Despre suflet

[allisa]

În multe feluri omul poate aluneca,poate gresi si pacatui,în multe feluri omul îsi pierde si credinta. El m-a cumparat pe mine dar sufletul iata ca nu a reusit sa mi-l cumpere. Eu nu am avut barbatie, curaj sa urmez inima si am urmat constiinta. Ce sa fac? Daca aveam scoala virtutii, scoala bisericii ortodoxe în acel timp....daca si daca...si daca...idealul vietii mele era virtuos,acum nu îmi ramane de facut decat sa platesc datoria mea catre DUMNEZEU.

[Mihnea Dragomir]

După părerea mea, aveţi de ales între a rămânea singură şi a vă întoarce la soţul dv legiuit, care este tatăl copilului dv. Restul se numeşte preacurvie. Ştiu că sună rău, prost, urât. Dar mai ştiu că asta este realitatea.

[calator prin ploaie]

Dumnezeu ne ofera continuu sanse...Roaga-te si categoric te va lumina....Nu trebuie sa ramai neaparat singura...nu te sihastresti, dar cauta sa vezi intai care este voia Lui (iti vorbeste sufletului si mintii deopotriva)...Sa te ajute bunul Dumnezeu cum crede El ca este mai bine pentru tine!

[Langu]

În prealabil postat de allisa

În multe feluri omul poate aluneca,poate gresi si pacatui,în multe feluri omul îsi pierde si credinta. El m-a cumparat pe mine dar sufletul iata ca nu a reusit sa mi-l cumpere. Eu nu am avut barbatie, curaj sa urmez inima si am urmat constiinta. Ce sa fac? Daca aveam scoala virtutii, scoala bisericii ortodoxe în acel timp....daca si daca...si daca...idealul vietii mele era virtuos,acum nu îmi ramane de facut decat sa platesc datoria mea catre DUMNEZEU.

Se spune ca prima casatorie reprezinta izbanda iubirii impotriva inteligentei,cea de-a doua izbanda sperantei impotriva experientei.Scris este ca daca putem rabda fara pereche bine este,dar decat sa ardem,mai bine cu pereche.Sa va dea Domnul pace,intelepciune si multa putere caci greu este drumul singuratatii...

[allisa]

Vă multumesc tuturor ptr opiniile date. Parerile sunt împartite.Eu ma regasesc mai vinovata de orice. Nu am avut chibzuire pentru prima dragoste,nu am avut întelegere ptr tatal copilului care putea fi începutul iubirii si uite asa mi-am distrus linistea si .....totul. Nu am reusit sa fac asa ca si cum as iubi si voi iubi. Am fost stangace,am înabusit toate simtamintele care nu erau la înaltimea situatiei mele de atunci, interesul launtric l-am vandut gandindu-ma doar la ceea ce-i datorez si cat îi datorez celui care m-a ajutat candva. Mi-am calcat pe inima si stiti ce e mai dureros? În realitate omul atunci cand îsi calca mai des pe inima devine poi si mai dureros mai ales ca nu se APĂRĂ.
Voi ce credeti? Constiinta ucide viata? Doamne ajută! Va îmbratisez pe toti cu o dragoste crestinească.