Traim in ultimele zile?

[Heaven]

În prealabil postat de Ionut GG

Pe langa bucuria pe care intoarcerea Mantuitorului mi-o aduce vine si intrebarea - voi fi chemat de Domnul in pustie, alaturi de Biserica lui Hristos? Sunt fierbinte in credinta sau sunt caldut si voi fi varsat din gura lui Hristos? Voi ramane sa infrunt mania antihristului si necazul ce va sa vina sau voi fi chemat sa primesc protectia promisa? Dar cei dragi mie, vor fi pregatiti sau vor lua semnul fiarei impinsi de foame si saracie?

Iisus a suferit pentru noi si noi va trebui sa suferim pentru El.Am auzit ca in multe biserici se invata ca Rapirea va fi inainte de Marele Necaz,oamenii vor atat de mult sa nu sufere si sa nu fie martirizati pentru ca nu-L iubesc cu adevarat pe Hristos.Tind sa cred tot mai mult ca Rapirea va fi in ultima zi a Marelui Necaz(un articol interesant despre asta si unul despre persecutie si martirizare)Acuma ca va fi Rapirea inainte sau dupa necaz,tot ce conteaza este sa ne incredem in Dumnezeu pana la final,pe cei cu credinta adevarata ii va ajuta sa invinga raul.
„Cine ţine la viaţa lui o va pierde; iar cine-şi pierde viaţa lui pentru Mine, va găsi-o”(Matei 10,39). înţelegem că-şi va pierde viaţa cel ce ţine la felul lumesc şi trupesc al vieţii. Sub altă formă auzim acelaşi cuvânt, grăind: „Cine va voi să-şi mântuiască sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui”(Marcu 8,35). Sufletul are şi el o parte pătimaşă, care s-a nărăvit cu viaţa cea trupească, încât sufletul multor oameni n-ar mai vrea să moară trupul, aşa de tare s-au învoit şi s-au legat cu plăcerea de lumea aceasta. Ar vrea să fie veşnică viaţa aceasta. Poate că şi de aceea a lăsat Dumnezeu viaţa aceasta aşa de necăjită, ca să ne mai şi săturăm de ea. Deci, mai fericiţi sunt săracii (Luca 6,20) ca bogaţii. Căci zice bogatul: „Acum, suflete, ai multe bunătăţi adunate pe mulţi ani: mănâncă, bea şi te veseleşte.”iar pentru o atare socoteală Dumnezeu i-a zis: „nebun” (Luca 12,20).
Deci, ca să ne mântuim, trebuie să ucidem înclinarea sufletului cea lunecoasă spre împătimirea cu lumea, cu trupul şi cu avuţia, care, toate, aici rămân. Dacă nu ardem
această înclinare a sufletului spre lume, întreg sufletul se pierde.
[...]
Cei ce şi-au întors toate puterile făpturii lor din lumea cea deşartă cu viciile ei, şi le-au strămutat la Dumnezeu, lepădându-se de lume, au biruit lumea şi pe ei înşişi, cu darul lui Dumnezeu.
(Parintele Arsenie Boca - Despre iubirea de sine