Creatie versus evolutie

[cristiboss56]

Creatia si timpul in gandirea Sfintilor Parinti



Eternitatea lui Dumnezeu nu este sinonima cu timpul, care apare o data cu existenta temporala, deosebit de existenta din eternitate a lui Dumnezeu. Pentru a feri cugetarea crestina de influentele gnostice, Parintii precizeaza si faptul ca existenta temporala nu este o emanatie a existentei din eternitate, ci este creata de aceasta. Din aceasta cauza vorbim de doua planuri ale existentei: unul etern, care se refera la existenta prin sine, si altul creat de existenta eterna. Daca ar functiona doar forma divina a existentei, aceasta ar fi lipsita de atotputernicie si generozitate, tot asa cum, daca ar exista doar forma panteista a lumii, supusa unor legi care nu duc prin libertate o alta forma a existentei la fericire, existenta ar fi nedeplina si ilogica.
O alta insusire de care nu poate fi lipsita existenta plenara e bunatatea, care se hraneste din iubire. In acest sens, Sfantul Chiril al Alexandriei spune: "Acestuia nici un nume nu I se potriveste; constiinta omeneasca nu-L poate cuprinde, si numirile ce I s-au dat, pornind de la existentele inferioare, Il desemneaza impropriu. Daca trebuie - totusi - sa indraznim sa ne folosim de cuvinte pentru a vorbi de Dumnezeu, suntem siliti sa folosim cuvantul "bun"; numele de "unul" pune in valoare simplitatea naturii Sale si prin aceasta perfecta Sa autonomie. Pentru ca Dumnezeu nu are nevoie de ceva, nici de parti, nici de substanta, de puteri sau de lucruri, ci, dimpotriva, este cauza lor. Iar numirea de "bun" arata ca tot ce e bun provine din El, toate celelalte realitati imitand pe cat posibil caracterul propriu al lui Dumnezeu".
Daca daruirea si primirea iubitoare e semnul bunatatii sau al iubirii, daruirea si primirea nemarginita tine de Dumnezeu in Treime. El e prin fiinta Sa intreit personala bunatate sau iubire. Din aceasta cauza, Dionisie Areopagitul socoteste ca cea mai proprie denumire ce se cuvine subzistentei divine este aceea de bunatate sau de bunatate suprabuna. De aceea, chiar prin existenta sau supraexistenta ei, ea extinde binele ca existenta si la alte subzistente.
Toate vin la existenta din iubirea Tatalui, care le face dupa chipul Fiului. Toate sunt iubite de Tatal in Fiul si toate se intorc spre Tatal, prin Fiul. Din aceasta cauza, toate sunt facute pentru a fi adunate in Fiul si impreuna cu Fiul in Tatal. Sfantul Maxim Marturisitorul spune in acest sens: "Acesta este cu adevarat sfarsitul Providentei si al celor providentiale, cand se vor readuna in Dumnezeu cele facute de El... Iar vestitorul acestei taine s-a facut insusi Cuvantul lui Dumnezeu, devenit om. Acesta a dezvaluit, daca e ingaduit sa o spunem, insusi adancul bunatatii parintesti si a aratat in Sine sfarsitul pentru care toate fapturile si-au primit inceputul existentei. Fiindca pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit inceputu! toate veacurile si cele aflatoare inlauntrul veacurilor, inceputul existentei si sfarsitul in Hristos".


http://www.crestinortodox.ro/dogmati...nti-69004.html

[cristiboss56]

Potrivit credinţei creştine, Dumnezeu a creat lumea dintr-un motiv şi cu un scop. Părinţii au scos în evidenţă bunătatea lui Dumnezeu ca motiv al creaţiei, pentru a o opune ideii că Dumnezeu a creat lumea dintr-o necesitate internă, care duce la panteism
Ca dogmă a credinţei (ex nihilo), creaţia pentru prima dată este exprimată în Biblie, în Cartea a doua a Macabeilor (7,28), unde o mamă, îndrumându-şi fiul spre martiriu , îi spune: „Priveşte cerul şi pământul şi, văzând toate cele ce sunt într-însele, vei înţelege că din nimic le-a făcut Dumnezeu”.
Astfel, Dumnezeu Cel nemărginit în bogăţie, nu crează cu zgârcenie. Creaţia este adusă la existenţă pentru a-L revela şi pentru a participa la bogăţia fiinţei Lui, avându-şi solidaritatea în această participare
Toată creaţia este şcoală a sufletelor celor cuvântătoare, spune Sfântul Vasile cel Mare. Căci, privind la cele create de Dumnezeu, ne înălţăm cu mintea la cele nevăzute şi ne întărim în sfânta credinţă. Cât suntem în trup, toate le vedem, „ca prin oglindă”, adică prin creaţie, care formează icoana, imaginea celor viitoare de dincolo de mormânt. Creaţia este oglinda lui Dumnezeu în care se reflectă bunătatea, mila, pronia şi iubirea Tatălui Ceresc pentru noi, oamenii. Sfinţii Părinţi numesc toate cele văzute „spatele lui Dumnezeu” , care închipuiesc pe cele viitoare. Iar dacă auzim pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan zicând: „ Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut” (In. 1,18), să înţelegem că nu L-a văzut după fiinţă, după esenţă, însă Îl vedem prin creaţie. Că, după fiinţă, nici îngerii din cer nu îl pot vedea şi înţelege pe Dumnezeu
Astfel fiinţa lui Dumnezeu din nimic nu se cunoaşte, deoarece aceasta, cu mintea şi cu înţelegerea şi de îngeri şi de oameni este neajunsă. Dar însuşirile cele adeveritoare ale Lui, întru toate şi din toate minunile Lui, din zidirile Sale se cunosc şi prea multă bogăţie de cunoştinţe pe cei credincioşi îi învaţă şi îi aduce spre dragostea Lui
Iconomia lui Dumnezeu sau planul Lui cu privire la lume, constă în îndumnezeirea lumii create, care, în urma păcatului, implică şi mântuirea. Mântuirea şi îndumnezeirea lumii presupun, ca prim act divin, crearea ei. Ele vizează, fără îndoială, în mod direct, umanitatea, dar nu o umanitate desprinsă de natură, ci unită ontologic cu natura. Căci natura ţine de om, sau întregeşte pe om, şi omul nu se poate desăvârşii fără să reflecteze şi să lucreze asupra naturii.
De aceea, prin lume se înţelege atât natura, cât şi umanitatea; sau, când se indică prin cuvântul lume una din ele, totdeauna este subînţeleasă şi cealaltă
Dumnezeu creează lumea de la început printr-o conlucrare între Persoanele Sfintei Treimi. Astfel, potrivit Sfintei Scripturi şi Sfinţilor Părinţi, lumea nu este o apariţie întâmplătoare şi nici un rezultat al autoconstrucţiei materiei. Sfântul Vasile cel Mare observă limitele analogiei între cuvântul creator şi cuvântul omenesc, în primul caz, atunci când Dumnezeu Ťa zisť (Fc 1, 3) şi s-a făcut lumina, iar apoi toate celelalte făpturi; nu este vorba de un discurs, o expunere, un glas, ci de o poruncă divină prin care toate încep să existe, prin care lumea toată este creată din nimic (cf. Evr 11, 3), fără de materie preexistentă, fără ca lumea să fie coeternă cu Dumnezeu
Realitatea materială a lumii şi infinitul felurilor care dau formă acestei realităţi sunt rezultatul energiei creatoare, libere şi personale a lui Dumnezeu. Lumea este în esenţa ei (după natura ei) diferită de Dumnezeu, dar în acelaşi timp este logos revelator al alterităţii personale a lui Dumnezeu
Între Părinţii Bisericii, în general, şi între capadocieni în special, Sfântul Vasile cel Mare reprezintă o personalitate aparte, o energie dârză în lupta contra păcatului, un neînfricat apărător al Ortodoxiei şi o minte cuprinzătoare care a cunoscut şi a înţeles în toată plenitudinea ei, nu numai doctrina creştină, ci şi cultura epocii sale, din care a ştiut să tragă foloasele cuvenite pentru fundamentarea religiei căreia i-a slujit cu toată fiinţa sa. Una din principalele sale opere, în care expune creşterea lumii după referatul biblic este Hexaemeronul, o sinteză a tot ceea ce ştiinţa şi filosofia lumii antice reuşesc să realizeze privitor la lume şi la Dumnezeu.
Reunite de exegeţi în trei grupe şi rostite în faţa unui auditoriu creştin avizat şi în problemele de credinţă şi în cele de ştiinţă ale veacului, cu o exactitate surprinzătoare şi întărite de incursiuni rapide ale conţinutului, omiliile Sfântului Vasile cel Mare crează o imagine oarecum completă asupra zilelor creaţiei, urmând pas cu pas evenimentele conţinute în Geneză.
Astfel, vorbind despre crearea lumii, Sfântul Vasile cel Mare pune în fruntea discuţiei citatul din Facere I,1: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”. Analizând creaţia biblică, autorul afirmă că timpul a apărut odată cu crearea lumii, care, în acest fel are un început în timp şi, implicit, va avea şi un sfârşit, ca tot ceea ce este creat

http://facultate.regielive.ro/semina...ti-125609.html

[MihaiG]

În prealabil postat de catalin2

dar eu spun ca tu sustii o teorie care nu e stiintifica, deci nestiinta.

Am mai postat o data, voi repeta, pentru beneficiul celorlalti cititori; a sustine ca paradigma evolutionista nu este stiintifica este o absurditate - ca sa folosim un termen bland, mult prea bland, raportata la raul imens pe care asemenea abordari habotnice il fac Bisericii.

Deci:

We, the undersigned Academies of Sciences, have learned that in various parts of the world, within science courses taught in certain public systems of education, scientific evidence, data, and testable theories about the origins and evolution of life on Earth are being concealed, denied, or confused with theories not testable by science. We urge decision makers, teachers, and parents to educate all children about the methods and discoveries of science and to foster an understanding of the science of nature. Knowledge of the natural world in which they live empowers people to meet human needs and protect the planet.

We agree that the following evidence-based facts about the origins and evolution of the Earth and of life on this planet have been established by numerous observations and independently derived experimental results from a multitude of scientific disciplines. Even if there are still many open questions about the precise details of evolutionary change, scientific evidence has never contradicted these results:

In a universe that has evolved towards its present configuration for some 11 to 15 billion years, our Earth formed approximately 4.5 billion years ago.
Since its formation, the Earth – its geology and its environments – has changed under the effect of numerous physical and chemical forces and continues to do so.
Life appeared on Earth at least 2.5 billion years ago. The evolution, soon after, of photosynthetic organisms enabled, from at least 2 billion years ago, the slow transformation of the atmosphere to one containing substantial quantities of oxygen. In addition to the release of the oxygen that we breathe, the process of photosynthesis is the ultimate source of fixed energy and food upon which human life on the planet depends.
Since its first appearance on Earth, life has taken many forms, all of which continue to evolve, in ways which palaeontology and the modern biological and biochemical sciences are describing and independently confirming with increasing precision. Commonalities in the structure of the genetic code of all organisms living today, including humans, clearly indicate their common primordial origin.

We also subscribe to the following statement regarding the nature of science in relation to the teaching of evolution and, more generally, of any field of scientific knowledge :

Scientific knowledge derives from a mode of inquiry into the nature of the universe that has been successful and of great consequence. Science focuses on (i) observing the natural world and (ii)formulating testable and refutable hypotheses to derive deeper explanations for observable phenomena. When evidence is sufficiently compelling, scientific theories are developed that account for and explain that evidence, and predict the likely structure or process of still unobserved phenomena.

Human understanding of value and purpose are outside of natural science’s scope. However, a number of components – scientific, social, philosophical, religious, cultural and political – contribute to it. These different fields owe each other mutual consideration, while being fully aware of their own areas of action and their limitations.

While acknowledging current limitations, science is open ended, and subject to correction and expansion as new theoretical and empirical understanding emerges.

The following academies have endorsed this statement:
Albanian Academy of Sciences
National Academy of Exact, Physical and Natural Sciences, Argentina
Australian Academy of Science
Austrian Academy of Sciences
Bangladesh Academy of Sciences
The Royal Academies for Science and the Arts of Belgium
Academy of Sciences and Arts of Bosnia and Herzegovina
Brazilian Academy of Sciences
Bulgarian Academy of Sciences
RSC: The Academies of Arts, Humanities and Sciences of Canada
Academia Chilena de Ciencias
Chinese Academy of Sciences
Academia Sinica, China, Taiwan
Colombian Academy of Exact, Physical and Natural Sciences
Croatian Academy of Arts and Sciences
Cuban Academy of Sciences
Academy of Sciences of the Czech Republic
Royal Danish Academy of Sciences and Letters
Academy of Scientific Research and Technology, Egypt
Académie des Sciences, France
Union of German Academies of Sciences and Humanities
The Academy of Athens, Greece
Hungarian Academy of Sciences
Indian National Science Academy
Indonesian Academy of Sciences
Academy of Sciences of the Islamic Republic of Iran
Royal Irish Academy
Israel Academy of Sciences and Humanities
Accademia Nazionale dei Lincei, Italy
Science Council of Japan
Kenya National Academy of Sciences
National Academy of Sciences of the Kyrgyz Republic
Latvian Academy of Sciences
Lithuanian Academy of Sciences
Macedonian Academy of Sciences and Arts
Academia Mexicana de Ciencias
Mongolian Academy of Sciences
Academy of the Kingdom of Morocco
The Royal Netherlands Academy of Arts and Sciences
Academy Council of the Royal Society of New Zealand
Nigerian Academy of Sciences
Pakistan Academy of Sciences
Palestine Academy for Science and Technology
Academia Nacional de Ciencias del Peru
National Academy of Science and Technology, The Philippines
Polish Academy of Sciences
Académie des Sciences et Techniques du Sénégal
Serbian Academy of Sciences and Arts
Singapore National Academy of Sciences
Slovak Academy of Sciences
Slovenian Academy of Sciences and Arts
Academy of Science of South Africa
Royal Academy of Exact, Physical and Natural Sciences of Spain
National Academy of Sciences, Sri Lanka
Royal Swedish Academy of Sciences
Council of the Swiss Scientific Academies
Academy of Sciences, Republic of Tajikistan
The Caribbean Academy of Sciences
Turkish Academy of Sciences
The Uganda National Academy of Sciences
The Royal Society, UK
US National Academy of Sciences
Uzbekistan Academy of Sciences
Academia de Ciencias Físicas, Matemáticas y Naturales de Venezuela
Zimbabwe Academy of Sciences
African Academy of Sciences
The Academy of Sciences for the Developing World (TWAS)
The Executive Board of the International Council for Science (ICSU)

[catalin2]

În prealabil postat de MihaiG

Am mai postat o data, voi repeta, pentru beneficiul celorlalti cititori; a sustine ca paradigma evolutionista nu este stiintifica este o absurditate - ca sa folosim un termen bland, mult prea bland, raportata la raul imens pe care asemenea abordari habotnice il fac Bisericii.

Oare cata minte i-ar trebui unui om ca sa inteleaga un mesaj simplu si ideile continute in el? Din cei aproape doi ani mi-am dat seama ca un dialog e pieredere mare de vreme, dvs. nu sunteti capabil sa intelegeti lucruri simple, spuneti lucruri haotice, fara logica, nu de putine ori.
In cazul de fata era evident la ce m-am referit din mesajele mele. Numai dvs. puteati intelege ca eu spun ca majoritatea oamenilor de stiinta nu sustin teoria evolutionista. La fel cum am spus si de Big-Bang. Dar rautatea va indeamna sa mai scrieti un mesaj inept, in genul dvs. Si intunecarea mintii va face sa credeti ca sunteti inca ortodox sau mai stiu eu ce si sa dati si sfaturi din aceata perspectiva.
Eu am mai spus ca dvs. incercati cu nesimtire sa va impuneti agresiv ereziile si ratacirile pe un forum ortodox, sub umbrela ecumenismului.
Tot pentru beneficiul general, intreb adminul de ce userul acesta agresiv si rautacios este tolerat pe forum.

[catalin2]

In concluzie, singurul argument in favoarea evolutionismului (dat si de cei ce il sustin pe forum) e credinta oarba in ce spun oamenii de stiinta, fara sa si existe vreun argument, teoria evolutionista fiind un fel de axioma.
Iar in ceea ce priveste ortodoxia, ramane doar Kalomiros si la noi preot Costache din Australia, si el redand tot afirmatiile lui Kalomiros.
Am gasit un blog in care preotul se plangea ca il critica ortodocsii si colegii din cauza sustinerii teoriei evolutioniste. Daca vrea un ortodox sa verifice, nu cred ca o sa gaseasca in Romania vreun preot care sa sustina aceasta teorie a evolutionismului teist, in afara de cei amintiti deja. Chiar Pr. Costache spunea ca trebuie sa schimbam intelegerea ortodoxa si sa introducem aceasta teorie, sa nu ne mai axam doar pe ce spun sfintii.
Cineva pe un blog ii facuse o recenzie favorabila cartii sale si domnia sa raspunde cu un mesaj in care spune: "Marturisesc ca sunt nitel surprins, dat fiind ca pana acum nu am vazut decat rastalmaciri si injuraturi la adresa mea, mai ales pe blogurile ortodoxiste. De la mutarea in Australia, traind in conditiile unei minoritati crestine intr-o lume seculara si pagana, vad lucrurile oarecum diferit. Oricum, nu mai sunt polemic in privinta unor lucruri pe care acum le inteleg diferit (aici din explicatiile ulerioare cred ca spune ca a devenit mai ecumenist). creationism patristic vanturat cu emfaza de unii din fostii mei colegi de la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti."
Vreau sa arat ca are o pozitie singulara in ortodoxie, fiind in opozitie chiar si cu fostii colegi. Daca am inteles bine dupa ce a fost retras de Patriarhie de la biserica romaneasca din Sydney s-a orientat catre biserica greceasca de acolo.

Necazul cu "credinta oarba" e cam asa:
- orice teorie porneste de la postulate si axiome de baza (in fond conventii intelectuale, simple modelari mintale ale unor presupuse realitati existente obiectiv), care nu se negociaza - se accepta sau nu, caz in care dai de o bifurcatie. Daca accepti, mergi mai departe cu teoria respectiva, daca nu accepti, esti in afara chestiunii.
- odata acceptate fundamentele, urmeaza observatii/deductii/ipoteze/experimente/verificari/analogii/testari si paratestari/extrapolari/generalizari/particularizari etc. Toate acestea sunt facute de minti exersate si informate, pricepute la mii de capcane atat ale gandirii insasi cat si ale fentelor realitatii studiate, care realitate se lasa greu cucerita in infinitele ei nuante... La care adaugam si fentele cunoscatorilor aflati in dialog...:)
- nu prea ai cum sa nu ajungi la o "credinta oarba", cata vreme toate curg in mod evident logic, una din alta iar probele exista si sunt cel putin plauzibile, daca nu evidente, macar pentru unele interpretari si interpreti.

In definitiv ce se confrunta pe acest topic, daca nu doua tipuri de credinte oarbe (alegeri subiective ferme): una a celor care nu au nici un motiv sa se indoiasca de demonstratia stiintifica (intrucat functionarea mintala omeneasca obliga la recunoasterea validitatii indiscutabile a discursului), iar cealalta a celor care iau literal Scriptura si adopta talcuirile Ei.

Avem asadar doua sisteme de credinte in cunoastere: unii aleg un sistem (cel stiintific sau, ma rog, evolutionist), altii aleg alt sistem (bazat pe Scriptura, in sensul cel mai strict).

Ce am vrut sa spun cu asta?
Ca argumentul cu credinta oarba a evolutionistilor si adeptilor lor nu aduce nici un folos in dezbatere, cata vreme tot despre credinta oarba (in textul Scripturii si al Parintilor) e vorba si la cei care sustin creationismul.
Se ciocnesc doua credinte, iar infruntarea se face in termeni si cu atitudini radicale: cum sa iasa de aici altceva decat galceava, deocamdata?

Daca e sa se inchida gura evolutionistilor, aceasta se va face oare reprosindu-le credinta oarba? E hilar... Vor rade cu pofta, dupa proverbul "rade ciob de oala sparta"...
Pesemne ca alta-i calea...
Iar argumentul sacaitor al APELULUI LA AUTORITATE (zis-a Sfantul si Sfantul si Sfantul) nu aduce nici un om format in cunoastere stiintifica pe alt drum decat, parca mai abitir, pe acela pe care se afla deja.
Unui om de stiinta autentic nu ii poti oferi argumentul autoritatii. Iti rade-n nas! Pe buna dreptate. Pentru ca el opereaza in cu totul alt sistem de validare a unei asumptii. Unde argumentul autoritatii este cel mai slab, de fapt e o gluma foarte proasta.

Sa avem asadar grija ca sunt implicate in polemica sisteme de cunoastere foarte diferite, aflate in multe privinte pe pozitii organic incompatibile.

Acum imi spun si eu o opinie: deocamdata nu am gasit in Biserica o lamurire nuantata, cu detalii, a varietatii uluitoare a speciilor si nici a unor inrudiri uimitoare. Hexaimeronul este un text extrem de sumar, o schita esentializata la maximum, care nu poate satisface setea de detalii a mintii omenesti, dornica mereu sa cunoasca nuante, mecanisme, secrete...
Si invers, dincolo de diversitatea genotipurilor si fenotipurilor, unitatea codonilor (ca sa dau doar un exemplu) in intreaga lume vie, indiferent de specie, da serios de gandit. Pentru cine are chef sa gandeasca in sensul acesta al curiozitatii, al descoperirii unor nuante noi.

Cine e manat de aprofundarea cunoasterii in sens stiintific ... trebuie sa se tina de stiinta. Nu stiu unde va ajunge. E un pariu personal, caruia nimeni nu ii poate garanta rezultatul.
Iar cine vrea cunoastere duhovniceasca, nu trebuie oare sa caute inca mai sarguincios dobandirea Duhului Sfant, Care ne invata toate?...
Nu cred ca lucrurile duhovnicesti se pot "traduce" stiintific, dupa cum cred ca lucrurile din stiinta risca sa ramana in afara duhovnicescului, cazute... Cele doua lumi se pot apropia in mintea noastra, dar comunicarea intre aceste universuri de interpretari si adeziuni imi pare ca-i mai grea decat cea cu extraterestrii... Ne-ar trebui un cod comun, poate, daca talmaci se pare ca nu avem..:)

[Demetrius]

În prealabil postat de catalin2

...
Pierre Grassé isi incheia cartea cu urmatoarele cuvinte: "Prin uzul si abuzul unor postulate ascunse, al unor indraznete si adesea neintemeiate extrapolari, s-a creat o pseudo-stiinta. Ea prinde radacini in chiar miezul biologiei, facand sa rataceasca numerosi biochimisti si biologi, ce cred in mod sincer ca acuratetea conceptelor fundamentale a fost demonstrata, ceea ce este departe de realitate".
--------------------------------
...Profesorul Johnson marturisea: "In loc sa se ia in serios problemele intelectuale si sa le riposteze, ei raspundeau de obicei prin tot felul de divagatii si un limbaj imprecis, ceea ce facea cu neputinta discutarea obiectiilor reale fata de darwinism. Este exact felul in care vorbesc oamenii ce incearca cu tot dinadinsul sa nu inteleaga un lucru".

1- Si astrologia este o pseudo-stiinta pentru ca nu se pot studia fortele corpurilor ceresti si nici cauza lor, dar totusi este utilizata zilnic si nu poate fi negata. Pierre Grasse are dreptate cand spune ca nu a fost inca demonstrate conceptele fundamentale biologice in demonstrarea evolutiei; in fond, acesta pare a fi acum singurul "argument" impotriva evolutiei.

2- Parca prof. Johnson se refera la limbajul pe care-l folosesti tu, Cataline, care faci tot dinadinsul sa nu intelegi ca teoria evolutionista este armonios sustinuta si de stiinta si de Scriptura; folosesti cuvinte sentimentale categorice care dovedesc doar patima ta.

Desi avea o viata in Dumnezeu cum putini se pare ca au avut, Sfantul Siluan nu risipea cuvinte de iluminare a semenilor (oare de ce nu se repezea sa invete? era cumva egoist? tinea doar pentru el? era vreun rusnac laudaros si imperialist ca tot rusnacul?) ci era scump la vorba si alegea, adeseori in intalnirile cu fratii, mai degraba sa taca.
Se intampla, aflam de la parintele Saharov, ca uneori nimerea intre mari teologi, oameni care iubeau si ei pe Dumnezeu, care aveau o viata evlavioasa, care erau pe deasupra si toba de carte.
Cum aflam ca erau interventiile Sfantului (atunci cand intervenea in vreo dezbatere)?
Bazate cumva pe argumentul autoritatii (genul "a zis sfantul cutare" si gata, le inchidea gura)?

Ei bine, avem model de dialog stiintific de inalta clasa la Sfantul Siluan, daca tot voim un model de urmat.
Sfantul, asadar:
a) prefera sa taca, sa asculte, sa cugete;
b) se tinea la rugaciune cu putere;
c) era bland si plin de bunavointa fata de interlocutor; il incuraja tacit sa isi sustina firul demonstratiei sau marturisirii, cautind lumina in pozitia interlocutorului, iar nu greseli si erori;
d) cand avea ceva de zis diferit fata de interlocutor, spunea doar atat: "nu asa cunoastem noi pe Dumnezeu".
Nu impunea nimic, nu facea eforturi retorice colosale pentru convingerea, iluminarea, indreptarea aproapelui, a celor care ratacesc etc.
Cam egoist si ecumenist sfantul acesta, nu-i asa?...:)
Pe toate le primea cu ingaduinta, ca un boier...
Desi se pare ca in sinea lui, iubitul nostru Siluan mai si suferea, mai si plangea, mult el se nevoia si se tanguia, topindu-se de dragoste pentru oameni, pentru toata zidirea lui Dumnezeu... Pana si pentru draci el isi facea griji multe si le plangea soarta...

Iata in Sfantul Siluan si interlocutorii sai un model de conduita in cadrul dialogului; dezbateri intre oameni cu cunoasteri diferite, desi de aceeasi credinta. Oameni de-ai nostri, crestini adevarati care ne pot fi, de voim, model.

Dar daca le urmam atitudinea, noi cand ne mai laudam cu cunostintele noastre teologice si stiintifice, cand ne mai dam cocosei care se bat cu aripioarele lor delicate prin ograda? Mai ales ca de-o vreme, unii dintre noi am cam inceput sa gatuim subtire "cucuriguuuu!" si tare ne mai place cum ne privesc printre doua boabe si trei rime, gainusele....

Asa faceau sfintii nostri?
Asa bunul Siluan?...
Pentru rugaciunile si pilda iubitilor nostri Parinti, tare frumos ar fi sa modificam si noi un pic bubuitoarele noastre dezbateri. Domnul fie cu noi!

Domnul sa ne ocroteasca si sa ne lumineze cu harul Sau!

[catalin2]

Nu mi-as fi inchipuit vreodata ca pe un forum ortodox o sa gasesc ortodocsi evolutionisti si nu doar unul. N-am intalnit la catolici sau pe forum in care nu erau prea multi practicanti, si gasesc aici. Dar nu ma mai mira nimic.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

In definitiv ce se confrunta pe acest topic, daca nu doua tipuri de credinte oarbe (alegeri subiective ferme): una a celor care nu au nici un motiv sa se indoiasca de demonstratia stiintifica (intrucat functionarea mintala omeneasca obliga la recunoasterea validitatii indiscutabile a discursului), iar cealalta a celor care iau literal Scriptura si adopta talcuirile Ei.

Avem asadar doua sisteme de credinte in cunoastere: unii aleg un sistem (cel stiintific sau, ma rog, evolutionist), altii aleg alt sistem (bazat pe Scriptura, in sensul cel mai strict).

Ce am vrut sa spun cu asta?
Ca argumentul cu credinta oarba a evolutionistilor si adeptilor lor nu aduce nici un folos in dezbatere, cata vreme tot despre credinta oarba (in textul Scripturii si al Parintilor) e vorba si la cei care sustin creationismul.

Cezar, tu scrii acum un mesaj ca si cum nu ai vazut si mesajele din urma, iar asta e primul scris de mine. Eu am si argumentat de ce spun asta, eu sper ca ai vazut si mesajele in care erau date si argumente stiintifice. Si nu erau ale cuiva care e doar credincios, cei care scriu despre aceste lucruri sunt tot oameni de stiinta, doar ca nu sunt majoritari. Si tu cunosti tot de undeva, pentru ca nu ne neastem invatati.
Dar vezi cum desi nu s-a dat niciun argument in favoarea evolutionismului, dar s-au dat multe in defavoarea lui, tu spui ca e invers, evolutionistii au dat argumente si ceilalti se bazeaza pe Biblie. Cum ti-am scris si data trecuta, si daca ar fi o mie de argumente impotriva tot nu ar conta, pentru ca fiecare crede ce il atrage mai mult. Pana la al doilea razboi mondial asa era, erau doar argumente biblice, dar dupa aceea unii oameni de stiina care erau si credinciosi au cautat si reusit sa arate ca de fapt teoria evolutionista e gresita, iar Sfanta scriptura nu se insala. Dar nu sunt majoritari intre oamenii de stiinta, care fiinsd multi din ei atei nu au alta teorie pe care sa o puna in loc. Pana gasesc alta o pastreaza pe aceasta, chiar daca nu e buna.
Chiar tu confirmi ce spun eu, argumentul ca oamenii de stiinta stiu ei ce spun, ca au facut cercetari si trebuie crezuti si fara argumente. Desi ti-am scris si data trecuta ca a fost cam singurul domeniu in care au fost multe fraude, deci numai de crezut pe cuvant nu ar fi vorba.