Problema malahiei in cuplu - ajutor!

[mariaalexandra]

Buna ziua tuturor, va scriu in speranta ca ma veti putea sfatui cu o problema. Am vazut ca lumea e extrem de receptiva si m-am hotarat sa va cer sfatul in legatura cu o problema care ma macina. Prietenul meu e depedent de pacatul malahiei, iar de cand si-a inceput viata sexuala (inainte sa il cunosc, cu vreo 3 ani), este depedent de web sex. Acum cateva saptamani am descoperit acest lucru cand vorbea cu o tanara si ii cerea web ca sa faca anumite lucruri necuvioase. M-am ingrozit teribil si m-am simtit tradata. Am facut greseala sa vad ulterior toate conversatiile ce le-a avut cu mai multe persoane si mi-am dat seama ca are anumite fetish-uri pe care nu doresc sa le numesc. Mi-a spus ca nu m-ar putea insela niciodata fizic si ca face acele lucruri din obisnuinta, recunoscand ca are o minte bolnava. I-am explicat ca tot inselat e, cu toate ca nu e fizic. Din punctul meu de vedere e mai grav, fiindca am citit mult pe tema aceasta si e vorba de imagini care se imprima si care revin mereu.

Stiu ca multa lume ar spune ca ar trebui sa il las, dar cred ca este datoria mea ca si persoana crestina sa il ajut sa depaseasca aceasta patima, mai ales ca a declarat ca are sentimente pentru mine si ca doreste sa se casatoreasca cu mine (i-am explicat ca inainte de casatorie cei doi trebuie sa se lepede de patimi). Stiu cat de greu este sa traiesti in pacatul malahiei, fiindca pana nu de curand am marturisit si eu acest pacat care mi-a mistuit viata si de care credeam ca nu voi scapa. Am vointa si ma rog mult ca sa nu mai repet acest lucru.

Mai multe persoane mi-au spus ca Impartasania este cheia. El s-a impartasit inainte de Pasti, dar cred ca a mers mai mult doar fiindca "asa trebuie". Mi-a spus, si il citez, ca: "De ce sa merg la spovedit daca o sa repet aceleasi pacate...?". Plus ca mi-am dat seama ca nu si-a marturisit toate pacatele si a avut o spovedanie incompleta. De asemenea, nu cred ca este constient de gravitatea acestui pacat si il trateaza ca pe o obisnuita, chiar daca se afla intr-o relatie. Nu ia cele sfinte in serios, desi a fost crescut intr-o familie cu credinta, la tara. S-a indepartat de cele sfinte prea mult si acest lucru ma doare, mai ales ca nu vrea sa ia parte la slujbe sau ca se roaga rar. Nu vad vointa in el si ma doare enorm acest lucru. Am incercat prin exemplul propriu, dar se pare ca am esuat. Ma rog foarte mult pentru el si ma rog lui Dumnezeu sa ma lumineze. Mi-a dat mai multe semne, mai ales in timpul slujbelor sau cand citeam anumite rugaciuni sau acatiste ca este datoria mea crestineasca sa imi ajut semeneii si pe el, in consecinta.

O alta problema ar fi faptul ca nu are un duhovnic, inca si a fost extrem de dezamagit de toti preotii la care s-a spovedit, spunand ca el nu mai merge niciodata la spovedit si ca "toti sunt la fel". Eu am pe cineva in minte, dar nu stiu cum sa abordez problema. Mai mult, am aflat ca cei care se impartasesc si nu constientizeaza gravitatea pacatelor sau o fac necorespunzator/din obisnuinta se pot imbolnavi.

Ma doare foarte tare acest lucru, mai ales cand vad ca uneori este bun si cald si deschis, dar simt mereu cand pacatuieste si deznadajduiesc si nu stiu ce sa fac, decat sa ma rog. Este un om harnic, sufletist si bun, dar e dominat de aceasta patima, care simt ca ne indeparteaza unul de celalalt.

Sper sa ma puteti ajuta. M-ar ajuta sa stiu si experienta voastra, pe langa sfaturi.

Doamne ajuta!

Maria-Alexandra

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mariaalexandra

e dominat de aceasta patima, care simt ca ne indeparteaza unul de celalalt.

Fugiti, cat inca aveti timp!
Nu vedeti ca nu e vorba ca nu poate, ci ca nu vrea ? Vizionarea de materiale pornografice este nu numai ispita, ci pacat constituit. Unul de care nu vrea sa se desparta. Asemenea oameni nu vor vedea in sotia lor o tovarasa de viata, o coasta din trupul lor, ci o papusa gonflabila. Ceea ce face, acum, in solitudine, va face in cuplu. Pentru scurta vreme, fiindca viitorul lui pe plan sexual este grav amenintat prin abuz.

Cand nu ai o pornire spre vindecare, cand nu vrei sa arunci solzii de pe ochi ca sa vezi pericolul, sfintele sacramente nu opereaza si se serveste de ele in mod sacrileg. Amintiti-va de drumul Golgotei, cand Isus cade sub povara Crucii. Ca din intamplare, lucrurile au fost aranjate astfel incat cineva din multime, un cetatean din Cirene, il ajuta, carand restul drumului Sfanta Cruce impreuna cu Isus. Oare nu putea Dumnezeu, atoatefacataorul, sa isi duca singur Crucea ? Nu este El omnipotent ? Dar, iata ca El ne arata ca instrumentul Rascumpararii nu poate fi dus de El singur, fiindca nu a venit ca sa se rascumpere pe El. E nevoie de co-laborarea unui om. Si acest lucru il transforma pe Simon din Cirene. De unde era un anonim din multime, care nu avea un chef special sa se inhame la dificilul instrument de tortura, iata ca devine un aparator al lui Isus. Harul a lucrat fara voia lui, fiindca a acceptat sa urce, cu Crucea in spate, alaturi de Domnul.

Principala calitate a unui sot si a unui viitor tata pentru copiii dv este credinta. Vointa, care devine repede bucurie, de a urca sub povara Crucii, alaturi de Domnul. Prietenul dv nu are aceasta calitate.

[Florinvs]

Cred ca din pacate prietenul dumneavoastra ar aveea nevoie de un ajutor medical si poate chiar psihic de specialitate- un doctor si un psiholog poate si-ar putea da seama de ce simte nevoia sa faca pacatul malahiei!

[mariaalexandra]

În prealabil postat de Florinvs

Cred ca din pacate prietenul dumneavoastra ar aveea nevoie de un ajutor medical si poate chiar psihic de specialitate- un doctor si un psiholog poate si-ar putea da seama de ce simte nevoia sa faca pacatul malahiei!

Asa este. M-am gandit si la aceasta solutie. Plus ca are si anumite frustrari sexuale si cred ca de acolo porneste tot.

[AlinB]

În prealabil postat de mariaalexandra

Asa este. M-am gandit si la aceasta solutie. Plus ca are si anumite frustrari sexuale si cred ca de acolo porneste tot.

Impresie binenteles gresita care minimizeaza gravitatea situatiei.

Pentru ca trebuie sa fii teribil de naiva sa crezi ca lucrurile vor ramane mereu asa, sau ca "nu te-ar insela fizic" si etc.

Sigur, nu te-ar insela prea usor, pentru ca nu o sa gaseasca usor pe cineva care sa ii accepte "fanteziile" dar pentru o suma de ban, pentru scurt timp sau chiar mai lung in anumite circumstante, ar putea.

Sa nu-ti inchipui ca tu ai putea fi persoana respectiva, presupund ca v-ati casatori si i-ai putea face pe plac sub toate aspectele "fanteziste", garantat tot nu va fi satisfacut, pentru ca problema poate sa fie mult mai adanca de atat.

E posibil sa fie o dependenta dobandita ocazional, asa cum dupa cateva tigari de "socializare" nu te mai poti lasa de fumat, dar e posibil ca omul sa aiba niste frustrari profunde la care modul asta de defulare sa fie singura solutie la indemana si singura care o accepta.

Apropo de "credinta crestina", nu "a cazut" ci evident, nu si-a insusit-o niciodata la modul temeinic.
In ceea ce priveste familia, indiferent cu ce fel de blazon o fi aparut in lume, nu cred ca e straina de problemele care le are, intr-un fel dau altul.

Sigur, TEORETIC, atat timp cat exista viata exista si speranta, orice om se poate indrepta, atat timp cat intelege nevoia de a se indrepta, atat timp cat adora la un sistem care il poate pune pe drumul cel bun.

Ori, se pare, ca nu asta e si situatia de fata, dintr-un motiv sau altul isi doreste casatoria si simuleaza ca ar fi oarecum de acord sa se indrepte, dar evident nu adera la sistemul propus (credinta crestina).

Ca formal si in sila mai face cate un gest in directia asta este din cauza ca inca ai libertatea sa-l parasesti oricand, dar poti fi sigura ca dupa casatorie nici macar de atat nu o sa mai ai parte.

Si ca sa spunem lucrurile pe nume, faptul ca nu ii intorci spatele nu este o chestiune atat de duhovniceasca, si nu e vorba despre faptul ca nu vrei "sa-l abandonezi in bratele lui Satan".

De fapt si de drept, poti sa recunosti - alternative mai bune pentru o casatorie, momentan, nu ai si probabil nici asteptari mai bune de atat.

Daca totusi crezi in Dumnezeu, ar trebui sa-I multumesti ca ti-a aratat dinainte cum stau lucrurile ca sa nu te trezesti si casatorita, si cu un copil si ...singura sau mai rau.

Cine ti-a spus ca "impartasania este cheia" a presupus ca e vorba de o persoana credincioasa, dar care are o cadere de moment si care cu ajutor din afara, ar putea sa se puna pe picioare, dar nu e o astfel de persoana si nici nu va fi in viitorul previzibil, el are deja propria religie la care slujeste cu o credinta ..eferverscenta.

Asadar. mai astepta cu casatoria, mai uita-te prin jur si fa o alegere mai buna, e cel mai bun lucru care il poti face.

[mariaalexandra]

Principala calitate a unui sot si a unui viitor tata pentru copiii dv este credinta. Vointa, care devine repede bucurie, de a urca sub povara Crucii, alaturi de Domnul. Prietenul dv nu are aceasta calitate.[/quote]

Ok, si ce faci daca nu exista vointa in acest caz...? Fiecare om trebuie sa aiba vointa.

[AlinB]

În prealabil postat de mariaalexandra

Ok, si ce faci daca nu exista vointa in acest caz...? Fiecare om trebuie sa aiba vointa.

Are si dupa cum vezi si-o exerseaza, dar nu in directia in care ai vrea tu.

[luminita-]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fugiti, cat inca aveti timp!

Ca sa nu deschid alt topic, scriu aici.
Este pacat sa parasesc pe cineva drept iubit, daca observ dupa cateva luni de relatie ca nu ma potrivesc cu el? Ca prieten l-as tine toata viata langa mine, insa mai mult, nu stiu. In aceste luni nu mi-a placut modul lui de comportament si greseala a fost ca am plans constant si astfel, usor-usor s-a tot rupt cate ,,ceva" iar apogeul a fost in Vinerea Mare cand dupa modul in care mi-a vorbit am simtit ca s-a distrus tot si am devenit destul de indiferenta fata de el. A observat schimbarea mea si acum incearca sa repare ceva dar... ma gandesc la viitor... daca acum nu mi-a placut ce a facut, imi va placea pe viitor? Oare un om se poate schimba asa rapid sau e doar de fatada ca sa nu ma piarda? Este extrem de loial, sincer, binevoitor cu toti si spune ca ma iubeste enorm, dar nu stiu insa si cat de curat avand in vedere modul sau de exprimare.
Am facut un efort de imaginatie in doua directii. Pe de o parte, daca imaginez o despartire, ma simt vinovata ca nu ii acord sansa de schimbare, ca l-as baga in depresie si ca mi-as pune pe toti cei din partea lui in cap. Pe de alta parte, daca imi imaginez ca ma voi casatori, ma gandesc ce viata va urma.... el vrea distractie, eu prefer activitatile linistite, el are anumite viziuni, eu altele si lista de elemente contradictorii poate continua si... de cand ne-am vazut prima data am un sentiment ca gresesc si nu imi dau seama cu ce, plus ca nu ma mai simt la fel de curata ca inainte sa fiu cu el. Si ma mai gandesc ca la fel cum am plans eu, probabil si pe el l-am suparat si nu vreau sa ii fac asta niciodata, mai bine ma simt eu rau decat el.... poate nici el nu e multumit de mine si nu vreau mai tarziu reprosuri. Nu am mai avut niciun iubit inainte de el, asa ca nu am experienta, nu stiu ce sa fac. Mi-as dori sa nu mai exist!! Am capatat repulsie fata de baieti si nu mai vreau sa am relatii niciodata.
Cum pot sa imi dau seama daca intr-adevar este vorba de nepotrivire sau pur si simplu, pretentiile mele sunt mult prea ridicate? (am foarte mari pretentii in ceea ce priveste un viitor sot... cer chiar lucruri imposibile unui baiat, cum ar fi sa nu injure, sa nu se uite dupa fete, sa nu imi vorbeasca pervers, sa mearga la biserica regulat, sa pastreze curatenia trupeasca si pe cea sufleteasca, etc)

[altulunul]

În prealabil postat de luminita-

Cum pot sa imi dau seama daca intr-adevar este vorba de nepotrivire sau pur si simplu, pretentiile mele sunt mult prea ridicate? (am foarte mari pretentii in ceea ce priveste un viitor sot... cer chiar lucruri imposibile unui baiat, cum ar fi sa nu injure, sa nu se uite dupa fete, sa nu imi vorbeasca pervers, sa mearga la biserica regulat, sa pastreze curatenia trupeasca si pe cea sufleteasca, etc)

Nu vreau sa ma pronunt la primul subiect, la acesta in schimb cred ca pot sa spun asa 50% ca baiatul pe care-l cereti nu este foarte in voga ca sa zic asa.
Adica probabil e detestat atat de proetenii prietenului dumneavoastra cat mai ales de fete prietenele dumneavoastra. Deci destul de greu sa coexiste asemenea personaj. De altfel chiar dumneavoastra ati fost vrajita de tabara opusa. Credeti ca baiatul acela cuminte, destept etc trebuia sa astepte in speranta ca o sa va schimbati optiunile in cativa ani?

[AlinB]

În prealabil postat de luminita-

Ca sa nu deschid alt topic, scriu aici.
Este pacat sa parasesc pe cineva drept iubit, daca observ dupa cateva luni de relatie ca nu ma potrivesc cu el? Ca prieten l-as tine toata viata langa mine, insa mai mult, nu stiu. In aceste luni nu mi-a placut modul lui de comportament si greseala a fost ca am plans constant si astfel, usor-usor s-a tot rupt cate ,,ceva" iar apogeul a fost in Vinerea Mare cand dupa modul in care mi-a vorbit am simtit ca s-a distrus tot si am devenit destul de indiferenta fata de el. A observat schimbarea mea si acum incearca sa repare ceva dar... ma gandesc la viitor... daca acum nu mi-a placut ce a facut, imi va placea pe viitor? Oare un om se poate schimba asa rapid sau e doar de fatada ca sa nu ma piarda? Este extrem de loial, sincer, binevoitor cu toti si spune ca ma iubeste enorm, dar nu stiu insa si cat de curat avand in vedere modul sau de exprimare.
Am facut un efort de imaginatie in doua directii. Pe de o parte, daca imaginez o despartire, ma simt vinovata ca nu ii acord sansa de schimbare, ca l-as baga in depresie si ca mi-as pune pe toti cei din partea lui in cap. Pe de alta parte, daca imi imaginez ca ma voi casatori, ma gandesc ce viata va urma.... el vrea distractie, eu prefer activitatile linistite, el are anumite viziuni, eu altele si lista de elemente contradictorii poate continua si... de cand ne-am vazut prima data am un sentiment ca gresesc si nu imi dau seama cu ce, plus ca nu ma mai simt la fel de curata ca inainte sa fiu cu el. Si ma mai gandesc ca la fel cum am plans eu, probabil si pe el l-am suparat si nu vreau sa ii fac asta niciodata, mai bine ma simt eu rau decat el.... poate nici el nu e multumit de mine si nu vreau mai tarziu reprosuri. Nu am mai avut niciun iubit inainte de el, asa ca nu am experienta, nu stiu ce sa fac. Mi-as dori sa nu mai exist!! Am capatat repulsie fata de baieti si nu mai vreau sa am relatii niciodata.

N-ai spus nimic concret impotriva lui.

Cum pot sa imi dau seama daca intr-adevar este vorba de nepotrivire sau pur si simplu, pretentiile mele sunt mult prea ridicate? (am foarte mari pretentii in ceea ce priveste un viitor sot... cer chiar lucruri imposibile unui baiat, cum ar fi sa nu injure, sa nu se uite dupa fete, sa nu imi vorbeasca pervers, sa mearga la biserica regulat, sa pastreze curatenia trupeasca si pe cea sufleteasca, etc)

Da..cunoastem problema, la fel si baietii asteapta lucruri imposibile unei fete din ziua de azi..cuminte, harnica, destepta, devreme acasa, credincioasa dar nu habotnica..