rasul?-terapie sau pacat

[Marius22]

Nu sunt adeptul terapiei prin ras dar am momente cand rad cu pofta. Nu sunt nici adeptul "izbavirii prin incruntare" dar sunt situatii cand cei de langa mine ma gasesc posomorat. Incerc sa fiu firesc si intr-un caz si in altul.

Am trait si experiente cand rasul sau intristarea nu mai puteau fi controlate, cand ele detineau de fapt controlul asupra mea. In astfel de cazuri, am avut sentimentul ca acestea devin nu numai pacate, ci chiar unelte diavolesti.

[MariS_]

Eu cred ca Domnul Hristos a si ras sau, cel putin, a zambit. Cred ca s-a incruntat doar la farisei si carturari si la cei care au transformat Casa Domnului in iarmaroc si casa de schimb.
Bucuria nu se exprima prin incruntare. Iar Domnul nostru este Bucurie. Sigur este si Jertfa, este si Smerenie, dar este si Bucurie. Daca n-ar fi si Bucurie n-ar avea sens Jertfa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[costel]

Daca invitatia spre ras sta in batjocura celui de langa noi, atunci rasul nu mai aduce bucurie. Biserica chiar ne indeamna sa cerem iertare pentru acest ras in rugaciunile de seara: "...sau nebuneste am ras...".

[heaven]

În prealabil postat de costel

Daca invitatia spre ras sta in batjocura celui de langa noi, atunci rasul nu mai aduce bucurie. Biserica chiar ne indeamna sa cerem iertare pentru acest ras in rugaciunile de seara: "...sau nebuneste am ras...".

Doar ca eu nu cred ca intrebarea se referea la un ras cinic,ci la o manifestare fireasca a naturii umane,asa cum a lasat-o Dumnezeu.
Dar,probabil e pacat sa mai fim umani,fetele noastre sa devina niste masti ale tristetii si regretelor,sufletele noastre sa se impietreasca in a nu mai simti emotii,cenusa sa curga peste capetele noastre!Ei,comedie,ce atata ras si hlizeala?

[costel]

În prealabil postat de heaven

Doar ca eu nu cred ca intrebarea se referea la un ras cinic,ci la o manifestare fireasca a naturii umane,asa cum a lasat-o Dumnezeu.

Nu vad pornirea spre ras ca fiind ceva pacatos, numai ca omul nu a mai pastrat intr-un mod curat acest dar si asa rasul a ajuns sa duca si la cadere.

Sunt pentru a rade, dar niciodata in batjocura.

[rugati-va neincetat]

Starea de veselie si bucurie a inimii, nu este incriminata. Fiindca firea omului si a crestinului, trebuie sa fie senina si binevoitoare tot timpul. Un om cu fata luminoasa si calda, nu numai ca iti inspira incredere ci iti face ziua infinit mai buna.

Rasul insa, nu are nimic in comun cu firea omului, ci chiar il degradeaza pe om. Il face sa cada sub normalitate, sub firea sa.

Am ascultat si vizionat multe din inregistrarile marilor duhovnici, si acestia nu erau deloc posaci, ci mereu cu zambetul pe buze si deschisi cu sufletul. Bucurosi.
1.Avem exemplu pe Sf Serafim de Sarov, care atunci cand intalnea pe cineva pe cale, ii zicea : "Bucuria mea ..!"
2. Cartea parintelui Teofil Paraian "Veniti de luati bucurie" e cea mai sugestiva invitatie de a trai crestinismul cu chipul senin si inima vie.
3. Parintele Arsenie Papacioc spune ... : "Recomand fiilor mei duhovnicesti o nesfarsita veselie sufleteasca" .
Tot parintele Arsenie mai spune :
- " Sa nu va auda Sf Ioan Gura de Aur ca aveti intristare! ".
- " Omul in starea de bucurie, EXISTA ! Se vede ! E cliseul lui reusit"

http://www.trilulilu.ro/Efeseni/207fee351919db (Pr Arsenie Papacioc -despre bucurie)

Rasul insa oricat ar fi de nevinovat, e grotesc. Rasul e de la draci, doar ei hohotesc ! Si clocotesc.
Daca cineva spune altfel, inseamna ca n-a citit Sfanta Scriptura si nici scrierile Sfintilor Parinti.

Daca cineva spune despre ras, ca e bun si ca e terapie, atunci sa puna mana pe un spaclu si sa-i dea jos pe Sfintii bineplacuti lui Dumnezeu de pe zidurile bisericilor.

Luati aminte la cuvintele Mantuitorului, si le intelegeti cum se cuvine ....NU cum ne convine :
- " Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri." (Matei 5:10)

- Noul Testament
" Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. " (Filipeni 4:4)

...si mai departe in Vechiul Testament:
" Şi voi locuitori ai Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul Dumnezeul vostru, căci El v-a dat pe Învăţătorul dreptăţii; " (Ioil 2:23)

Bucurati-va intru Hristos Iisus Domnul si Mantuitorul nostru.

În prealabil postat de rugati-va neincetat

Rasul insa oricat ar fi de nevinovat, e grotesc. Rasul e de la draci, doar ei hohotesc ! Si clocotesc.
Daca cineva spune altfel, inseamna ca n-a citit Sfanta Scriptura si nici scrierile Sfintilor Parinti.

De cativa ani citesc Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti cu multa atentie si, dupa puteri, cu evlavie. Uneori citesc in parc, pe o banca mai retrasa. De acolo, din locul unde stau, arunc din cand in cand cate o privire spre locul de joaca al copiilor: inainte ma uitam doar dupa fiul meu, acum ma uit si dupa fiica mea care a implinit de curind 1 an.
In parc, oricat sunt de concentrat asupra unei pericope, aud rasetele copiilor. Ei rad des, se alearga, tipa, se bucura, se veselesc, plang, se imbufneaza - toata gama emotiilor si expresiilor umane.
Si copiii mei rad, mai ales cand le reuseste ceva in jocul lor sau cand se bucura de reusitele altor copii. Rad si la desene animate, sunt tare haioase unele faze. Rad si eu cu ei si sotia mea rade. Odata radea un stadion intreg, erau vreo 50 000 oameni care radeau la o gluma buna.

Cand Maria fiica mea rade (a inceput sa rada pe la 3 luni) parca rade tot cosmosul iar sufletul meu se bucura.
Nu stiam ca dracii o bantuie pe fetita mea si o fac sa rida. Acum am aflat. Asemenea pentru toti copilasii lumii care incep sa rada.

Mintea omului scorneste fara discernamint multe interpretari de-ale ei, murdarind minunea vietii care se desfasoara, prin mila Bunului Dumnezeu, aici in lumea noastra.
Eu sunt un om din afara manastirii, nu vietuiesc ingereste, nu am ascultarea monahului, traiesc in lume intre oameni care rad pentru ca au toate motivele din lume ca sa rada.
Uite, chiar acum rad, recitind textul care face o asociere grotesca intre Sfintele Scripturi, Sfintii Parinti si dracii care aduc rasul. E de ras, pentru mine e de tot rasul!

[heaven]

În prealabil postat de ioan cezar

De cativa ani citesc Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti cu multa atentie si, dupa puteri, cu evlavie. Uneori citesc in parc, pe o banca mai retrasa. De acolo, din locul unde stau, arunc din cand in cand cate o privire spre locul de joaca al copiilor: inainte ma uitam doar dupa fiul meu, acum ma uit si dupa fiica mea care a implinit de curind 1 an.
In parc, oricat sunt de concentrat asupra unei pericope, aud rasetele copiilor. Ei rad des, se alearga, tipa, se bucura, se veselesc, plang, se imbufneaza - toata gama emotiilor si expresiilor umane.
Si copiii mei rad, mai ales cand le reuseste ceva in jocul lor sau cand se bucura de reusitele altor copii. Rad si la desene animate, sunt tare haioase unele faze. Rad si eu cu ei si sotia mea rade. Odata radea un stadion intreg, erau vreo 50 000 oameni care radeau la o gluma buna.

Cand Maria fiica mea rade (a inceput sa rada pe la 3 luni) parca rade tot cosmosul iar sufletul meu se bucura.
Nu stiam ca dracii o bantuie pe fetita mea si o fac sa rida. Acum am aflat. Asemenea pentru toti copilasii lumii care incep sa rada.

Mintea omului scorneste fara discernamint multe interpretari de-ale ei, murdarind minunea vietii care se desfasoara, prin mila Bunului Dumnezeu, aici in lumea noastra.
Eu sunt un om din afara manastirii, nu vietuiesc ingereste, nu am ascultarea monahului, traiesc in lume intre oameni care rad pentru ca au toate motivele din lume ca sa rada.
Uite, chiar acum rad, recitind textul care face o asociere grotesca intre Sfintele Scripturi, Sfintii Parinti si dracii care aduc rasul. E de ras, pentru mine e de tot rasul!

O frumoasa si inteleapta comparatie intre copilasii care rad,rasul nevinovatiei,caci si Iisus spunea despre ei ca pentru a intra in Imparatia cerurilor precum pruncii sa fim!

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

De cativa ani citesc Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti cu multa atentie si, dupa puteri, cu evlavie. Uneori citesc in parc, pe o banca mai retrasa. De acolo, din locul unde stau, arunc din cand in cand cate o privire spre locul de joaca al copiilor: inainte ma uitam doar dupa fiul meu, acum ma uit si dupa fiica mea care a implinit de curind 1 an.
In parc, oricat sunt de concentrat asupra unei pericope, aud rasetele copiilor. Ei rad des, se alearga, tipa, se bucura, se veselesc, plang, se imbufneaza - toata gama emotiilor si expresiilor umane.
Si copiii mei rad, mai ales cand le reuseste ceva in jocul lor sau cand se bucura de reusitele altor copii. Rad si la desene animate, sunt tare haioase unele faze. Rad si eu cu ei si sotia mea rade. Odata radea un stadion intreg, erau vreo 50 000 oameni care radeau la o gluma buna.

Cand Maria fiica mea rade (a inceput sa rada pe la 3 luni) parca rade tot cosmosul iar sufletul meu se bucura.
Nu stiam ca dracii o bantuie pe fetita mea si o fac sa rida. Acum am aflat. Asemenea pentru toti copilasii lumii care incep sa rada.

Mintea omului scorneste fara discernamint multe interpretari de-ale ei, murdarind minunea vietii care se desfasoara, prin mila Bunului Dumnezeu, aici in lumea noastra.
Eu sunt un om din afara manastirii, nu vietuiesc ingereste, nu am ascultarea monahului, traiesc in lume intre oameni care rad pentru ca au toate motivele din lume ca sa rada.
Uite, chiar acum rad, recitind textul care face o asociere grotesca intre Sfintele Scripturi, Sfintii Parinti si dracii care aduc rasul. E de ras, pentru mine e de tot rasul!

Subscriu.
E dat aici pe forum un link la un filmulet cu o manastire romaneasca din Ucraina si unde calugarii ingrijeau multi, foarte multi copii abandonati si cu probleme. Doamne ce bucurie era pe fetele lor, ce rasete zglobii si nevinovate, cata iubire aratau monahii si monahiile care ii ingrijeau, cum radeau si calugarii respectivi impreuna cu copiii. Atata bucurie nu am vazut de mult. Acuma stau si ma gandesc: sa-i fi gadilat oarecineva? Nu, mai degraba acest gand nu e cumsecade.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Nu vad pornirea spre ras ca fiind ceva pacatos, numai ca omul nu a mai pastrat intr-un mod curat acest dar si asa rasul a ajuns sa duca si la cadere.

Sunt pentru a rade, dar niciodata in batjocura.

Veselia , starea de bine , rasul normal , calculat , moderat , cu siguranta nu sunt porniri pacatoase , dar rasul in batjocura cu siguranta exprma o grava stare de aflare in pacat . Intr o convorbire Parintrele Arsenie Papacioc spunea ca starea de bucurie e o stare normala , fireasca a omului sanatos sufleteste ! Oare ii vedeti pe ingeri , serafimi , heruvimi , dand Slava lui Dumnezeu in intristare , posaci si morocanosi ? Raiul , Imparatia lui Dumnezeu , e insasi starea de bine , de veslie , unde suferinta , durerea , plansul , sunt de mult uitate ! Lumina insasi emana bucurie si veselie ! Dracul are si el "veslia" lui draceasca , scrasnirea dintilor , batjocura , dar asta deja este complet alta poveste !