre apostolii lui Hristos, ceea ce înseamnă că ulterior „venirii luminii” la Sibiu, adică a lui Streza la conducere, iată a apărut și o nouă „tradiție”, ce-i drept rezervată unui cerc restrâns, „ioaneic” și „ultraselect”.

(Acum, unii mai știm că există niște grupări (cu adunări extrabisericești), și aici mă refer în general, care se revendică drept „ioaneici”, deși n-au vreun temei autentic pentru ridicarea unei astfel de pretenții, ba chiar care, deși în genere sînt interzise anume numele lui Iisus Hristos, dar și orice „propagandă” în numele Lui, în adunările lor, cică țin Sfînta Scriptură deschisă la începutul Evangheliei după Ioan... Da, este vorba despre francmasonerie, zisă și masonerie, și devenită, potrivit unor surse, de prin a doua jumătate a sec. al XIX-lea, iudeo-masonerie... Dar, cine știe, poate că unii mai „inițiați” de pe-acolo înțeleg că ar fi vorba în realitate despre referire spre exemplu la Filon din Alexandria (și deci la iudaism, nu la creștinism, cum ar putea să creadă unii...), sub camuflajul lor și al acoliților lor de așa-ziși „ioaneici” și „toleranți”...)