Umanism si crestinism

[catalin2]

Sunt diferite cele doua conceptii sau asemanatoare?
Intr-o predica cineva spune ca "umanismul crestin" e un pleonasm. E normal ca un crestin sa fie iubitor fata de semeni.
In schimb curentul umanist e opus crestinismului. A aparut in perioada Renasterii si desi era incadrat de religie, totusi incepea sa mute accentul de pe Dumnezeu doar pe om. Umanistii s-au intors la scrierile antice, un umanist antic, Protagoras, dadea chiar sloganul "omul este măsura tuturor lucrurilor."
Citez din wikipedia: "Umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor și apariția spiritului de toleranta."
Curentul umanist a stat la baza aparitiei protestantismului in BC, apoi a iluministilor, ateilor, dar si comunismului.
Nu degeaba azi multe organizatii atee se numesc "umaniste".
Citim tot pe wikipedia: "
Poziție filozofica care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi provincialiste.

Asadar, care este granita intre umanis si crestinism, unde se intretaie si unde se despart?

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

Asadar, care este granita intre umanis si crestinism, unde se intretaie si unde se despart?

Hristos este Dumnezeu adevarat si om adevarat, si EL este "Calea, Adevarul si viata" (Ioan 14,6) si "invierea si odihna" si "intru EL si pentru EL au fost facute toate".

Crestinismul (ortodox) are in centru omul, viata omului, libertatea omului, mantuirea, desavarsirea si indumnezeirea omului intru Hristos Iisus.

Mesajul Vechiului Testament este cel al iubirii atat a lui Dumnezeu cat si a omului: "Sa iubesti pe Domnului Dumnezeul Tau din toata inima ta si din tot cugetul tau si din toata puterea ta iar pe arpoapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci sunt cuprinse toata legea si toti proorocii" spune Hristos Iisus.

Si pentru ca omul nu sitie ce este iubirea, Hristos insusi o arata si o cere: "sa va iubiti unul pe altul, asa cum v-am iubit Eu pe voi".

Problema intre umanism si crestinism apare atunci cand omul nu il cunoaste pe Hristos si nu traieste in EL. Crucea este libertate nu povara, dogma este libertate si nu ingradire.

Desigur sunt clerici care nu pricep invatatura lui Hristos si fac tot felul de abuzuri, unii din stiinta altii din nestiinta. Cazul Sfantului Pavel inainte de convertire este elocvent.
De asemenea si cel al lui Galileo Galilei care este considerat parintele stiintei. Ostracizarea lui de catre Biserica romano-catolica este un fapt regretabil. Totusi recent Galilei a fost reabilitat de catre BC care si-a cerut scuze in mod public pentru eroarea facuta in cazul procesului marelui savant, recunoscand contributia marelui savant in expunerea Adevarului.

Nu va mirati ca si astazi sunt forme de idolatrie (in care este adorata cratia si nu creatorul) in unele parti din Biserica Ortodoxa, sunt unii care inca mai consider Pamantul ca fiind "centrul universului" uitatand ca Hristos (ca om) este centrul Universului si pentru EL sunt facute toate. Mai sunt unii care considera ziua (calendarul) mai presus de Dumnezeu, uitand ca ziua si calendarul sunt facute pentru om.

In concluzie, "umanismul crestin" este pleonasm. Desgur ca "fariseismul" crestin si fanatismul crestin sunt antiumane... si din pacate exista, dar trebuie combatute.

[Marius22]

În prealabil postat de catalin2

Asadar, care este granita intre umanis si crestinism, unde se intretaie si unde se despart?

Eu vad expresia "umanism crestin" ca fiind mai degraba oximoronica, daca avem in vedere ce intelege Renasterea prin umanism.

In Biserica nu se va vorbi niciodata numai de umanism, pentru ca ar insemna sa fie redusa doar la orientarea pe "orizontala". Acest fapt presupune alterarea fiintei Bisericii. Noi marturisim ca Biserica este o realitate teantropica sau divino-umana.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Crestinismul (ortodox) are in centru omul, viata omului, libertatea omului, mantuirea, desavarsirea si indumnezeirea omului intru Hristos Iisus.

Eu asta ma gandeam, crestinismul (ortodox) are in centru pe Dumnezeu. Umanismul secularizat are in centru doar omul. Impletind umanismul cu crestinismul cred ca se ajunge la a considera ca religia nu are atat de multa importanta, ci mai mult omul, adica la fel ca in umanism. Adica nu poti spune ceva despre crestinism, pentru ca oamenii din alte religii ar fi jigniti, in sensul asta.

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

Eu asta ma gandeam, crestinismul (ortodox) are in centru pe Dumnezeu. Umanismul secularizat are in centru doar omul. Impletind umanismul cu crestinismul cred ca se ajunge la a considera ca religia nu are atat de multa importanta, ci mai mult omul, adica la fel ca in umanism. Adica nu poti spune ceva despre crestinism, pentru ca oamenii din alte religii ar fi jigniti, in sensul asta.

Am inteles ce vrei sa spui.

Eu am dorit sa subliniez diferenta intre crestinism si alte religii monoteiste, care desi adora pe Dumnezeu vad totusi o prapastie de netrecut intre Dumnezeu si om. In ortodoxia crestina insa, intru Hristos Iisus omul nu este doar mantuit ci si desavarsit si indumnezeit.

Consider ca nu putem vorbi despre om (fire, specie) fara a face referire la Hristos. Hristos Iisus este (si) om(ul) Adevarat. Iisus Hristos se numeste pe sine in Evanghelie "Fiul omului", tocmai pentru a arata ca este si om adevarat nu doar Fiul lui Dumnezeu (si una cu Tatal); El este "omul cel nou", "Adam cel nou".
Din aceasta perspectiva am spus ca in centrul crestinismului este omul, mai perecis Hristos Iisus, om Adevarat si Dumnezeu Adevarat.

"Dumnezeu se face om pentru a-l indumnezei pe om (prin har si nu prin fire)." Acesta este unul din mesajele elocvente ale crestinismului pe care il marturisesc atat de frumos Sfintii Parinti.

Consider ca sensul existentei umane este numai intru Hristos, caci EL este "Calea, Adevaru si Viata" si "invierea si odihna" si fara EL nu putem face nimic.

De asemenea consider ca stiinta (si filosofia) nu il poate intelege deplin pe om si nici nu poate oferi un sens si o explicatie existentei umane (atata timp cat nu accepta existenta Logos-ului si intruparea Lui in om. Concret: nu accepta pe Iisus Hristos).

În prealabil postat de Marius22

Eu vad expresia "umanism crestin" ca fiind mai degraba oximoronica, daca avem in vedere ce intelege Renasterea prin umanism.

In Biserica nu se va vorbi niciodata numai de umanism, pentru ca ar insemna sa fie redusa doar la orientarea pe "orizontala". Acest fapt presupune alterarea fiintei Bisericii. Noi marturisim ca Biserica este o realitate teantropica sau divino-umana.

Ce inseamna "oximoronica"? Nu am gasit definitia pe dexonline...

[Marius22]

În prealabil postat de vintage

Ce inseamna "oximoronica"? Nu am gasit definitia pe dexonline...

Oximoronul este o figura de stil ce combina doi termeni contradictorii.

În prealabil postat de Marius22

Oximoronul este o figura de stil ce combina doi termeni contradictorii.

Multumesc!
Am cautat pe dex on line cuvantul "oximoronica" si acesta nu apare... m-am grabit si n-am incercat si alte cuvinte din aceeasi familie...
Acum stiu, am bagat la "cutiuta".

[ioanna]

Asadar, care este granita intre umanis si crestinism, unde se intretaie si unde se despart?

Crestinismul in Umanism se ascunde, sensurile profunde ale Umanismul in Crestinism se descopera, e ca relatia dintre VT si NT. Umanismul este o razvratire impotriva adevaratei naturi a omului , negarea faptului ca vointa umana tinde asimptotic spre vointa divina si alegerea unei cai independente, ce implica un devotament pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace umane, in scopul atingerii unui grad inalt de dezvoltare a fiintei umane, prin cultivarea unei vieti etice si creative, individul putand fi cu adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie mai bun si sa se inteleaga pe sine. Insa tocmai aceasta cale a cunoasterii de sine deschide drumul si catre o spiritualitate verticalizata spre lumina cunostintei, deci cred ca umanistul isi gaseste deplina implinire doar prin alaturarea unei mentalitati spiritualizate si implinite cunoasterii de sine.

Umanismul sustine o moralitate universala, bazata pe conditia umana, punand in centru pe om, ca si scop. „Omul e masura tuturor lucrurilor”, adica omul uneste in stiinta si in actiunea sa natura lui si natura lucrurilor. Teologia crestina rasariteana are un filon profund umanist, deoarece construieste o baza spirituala a dezvoltarii umane si un cadru motivational pentru evolutia spirituala a omului, punand in centrul ei pe Iisus Hristos, Mantuitorul, omul desavarsit si Dumnezeu desavarsit. Persoana si lucrarea lui Isus Hristos este in centrul tuturor lucrurilor , El e „ Calea, Adevarul si Viata”, deci gloria spre care omul crestin este chemat , este ca el sa se inalte spre asemanare cu Dumnezeu cu cat va fi mai uman. Aceasta glorie e indisolubil legata de deplina comuniune cu semenii , dezvoltarea unor relatii interumane autentice. Traditia crestina occidentală cataloghează preocuparile sociale drept "umaniste", insa pentru ortodoxie, domeniul social este tocmai cel in care se lucreaza pentru mantuire, caci doar urmarind comuniunea interumana poti atinge acea stare de desavarsire inaltatoare si sublima, aceasta fiind esenta vietuirii in har si adevar.

In Crestinism descoperirea adevaratului Eu se face prin indumnezeire, prin evolutie spirituala si implinirea vietii , Iisus fiind modelul spiritualizat al omului, in timp ce in conceptia umanista omul nu are un model spre care sa tinda, esenta omului depinde de valoarea pe care si-o atribuie lui insusi, valoare determinata de nazuinta interioara a sufletului. Omul face dovada puterii sale de critica, de judecata si de discernamant, intelegand ca in aceasta corelatie Eul, si nu Universul are partea conducatoare, deci conceptia umanista respinge dependenta omului de Dumnezeu, omul trebuie sa se autodetermine independent si indiferent fata de existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Filosofia umanista plaseaza omul in centrul universului creat de Dumnezeu, iar această pozitie privilegiata il obliga sa actioneze in armonie cu natura, cu binele, cu adevarul, omul trebuie sa fie un sistem autoechilibrat ce isi gaseste stabilitatea interna si adaptarea externa. Omul crestin stie ca perfectiunea unitatii/stabilitatii dintre minte-corp-suflet e Iisus, umanistul trebuie sa-si gaseasca aceasta stabilitate. Crestinismul in pune in centrul Universului pe Iisus, ca scop, deci scopul vietii crestinului e cultivarea virtutilor crestine, ca forme ale frumosului spiritual, in caracterul si in moralitatea lui Iisus aflandu-se puterea exemplului Sau pentru fiecare din noi. Scopul unei vieti traite in spiritul gandirii umaniste il reprezinta stiinta sau arta, adica ceea ce influenteaza pozitiv mintea si sufletul, omul fiind o fiinta care se autoconstruieste permanent, care aspira spre echilibru si armonie, insa pastreaza dorinta permanenta pentru depasire si dezvoltare. Umanismul tinde catre cel mai inalt grad posibil de dezvoltare a fiintei umane, insa acel grad se poate atinge doar prin umplerea vidului spiritual, deci raspunsurile finale ale lungului proces al cautarilor umaniste, ce duc la desavarsire se gasesc in Crestinism.

L.E. Cred ca umanistul (autentic) poseda o flacara iluminata de eruditie, traieste in cultul valorilor umaniste , are acea ambivalenta a fericirii: aspiratia spre echilibru si liniste interioara, cat si dorinta sa de cautare continua. Daca atinge un grad inalt de existenta, devenind un model umanist, nevoia sa de autodefinire il va impinge mai de parte, va dori sa respire sacralitate, va dori sa-L caute pe Dumnezeu, tinzand spre un model umanist isihast, preocuparile sale devenind legaturi spirituale. Deci nevoia omului tinde asimptotic spre Dumnezeu. Un astfel de om spun eu ca a fost doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga (Maica Benedicta)

[Sara I]

Umanismul...omul fiind masura tuturor lucrurilor..."evolutia" lui...starea lui de bine.."daca un lucru iti cade bine/iti suna bine...fa-l"..."nu traiesti decat odata"...fa ce poti sa fii fericit...ba chiar...cauta-ti si o spiritualitate...ca tot e cool...si se poarta...important e sa fii fericit...sa-ti cada bine...sa fii trendy..ca doar tu esti in centru vietii tale...la carma vietii tale...dar orice faci in viata ta privata...ai grija...cand iesi/vorbesti..in public...sa-ti pui masca aferenta...ca doar...tu esti propriul tau dumnezeu...si tu esti etalonul...si masura...da....sa sa stii ce se poarta...sa fii agreabil...sa fii om de lume..si restul variatiunilor pe aceeasi tema.....ca tu esti masura lucrurilor...cam asa inteleg eu umanismul, si imi pare inradacinat...intr-un ..cum fac frate, serpii..ah...un sasait na...destul de vechi.

Crestinismul...are la baza pe Isus Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu. Afirmatiile lui Dumnezeu. Etalonul este El...si orice zice El..si asta e masura tuturor lucrurilor.
Un crestin stie daca un lucru e bun sau rau, corect sau gresit...de acceptat sau de lepadat...nu pentru ca ii cade bine...sau altii au facut-o...sau toata lumea zice...sau toata lumea face...ci pe afirmatiile lui Isus Hristos...pe liniile directive pe care El le-a lasat ucenicilor..si prin lamurirea , insurirea...si trairea lor...prin harul Duhului Sfant.

Dragostea umanista...e ceva de genul...te iubesc asa de mult...si vreau sa-ti fie bine...si fara tine nu pot...si io pe tine nu te las...si daca tu te duci in curvie...vin si eu acolo...si daca tu te droghezi...vin si eu acolo...doar te iubesc...si hollywood..si vorbe goale si siropoase...si...Doamne...atatea asteptari gresite...care inevitabil vor fi inselate. Dragostea umanista e condescenta, dispretuitoare...iti zambeste dulce..iti spune ce vrei tu sa auzi...ghidila urechile tale..si in secunda in care ai intors capul te barfeste..si nu te vede niciodata pe tine...cum ar putea un orb sa vada...ci vede ce poate obtine de pe urma ta...se bucura de caderea si esecul tau...caci ea traieste judecandu-te si comparandu-se cu tine...si caderea ta o faca sa se simta pe ea mai bine...mai "sfanta"...mai "buna"

Dragostea crestina...cand se uita la tine..te vede pe tine...dincolo de orice masca...si sub ochii ei ti se prabusesc toate constructiile...mentale sau nu...zidite pe nisipuri miscatoare...Dragostea crestina stie cine esti....si ce poti...si ce nu poti...nu-si va bate joc de tine...nu te va minti niciodata...te va confrunta in pacatele tale...dar iti va acoperi greselile de ochi straini...Iti va ramane intotdeauna credincioasa...si va sta langa tine..si in bucurii...si in necazuri...nu te va vinde niciodata...va crede in tine cand tu nu mai ai absolut nici un motiv..va spera pentru tine cand tu nu mai stii...se va ruga pentru tine sa nu se piarda credinta ta...stiind dinainte ca tu ai s-o lepezi...caci spera si ca te vei intoarce la ea...chiar daca plangand cu amar...

Dragostea crestina nu e "flower-power"...nu e "peace -man"..nu e ..."take it easy".

Dragostea crestina nu e codependenta....nu e atasament..nu e politete...nu e mieroasa la modul gretos...nu e...nevolnica...si neputincioasa...nu e amabilitate draguta....dragostea crestina....poate taia in carne vie...poate fi...foc mistuitor...poate fi.."sabie cu doua taisuri"...Dragostea crestina...poate sa urasca...de exemplu...uraste pacatul....uraste invataturile si prorociile mincinoase despre Dumnezeu....uraste raul.....uraste trufia...uraste minciuna...uraste lepadarea de credinta...uraste lucrarile diavolului...etc...si le uraste pe toate acestea...pentru ca numai ea...Dragostea Crestina...poate iubi omul in adevar...si cand iubesti pe cineva cu adevarat...te vei mania si vei uri..ceea ce poate sa il distruga pe cel iubit de tine.

Ca Dragostea sa fie reala...ea trebuie sa fie in Adevar...or Adevarul este Hristos...afirmatiile lui...
Dragostea umanista...nu are busola...si a pierdut nordul...si...i se pare ca iubeste....

Si totusi...un crestin are porunca sa iubeasca..sa-L iubeasca pe Dumnezeu..sa-si iubeasca fratii...pe copiii lui Dumnezeu...si cum stie daca ii iubeste sau nu? Cum stiu eu daca iubirea mea e reala(adica..crestina:-)...sau umanista...?
Uite asa :

"Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Celce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El.
Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui.
Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sint grele;
pentruca oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea; si ceeace cistiga biruinta asupra lumii, este credinta noastra." I Ioan(5:1-4)

Sa ma iertati...si Doamne-ajuta !