Ce parere aveti despre divort?

Unii barbatii si unele femei care inainte da casatorie au avut o viata intensa pe plan sentimental, condimentata cu tot felul de pacate, greu accepta o viata crestina dupa o randuiala anume. Uneori, dupa ce femeia isi ia in serios rolul de mama a mai multor copii, apar probleme. In acest caz, interventia preotului, a nasilor, a unui frate mai mare pot sa mentina echilibrul intr-o casnicie si sa-l mai tempereze pe cel care nu concepe sa-si duca jugul casniciei cu bune si cu rele. Merita citite cartile Parintelui Arsenie Boca pe aceasta tema. Sunt si situatii in care divortul se impune, mai ales daca viata unuia dintre soti e in pericol.

Cunosc si eu femeie singura la parinti care s-a maritat a treia oara. Adesea spune ca, daca ar fi avut un frate care sa-i acorde un sprijin, nu s-ar fi despartit de primul sot. De la al doilea a mancat mai multa bataie decat de la primul. In astfel de cazuri, cred ca e bine sa se ceara un sprijin inainte de divort. Nasii trebuie sa fie niste buni crestini, pe care sa-i respecte amandoi sotii. Exista barbati care sunt extrem de orgoliosi si de egoisti, dar cu toate astea sunt capabili sa asculte o vorba buna spusa la timp.

De curand am fost intr-un sat de munte si m-am crucit de destrabalarea care domneste pe acolo. O femeie al carei sot este plecat in strainatate se tot invartea s-o ajute pe alta care avea doi copii si sotul acasa. Nici nu s-a jenat de prezenta mea pentru a-i face ,,anumite'' propuneri si invitatii. Fireste, ,,in gluma''.

Sfanta Filoteia a murit din vina tatalui ei. Daca ar fi avut un astfel de tata, copiii de azi ar fi preferat sa ajunga copiii strazii, decat sa traiasca intr-o astfel de familie. Si cu ce sunt mai avantajati copiii strazii decat un copil dintr-o familie cu probleme? Cu nimic. Sunt in continuare victime mai mari ale societatii. Sfanta Filoteia a rabdat cu blandete totul si si-a vazut de propria mantuire, sfintindu-si viata.

Cunosc familii despartite in care fiecare se chinuie sa-l rasfete pe plan material pe copil. Nu si pe plan duhovnicesc. Atunci cand casnicia se poate salva cu putin efort, nu cred ca e mai bine sa se ajunga la divort. Nu intotdeauna dupa un divort intalnesti lapte si miere.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

,,Parinte , ce sa facem ca sa ne mintuim ? Traiti fiecare cum puteti ,care mai bine care mai greu dar feriti-va de pacate si impliniti poruncile lui D.zeu asa cum le avem si veti vedea minuni dumnezeiesti cu ochii vostrii " (Parintele Paisie aghioritul - Cu durere si cu dragoste pt. omul contemporan)

[rebellu007]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

in cazul tau, faptul ca sotul a trecut la protestanti, lepadandu-se de Botez, ai un foarte bun motiv de divort. mai ales daca nu aveti copii. si dupa cum povesteai ca se manifesta, spargand icoane si stingand candela... nu inteleg la ce te astepti de la el. e clar ca stati ca pe nuci acum. gaseste-ti un duhovnic si vezi ce poti face ca nu cumva sa-ti pierzi sufletul in aceasta lupta inegala, in incercarea de a-l aduce inapoi...
Doamne ajuta!

[lacrimi]

În prealabil postat de rebellu007

in cazul tau, faptul ca sotul a trecut la protestanti, lepadandu-se de Botez, ai un foarte bun motiv de divort. mai ales daca nu aveti copii. si dupa cum povesteai ca se manifesta, spargand icoane si stingand candela... nu inteleg la ce te astepti de la el. e clar ca stati ca pe nuci acum. gaseste-ti un duhovnic si vezi ce poti face ca nu cumva sa-ti pierzi sufletul in aceasta lupta inegala, in incercarea de a-l aduce inapoi...
Doamne ajuta!

Sunt si doi copii la mijloc..., care isi adora tatal. Fireste nu inteleg prea bine ce se intampla, dar sunt oarecum afectati.
Problema mea e ca il cunosc pe OMUL care era inainte, iar ceea ce a devenit nici macar nu mai pot numi om... Oare Dumnezeu asta vrea de la mine? Sa-l las? Alt ajutor nu are, pentru ca parintii lui s-au "pocait" si ei cu cativa ani in urma (si presupun ca totul a inceput de la ei...). Cineva imi spunea ca e ca un blestem..., ce merge din tat in fiu... Nu as vrea sa ajung la o varsta cand fiul meu va hotari sa se "pocaiasca" si el si sa-mi reprosez apoi tot restul zilelor mele ca nu am avut curajul sa lupt pentru familia mea...., chiar si cu diavolul...
Voi ce credeti? Gandesc prea melodramatic?

[axios]

În prealabil postat de lacrimi

Sunt si doi copii la mijloc..., care isi adora tatal. Fireste nu inteleg prea bine ce se intampla, dar sunt oarecum afectati.
Problema mea e ca il cunosc pe OMUL care era inainte, iar ceea ce a devenit nici macar nu mai pot numi om... Oare Dumnezeu asta vrea de la mine? Sa-l las? Alt ajutor nu are, pentru ca parintii lui s-au "pocait" si ei cu cativa ani in urma (si presupun ca totul a inceput de la ei...). Cineva imi spunea ca e ca un blestem..., ce merge din tat in fiu... Nu as vrea sa ajung la o varsta cand fiul meu va hotari sa se "pocaiasca" si el si sa-mi reprosez apoi tot restul zilelor mele ca nu am avut curajul sa lupt pentru familia mea...., chiar si cu diavolul...
Voi ce credeti? Gandesc prea melodramatic?

lacrimioara draga,
tu ai nevoie de un duhovnic bun. de un sfat intelept. nu astepta de la noi nevrednicii asa ceva. te sustinem, suntem alaturi de tine. dar nu ne cere sa hotaram pentru tine in astfel de cumpana din viata ta. fugi pana la parintele Justin sau cauta un duhovnic bun si cere sfat.
Domnul si Maica Domnului sa iti ajute si sa te intareasca!

[andreicozia]

În prealabil postat de lacrimi

Sunt si doi copii la mijloc..., care isi adora tatal. Fireste nu inteleg prea bine ce se intampla, dar sunt oarecum afectati.
Problema mea e ca il cunosc pe OMUL care era inainte, iar ceea ce a devenit nici macar nu mai pot numi om... Oare Dumnezeu asta vrea de la mine? Sa-l las? Alt ajutor nu are, pentru ca parintii lui s-au "pocait" si ei cu cativa ani in urma (si presupun ca totul a inceput de la ei...). Cineva imi spunea ca e ca un blestem..., ce merge din tat in fiu... Nu as vrea sa ajung la o varsta cand fiul meu va hotari sa se "pocaiasca" si el si sa-mi reprosez apoi tot restul zilelor mele ca nu am avut curajul sa lupt pentru familia mea...., chiar si cu diavolul...
Voi ce credeti? Gandesc prea melodramatic?

Inca ceva, de cit timp a trecut la protestanti? de cind ai inceput sa simti ca s-a schimbat? luni, ani?

[lacrimi]

În prealabil postat de andreicozia

Inca ceva, de cit timp a trecut la protestanti? de cind ai inceput sa simti ca s-a schimbat? luni, ani?

Ca sa fiu exacta... de pe 8 August 2009, de ci de 3 luni si 3 zile...

[andreicozia]

În prealabil postat de lacrimi

Ca sa fiu exacta... de pe 8 August 2009, de ci de 3 luni si 3 zile...

Aahhh, fi atenta, nu te grabi inca sa faci nimic!. Evita discutiile conflictuale si trateaza-l cu intelegere. Daca l-ai iubit inainte, ai rabdare ca o sa-i treaca. Parerea mea este sa nu faci nimic ritualistic in fata lui, lasa-l in pace si ia si tu o pauza de la religiozitate vadita. Roaga-te numai in sinea ta.
Priveste-l insa cu o usoara ironie la adresa noilor lui "preocupari", pe care el SA O INTELEAGA! si continua sa iti vezi de ale casei.
Parerea mea este ca ai sanse mari sa-i treaca starea asta debila de religiozitate protestanta.
Fii sigura ca OMUL cu care te-ai maritat este inca salasuit in fiinta lui, insa a devenit temporar inactiv.
O sa-si revina, dar ai rabdare..si zimbeste-i usor cu o intelegere ca pentru un om bolnav. INSA TREBUIE SA O FACI CU GRIJA SI FINETE!...este greu de descris insa poate ma intelegi

[lacrimi]

În prealabil postat de andreicozia

Aahhh, fi atenta, nu te grabi inca sa faci nimic!. Evita discutiile conflictuale si trateaza-l cu intelegere. Daca l-ai iubit inainte, ai rabdare ca o sa-i treaca. Parerea mea este sa nu faci nimic ritualistic in fata lui, lasa-l in pace si ia si tu o pauza de la religiozitate vadita. Roaga-te numai in sinea ta.
Priveste-l insa cu o usoara ironie la adresa noilor lui "preocupari", pe care el SA O INTELEAGA! si continua sa iti vezi de ale casei.
Parerea mea este ca ai sanse mari sa-i treaca starea asta debila de religiozitate protestanta.
Fii sigura ca OMUL cu care te-ai maritat este inca salasuit in fiinta lui, insa a devenit temporar inactiv.
O sa-si revina, dar ai rabdare..si zimbeste-i usor cu o intelegere ca pentru un om bolnav. INSA TREBUIE SA O FACI CU GRIJA SI FINETE!...este greu de descris insa poate ma intelegi

Multumesc mult pentru sfat. Am sa incerc sa fac asa cum mi-ai spus, dar iti dai seama ca va fi destul de greu...
Doamne Ajuta

[Fani71]

Da, lacrimi, curaj si rabdare.. S-ar putea sa fie o faza, priveste-o ca pe o boala, sau un fel de acces de nebunie.. Si eu cred ca in cazul asta provocarile si discutiile mai mult rau fac.
Eu cred ca un barbat care isi iubeste sotia si inainte era bun prieten cu ea, si putea vorbi despre orice, daca ea nu 'il bate la cap' si nu in priveste de sus intr-o asemenea perioada, ci are grija de el si il priveste cu aceeasi dragoste, are toate sansele sa se trezeasca la realitate.
Ceriertare daca dau sfaturi aiurea, nu am nici o experienta de acest gen.
Dumnezeu cu voi!