|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#1
|
|||
|
|||
FĂRĂDELEGILE IERARHILOR ȘI PREOȚILOR produc vătămări și neajunsuri întregului popor !
Este adevărat că această temă e mai degrabă teoretică, însă se pot găsi și destule exemple practice din care să reiese aceste adevăruri teologice, aproape dogmatice aș zice, oricum care în mod normal ar trebui să facă parte din corpul de învățături, cu atât mai mult cu cât fărădelegile sau neaplicarea multor porunci dumnezeiești în cazul unor ierarhi, consilieri ai ierarhilor (consilieri dintre care unii se cred pe ei, în „nebunia” minții lor, mă refer la nebunie în sens biblic, nu medical, niște „papi”, niște „patriarhi”, niște „zei pe pămînt”), inclusiv în cazul unor preoți sînt aproape un modus vivendi, încălcarea sub diverse forme, inclusiv prin omiteri, a legilor, deci a voinței lui Dumnezeu fiind realmente ceva la ordinea zilei, mai ales că, după cum poate vedea oricine, aceste personaje consideră ei despre ei că ar avea un soi de imunitate sau mai exact un soi de impunitate divină, pretinzînd celor pe care îi consideră supușii lor să se comporte ca și cum ei, împricinații, ar fi niște „zei pe pămînt”, intangibili cu orice critică, indiferent cât ar fi de fundamentată sau chiar minim ghidată de Dumnezeu. Nu contează pentru ei, pentru unele dintre aceste personaje că Sfintele Scripturi sînt pline de critici la adresa unor preoți, profeți, judecători, conducători politici, adevărat fiind că în cazurile respective e vorba de cuvinte profetice inspirate de Dumnezeu, cu toate astea, și cel puțin la români cam așa am văzut eu că stau lucrurile, nelegiuiții împricinați trăiesc „pe termen nedeterminat” cu percepția unei presupuse, „axiomatice” „infailibilități” din toate punctele de vedere, și în special în anumite dimensiuni ale moralei și păstoririi, percepție care este cu atât mai bizară cu cât mulți dintre ei, nu pot să estimez, au ajuns pe funcții sau mai degrabă pe funcții mai alese pe bază de mită, corupție sau de servicii nu doar neprincipiale, dar care nu sînt „în fișa postului” cum s-ar zice.
Așa încât voi propune niște referințe din punctul de vedere al tematicii, în genere biblice, dar ar putea fi și din viețile sfinților creștini, pentru a îndepărta puțin din această mistificare a acestei „infailibilități, imunități și impunități absolute” cu care s-au împăunat destui din aceste caste care au „în desagă” păcate dintre cele mai grele și înfricoșătoare, dintre cele mai pline de nesimțire la adresa Dumnezeirii Preaînalte, și de hulă și de mîrșăvie, mîrlănie și spurcăciune sufletească, „morală”. Și voi începe cu câteva citate din cartea profetului Ieremia. „"Vai de părinții care pierd și împrăștie oile turmei Mele, zice Domnul. De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii care pasc pe poporul Meu: Ați risipit oile Mele și le-ați împrăștiat și nu le-ați păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru faptele voastre cele rele, zice Domnul.” (Ieremia 23, 1-2) „Despre prooroci: "Mi se sfâșie inima în mine și toate oasele mi se cutremură; sunt ca un am beat, ca omul biruit de vin, pentru Domnul și pentru cuvintele Lui cele sfinte; Pentru că s-a umplut țara de desfrânați și pentru că plânge țara sub blestem; uscatu-s-au pășunile în stepă; ținta alergăturii lor este fărădelegea și țara lor este nedreptatea. Că profetul și preotul sunt necredincioși; și până și în casa Mea am găsit răutatea lor, zice Domnul. De aceea, calea lor le va fi ca locurile lunecoase în întuneric; vor fi îmbrânciți și vor cădea acolo, căci voi aduce asupra lor nenorocirea în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul. Și în proorocii Samariei am văzut nebunie, căci au profețit în numele lui Baal și au dus în rătăcire pe poporul Meu Israel. Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii: aceștia fac desfrânare și umblă cu minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele, ca nimeni să nu se întoarcă de la necredința sa; toți sunt pentru Mine ca Sodoma, și locuitorii lui ca Gomora. De aceea, așa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iată, îi voi hrăni cu pelin și le voi da să bea apă cu fiere, că de la profeții Ierusalimului s-a întins necredința în toată țara. ” (Ieremia 23, 9-15) Nu știu dacă mai e cazul să menționez, că preoții în genere, și în special ierarhii, dintre care unii au greutăți sau încrîncenări foarte mari de la a înțelege noțiunea de episcop, și-au arogat toate funcțiile, toate harurile, toți „talanții”, se cred aproape „proprietarii” lui Dumnezeu, că L-au luat ei în „proprietate” pe Dumnezeu, se cred niște cenzori absoluți necontând dacă împlinesc sau încalcă voia lui Dumnezeu, pretind o ascultare în dese rînduri absurdă și mîrșavă, de la supușii lor, evident, în fața altora se comportă efectiv ca niște slugi, inclusiv încălcând și în modurile cele mai flagrante voia lui Dumnezeu pentru a le face pe plac, pentru a se „aranja ei bine” cu chiriarhii lor, cu „zeii” lor, pentru care sînt dispuși să jertfească pe oricine (dintre cei care nu sînt „clienți”, evident), pe oricâți (tot dintre neclienți), orice, în orice condiții și la orice oră, ba chiar și fără vreo judecată, se execută efectiv ordinul implacabil, fără niciun discernămînt, sau pe bază de judecăți secrete, „consistoriale”, la care evident că nu se acceptă niciun argument al neclienților, inclusiv nici prezența la fața locului, și orice argument trebuie adus ca să „justifice” ordinele, inclusiv cele „satanice”, ale chiriarhilor (ale chiriarhilor „de deasupra Bisericii”, cum s-ar zice, din afara și de deasupra Bisericii), ale celor care au ingerințe dintre cele mai mîrșave, mai „satanice” și mai ilegitime, și de multe ori și ilegale, infracționale, în interiorul Bisericii Ortodoxe. |
#2
|
|||
|
|||
Citat:
Am incercat sa aflu ceva nume, distributii pe regiuni si nu reusesc.
__________________
Menirea omului pe pamant nu este de a manca si de a-si face nevoile ci sa ajunga asemenea lui Dumnezeu Tatal. «τὸ γὰρ μυστήριον ἤδη ἐνεργεῖται τῆς ἀνομίας, μόνον ὁ κατέχων ἄρτι ἕως ἐκ μέσου γένηται·» |
#3
|
||||
|
||||
Cum adică? Chiriarh e doar episcop eparhiot adică nu vicar ci titular.
__________________
„Nu e rău televizorul ci e rău ascultătorul dacă rău îl folosește și rău vremea-și cheltuiește” - Părintele Cleopa |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Ofera si tu niste exemple concrete situatiilor pe care le-am bolduit altfel nu se poate intelege nimic...doar generalitati.
__________________
Menirea omului pe pamant nu este de a manca si de a-si face nevoile ci sa ajunga asemenea lui Dumnezeu Tatal. «τὸ γὰρ μυστήριον ἤδη ἐνεργεῖται τῆς ἀνομίας, μόνον ὁ κατέχων ἄρτι ἕως ἐκ μέσου γένηται·» Last edited by cozia; 29.03.2024 at 19:26:02. |
#5
|
|||
|
|||
Chiriarhul este cel care „face legea”. Atâta vreme cât unui „episcop” îi fac alții legea în eparhie, și mai ales dacă e complice într-o formă sau alta (și nu doar el) și legea care se face este anticreștină, împotriva voinței lui Dumnezeu, și pe baze de tip infracțional, interlop, acel „episcop” care ar pretinde că ar fi chiriarh sigur are undeva niște probleme mari de percepție și înțelegere a realității, iar pretențiile lui chiar nu sînt decât niște pretenții. Și vicarii au hirotonie ierarhicească, prin urmare „chiriarhul” care nu îndeplinește condițiile autentice pentru astfel de pretenții, poate fi considerat un soi de „protopop” mai mare, un soi de „vicar”, chiar dacă diverse slugi de-ale lui îi cântă toată ziua cu „stăpînul nostru”; o fi stăpînul lor, dar asta nu înseamnă că e și chiriarh.
|
|