Contradictie dogmatica ?

În prealabil postat de CristianR

Nu-i o parabolă, ci o realitate, dar văzută în lumina harului.
Îi numim sfinți nu pentru că sunt fără păcat, ci pentru că sunt sfințiți de harul lui Dumnezeu, Singurul care este sfânt și care sfințește ceea ce atinge.

Un sfânt este, deci, un om locuit într-o mare măsură de harul Duhului Sfânt. El se află într-o stare de receptivitate față de acest har, iar aceasta înseamnă smerenie, golire de sine (ca să-i facă loc lui Dumnezeu) și respingerea păcatului, pe măsură ce îl vede în sine, căci unde este păcat nu are loc Dumnezeu.

Inteleg, totusi, in cazul asta, as vrea o scurta explicatie a harului. Ma uit pe web, dar vreau o explicatie normala, de genul cu scri tu aici.


Editare: gata am gasit. E o abilitate, mai mult sau mai putin, de a face niste lucruri, sau de a intelege lucrurile, etc. Cred ca are multe forme.

[GMihai]

În prealabil postat de bogdan81

Si aici se vede de ce doctrina catolica a suprameritelor sfintilor este o grava gresala. Fiindca nu se pune problema de a avea merite si supra-merite.

Bogdan, prin ceea ce scrii mai sus te apropii periculos de mult de sola fide protestanta.

Imprejurarea ca suntem pacatosi nu ne impiedica sa facem fapte bune, iar faptele bune atarna in talerul mantuirii.

Insasi constinentizarea pacatelor si pocainta pentru ele conteaza ca fapta buna, pentru care dobandim merit.

În prealabil postat de GMihai

Bogdan, prin ceea ce scrii mai sus te apropii periculos de mult de sola fide protestanta.

Imprejurarea ca suntem pacatosi nu ne impiedica sa facem fapte bune, iar faptele bune atarna in talerul mantuirii.

Insasi constinentizarea pacatelor si pocainta pentru ele conteaza ca fapta buna, pentru care dobandim merit.

In acest caz, desi nu stiu ce-i aia, o sa ma apropriu si eu de sola fide protestanta. Pur si simplu Bogdan are talent sa explice lucruri, poate e har sau nu, combina credinta cu intelegerea credintei, lucru destul de rar pe aici pe forum.

[CristianR]

În prealabil postat de iliegh

Inteleg, totusi, in cazul asta, as vrea o scurta explicatie a harului. Ma uit pe web, dar vreau o explicatie normala, de genul cu scri tu aici.


Editare: gata am gasit. E o abilitate, mai mult sau mai putin, de a face niste lucruri, sau de a intelege lucrurile, etc. Cred ca are multe forme.

Nu-i ușor de spus ce este Harul, pentru că e foarte aproape de Dumnezeu. Se mai numește și energiile necreate ale Sfintei Treimi. Cum Dumnezeu este de neatins în ființa Sa, ceea ce putem cunoaște în viața noastră este harul Său, care poate fi puterea Lui vindecătoare, mila, mângâierea, lumină.
Părintele D. Stăniloae explica, pentru a fi mai pe înțelesul nostru, că ceea ce se întâmplă atunci când se apropie doi oameni care se iubesc, ceea ce simte fiecare în prezența celuilalt, dincolo de cuvinte, se aseamănă cu felul în care simțim prezența lui Dumnezeu, atunci când o dorim, atunci când Îl căutăm cu iubire.

Și în iubire este și lumină. Cel care își curățește viața pentru Dumnezeu dorește tot mai arzător întâlnirea cu El, iar Dumnezeu îi răspunde, mângâindu-l și luminându-i sufletul cu harul Său.

În prealabil postat de CristianR

Și în iubire este și lumină. Cel care își curățește viața pentru Dumnezeu dorește tot mai arzător întâlnirea cu El, iar Dumnezeu îi răspunde, mângâindu-l și luminându-i sufletul cu harul Său.

Sper ca prin lumina intelegi "curatenie" sau "despatimire" si nu electromagnetism.

Ce se intampla cu cei care isi curata viata nu pentru Dumnezeu ci pentru ca nu se mai suporta pe ei insasi ?

[GMihai]

În prealabil postat de iliegh

In acest caz, desi nu stiu ce-i aia, o sa ma apropriu si eu de sola fide protestanta. Pur si simplu Bogdan are talent sa explice lucruri, poate e har sau nu, combina credinta cu intelegerea credintei, lucru destul de rar pe aici pe forum.

Na, pai nici eu n-am zis ca spune prostii.

Pe de alta parte, nici infailibil nu e. Infailibili suntem numai noi, catolicii. Daca avem o poza cu papa in buzunar.

Acuma, serios, sola fide e doctrina care spune ca nu mantuim prin fapte, ci NUMAI prin har. Ceea ce BO si BC considera a fi erezie.

Faptele bune ne ajuta la mantuire ("cine va da acestora un pahar de apa, in numele Meu.... etc.).

[CristianR]

Da, vorbeam despre lumina lui harului, care se face vizibilă în urma despătimirii și este cu totul altceva decât lumina electromagnetică. Pentru că prima este necreată, stând în legătură cu Persoanele Sfintei Treimie, care și ele sunt necreate, bineînțeles.

În timp ce lumina electromagnetică este creată și nu poate contribui la vederea lui Dumnezeu.

Dacă nu te mai suporți pe tine însuți, adică nu mai suporți răul pe care îl observi în sufletul tău, cred că asta este din cauza unui îndemn care tot de la Dumnezeu vine și tot către El tinde să te ducă.

Însă dacă vrei să te curățești fără ajutorul Lui nu vei putea, pentru că n-ai putere și nici conștiință luminată ca să deosebești între ce-i bun și ce-i rău în tine.

Hristos a spus că fără El nu putem face nimic. Și nu putem pentru că noi suntem făcuți de el și n-avem putere prin noi înșine. La El este toată puterea.

În prealabil postat de GMihai

Na, pai nici eu n-am zis ca spune prostii.

Pe de alta parte, nici infailibil nu e. Infailibili suntem numai noi, catolicii. Daca avem o poza cu papa in buzunar.

Acuma, serios, sola fide e doctrina care spune ca nu mantuim prin fapte, ci NUMAI prin har. Ceea ce BO si BC considera a fi erezie.

Faptele bune ne ajuta la mantuire ("cine va da acestora un pahar de apa, in numele Meu.... etc.).

Probabil ca harul vine in urma faptelor, pare logic totusi.

În prealabil postat de CristianR

Însă dacă vrei să te curățești fără ajutorul Lui nu vei putea, pentru că n-ai putere și nici conștiință luminată ca să deosebești între ce-i bun și ce-i rău în tine.

Hristos a spus că fără El nu putem face nimic. Și nu putem pentru că noi suntem făcuți de el și n-avem putere prin noi înșine. La El este toată puterea.

Cu alte cuvinte eu sunt creat intr-un anumit fel de creator. Cu multe patimi sa zicem. In timpul vietii realizez ca acele patimi nu sunt bune pentru mine (nu pentru Dumnezeu). Eu vreau sa scap de ele si practic nu pot altfel decat numai convingandu-l pe creator sa ma modifice acolo , direct la sursa. Eu nu pot sa fac modificari in mine insumi.

Asta nu o cred. Prin invatare orice om poate sa acumuleze obiceiuri si deprinderi sau sa scape de ele. Nu poti sa scapi doar de instinctele primare, si daca ele sunt sursa primara a patimilor, atunci da, e nevoie de interventia creatoruli, dar e la nivel de cod genetic aproape.

Sa luam un exemplu. Vreau sa scap de vorbirea desarta (barfa sa zicem). Nu e un instinct primar. Prin antrenament sustinut poti singur sa faci asta. Mai mult, invatand singur despre consecintele vorbelor tale desarte (lumea te evita), incerci sa te corectezi tot singur, pentru ca un instinct primar, care se cheama nevoia de recunoastere (socializare) e mai puternic si castiga in lupta cu vorbirea desarta care te departeaza de oameni.

[GMihai]

În prealabil postat de iliegh

Probabil ca harul vine in urma faptelor, pare logic totusi.

Cred ca e mai degraba invers. Ca nimic bun nu putem face fara har. Daca fac milostenie, daca ma rog, daca ma smeresc, le fac si pentru ca am primit de la Hristos ajutor sa fac (adica har).

In terminologia catolica, se cheama (cred) har lucrator. Poate ne ajuta mai mult domnul Dragomir.