Familia, Mama si copilul

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Dar tot ti-a folosit faptul ca ai crescut in mediu religios, adica si-a pus, pana la urma, intr-un fel sau altul, amprenta asupra a ceea ce esti astazi... :)

Poate ca s-a creeat o legatura,care in ciuda multor adversitati si furtuni interioare,a iesit invingatoare.Poate au contat si rugaciunile tuturor care ma iubeau cel mai tare:strabunicul,bunicul,matusa si unchiul...

[anna21]

Chiar daca viata noastra personala este bine rânduita, daca neglijam, însa, mântuirea copiilor nostri, vom fi aspru pedepsiti. O sa va spun doar un cuvânt despre aceasta, nu al meu, ci din dumnezeiestile Scripturi.

Era odata un preot iudeu, Eli, om smerit si foarte îngaduitor, dar care si L-a facut pe Dumnezeu dusman lui si copiilor lui si care, fiindca i s-a facut mila de copiii sai când nu trebuia, a pierdut si mântuirea lor si pe a sa.

Asculta ce-i spune Dumnezeu, mai degraba nu direct lui, pentru ca îsi pierduse vrednicia de a mai sta de vorba cu El. Dumnezeu îl socotea deja un rob oarecare care facuse un pacat mare si de aceea l-a înstiintat prin altcineva despre nenorocirile ce aveau sa i se întâmple (atât de mare îi era mânia).

Asculta, dar, ce-i spune lui Samuel. Eli a aflat ca fiii sai l-au hulit pe Dumnezeu si nu i-a certat pentru asta. I-a certat, desigur, dar nu cum se cuvenea si Dumnezeu n-a socotit mustrare aceea. Astfel ca l-a departat de la Sine pentru ca nu aratase fata de fiii sai severitatea cuvenita.

Oricât ne-am preocupa de copiii nostri, tot nu e de ajuns. Ce facem noi nu se cheama a avea grija de ei, asa cum nici Eli nu si-a certat cu adevarat fiii. Dumnezeu i-a atras atentia lui Eli asupra pacatului fiilor sai si l-a pedepsit mâniat foarte, spunându-i: “De aceea Ma jur casei lui Eli ca vina casei lui Eli nu se va sterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci” (I Regi 3,14). Vezi ce pedeapsa cumplita, izvorâta dintr-o durere neîmpacata pentru un pacat cu neputinta de iertat? Dumnezeu i-a spus ca trebuie sa piara nu numai el si fiii sai, ci întreaga lui casa, pentru ca nu exista leac pentru rana pe care I-au pricinuit-o.

Si totusi, în afara de nepasarea fata de pacatul copiilor sai, Dumnezeu nu i-a mai gasit alta vina batrânului Sau preot Eli, pentru ca în rest acesta era foarte bun. Noi trebuie sa luam aminte la viata plina de virtute a cuiva si s-o laudam nu numai în împrejurarile obisnuite, ci mai ales în momentele cele mai grele.

Mai întâi, când a auzit cuvintele lui Dumnezeu si a vazut pedeapsa aproape, Eli nu si-a pierdut curajul, nici nu s-a suparat si nici n-a spus ceea ce de obicei ar spune multi: sunt eu oare stapânul vointei si al deciziilor altora? Eu sa fiu judecat pentru propriile mele pacate, nu pentru cele ale fiilor mei, care sunt maturi si care trebuie sa raspunda singuri pentru ele. Eli n-a spus si n-a gândit nimic din toate acestea, ci, ca un rob ascultator si recunoscator care una stie, ca trebuie sa primim fara sa protestam toate câte ni le trimite Dumnezeu, chiar daca sunt neplacute sau greu de îndurat, a dat glas acelor cuvinte pline de întelepciune:,,El este Domnul; faca dar ce va binevoi!” (I Regi 3.18).

Mai exista si alte exemple din viata lui Eli în care vedem cât de plina de virtute era. In timpul bataliei cu Filiestenii cineva a venit si i-a adus vestea grea ca fiii sai cei salbatici si ticalosi au fost macelariti în lupta. El a ascultat netulburat. Dar când solul i-a pomenit apoi de rapirea chivotului Legii, batrânul preot, cuprins de ameteala si de durerea pe care i-a pricinuit-o aceasta veste, a cazut de pe scaun pe spate lânga poarta si si-a rupt spinarea, fiind batrân si greoi. El cârmuise poporul lui Israel timp de 20 de ani ( vezi I Regi 4,18).

Daca pe acest preot, pe acest batrân, pe acest om de vaza care a cârmuit timp de 20 de ani poporul evreilor, pe acest om care a trait într-o perioada în care Dumnezeu era mai îngaduitor decât acum, nimic nu l-a putut salva, ci a pierit de tot si într-un mod jalnic, pentru ca nu s-a purtat cu severitate fata de fiii sai (caci pacatul de a nu-si fi împlinit menirea de parinte a sters ca un val urias si salbatic tot ce era bun la el, toate faptele lui bune si întreaga sa viata traita în virtute), ce pedeapsa ne asteapta pe noi, cei ce traim într-un veac în care se cere de la noi o mult mai mare virtute?

E vorba de noi, cei care nu numai ca nu suntem în stare sa ne conducem copiii, dar si pe cei care vor s-o faca îi socotim dusmani si îi combatem, purtându-ne fata de copiii nostri mai rau decât un barbar. Daca învârtosarea inimii lor i-a dus atunci pe evrei la robie, la ruina si pierzare, la robirea patriei lor si la chinuri* trupesti,* voi* va* robiti* singuri* sufletul* si-l* predati** legat demonilor cruzi si vicleni si patimilor lor. Când nici voi nu le dati copiilor vostri sfaturi duhovnicesti, dar nici pe altii nu-i lasati s-o faca; voi nu faceti altceva decât ce faceau evreii pe timpul lui Eli.

[Ekaterina]

"Cercetări recente demonstrează că activitatea creierului începe încă din viaţa intrauterină.

Cercetările ştiinţifice s-au dovedit a fi un instrument foarte convingător în favoarea vieţii - punând în lumină umanitatea copiilor nenăscuţi. S-a demonstrat ştiinţific - că inimioara bebeluşilor începe să bată după 21 de zile de la concepţie şi că după 20 de săptămâni de vârstă fetală, copilul dezvoltă capacitatea de a simţi durerea.

În prezent cercetătorii de la Wayne State University şi cei de la Perinatology Research Branch of National Institute of Child Health and Human Development (Departamentul de cercetare în perinatologie de la Institutul Naţional al sănătăţii copiilor şi dezvoltării umane) din Detroit au demonstrat că există şi activitate cerebrală la copiii nenăscuţi.

Cercetătorii consideră că aceste studii revoluţionare ar putea să-i ajute să gasească noi modalităţi de prevenire şi tratare a unor disfuncţionalităţi cerebrale, cum ar fi autismul, ADHD şi dislexia. Rezultatele studiilor au fost publicate miercuri, 20 februarie 2013, în revista Science Translational Medicine.

Moriah Thomanson, profesor asistent de pediatrie al Facultăţii de Medicină din cadrul Wayne State University, cercetător principal în acest program de cercetare, a declarat pentru cotidianul Detroit News: "Niciodată până acum nu am reuşit să pătrundem în creierul fetal şi să observăm dezvoltarea reţelelor sale funcţionale. Cercetătorii au la dispoziţie de acum o nouă metodă prin intermediul căreia vor putea răspunde unui mare număr de întrebări, iar acest lucru ne va fi de folos tuturor."

Cercetarea, finanţată parţial de NIH şi Wayne State s-a făcut pe 25 de copii nenăscuţi (fetuşi), cu vârste cuprinse între 24 şi 38 săptămâni de gestaţie intrauterină. S-a descoperit, utilizându-se un aparat RMN care a măsurat circulaţia oxigenului şi a sângelui prin creier, că “imaginile capturate în timpul sarcinii arată conexiuni ale reţelelor neuronale şi dezvoltarea lor la fetus” - conform lui Mary Posani care a scris pentru Mediil Reports. Scanările în timp real (puteţi vedea aici un exemplu) demonstrează că activitatea creierului începe încă din viaţa intrauterină, şi nu după naştere.

Comparând scanările realizate în diferitele etape ale dezvoltării copilului, cercetătorii au fost capabili să scoată în evidenţă momentele în care îşi încep activitatea diferite părţi ale creierului."Este primul studiu din cadrul unui proiect mai mare care caută să afle cum se formează şi funcţionează reţelele neuronale la fetuşi şi examinează mediul intrauterin în care se dezvoltă copilul, dar şi factorii de influenţă din viaţa mamei", relatează Kim Kozlowski de la Detroit News. De ani de zile a fost detectată activitate cerebrală la copiii nenăscuţi, începând de la 6 săptămâni după concepţie.

Noul studiu face însă observaţii şi mai profunde despre dezvoltarea timpurie a creierului şi poate deschide calea tratării disfuncţiilor cerebrale. Susţinătorii avortului, ca de obicei, nu acceptă aceste noi descoperiri ştiinţifice, negând veridicitatea lor. De exemplu, în ciuda faptului că în practica medicală curentă, în timpul operaţiilor intrauterine este uzuală administrarea ansteziei la un copil nenăscut, susţinătorii avortului se încăpăţânează să susţină că acesta nu poate simţi durerea.

Pe măsură ce aflăm tot mai multe despre viaţa copilului dinainte de naştere o atitudine favorabilă avortului devine din ce in ce mai greu de susţinut."
(Andrew Bair, LifeSiteNews)

[Parascheva16]

În prealabil postat de Ekaterina

S-a demonstrat ştiinţific - că inimioara bebeluşilor începe să bată după 21 de zile de la concepţie şi că după 20 de săptămâni de vârstă fetală, copilul dezvoltă capacitatea de a simţi durerea.

Avortul la 12 saptamani, adica 3 luni, cand se face deobicei, nu este simtit?Eu stiam ca are simturi mai devreme de 12 sapt.
*
Interesant. Am inteles ca se descopera tot mai mult despre memoria copilului in pantece.
Aici e si video:http://www.lifesitenews.com/news/new...egins-in-utero

[sophia]

În prealabil postat de Lucian008

Asta e si problema mea. Cum imi voi educa eu copiii? Daca eu ii insuflu copilului cele corecte, dar lumea de afara e diferita cum se va integra in societate? Nu va fi izolat? Nu vor aparea tulburari de personalitate fiind diferit si posibil respins de ceilalti? Din pacate nu am gasit un raspuns.

Esti poate unicul, cel putin aici, care isi pune aceste probleme reale.
Ele exista. Raspunsul este: da, sunt cazuri in care aceste lucruri se pot intampla.
Cum sa fie educati copiii? Nimeni nu stie solutia perfecta.

Eu sunt exemplu tipic la ceea ce intrebi tu. Si mai stiu pe altii in jurul meu.
Am primit o educatie superba acasa, ideala. Adica exact cum trebuie sa te porti in lume in mod ideal.

Din pacate parintii te pot feri pana la usa. Te educa, te invata totul.
Si pe urma te trezesti in lumea reala, care este total altfel decat ceea ce-ti descriu parintii.
Sigur pe vremea mea era mai putin rau ca acum, dar se intamplau destule.

Si incercand sa aplic ceea ce am invatat acasa, am avut mult de suferit.
M-am simtit tot timpul izolata. Si azi ma simt la fel. Altfel decat altii.

Nu stiam cum sa procedez: sa ma port asa cum m-au invatat ai mei (eram luata in ras), sa ma port precum cei din jurul meu (mi-era frica de parintii mei severi).
Si asa m-am retras treptat.

Pentru ca problema este ca un rezultat pozitiv se poate obtine numai daca ar fi toti copiii educati la fel. Atata vreme cat unii sunt altfel educati (sau ne-educati), sunt mai libertini, mai siguri pe sine etc.), copiii din familie buna sunt pusi in dilema si mai mult...pica victime ale anturajului. Ori devin ca ceilalti, ori cad victima mobbingului (batuti, terorizati de cei din jur, etc.) cu rezultatul...boli psihice.

Un copil, ca si un om, trebuie sa traiasca intr-o societate. Nu poate trai singur. Un copil cu educatie profund crestina, un adult la fel, ori isi gaseste refugiul in altii la fel, sau alte lucruri, ori se pierde.

Sunt (multe) situatii in care ai de suferit. Pentru ca oamenii sunt foare diferiti.

Ma uit aici pe forum ce diversitate: sunt unii foarte severi crestini ortodocsi (desi nu se stie cat de corecta le este totusi credinta - extremismul nu inseamna automat si corectitudine).
Daca nu esti ca ei te simti oribil, te simti daramat.
Fiecare vine cu un bagaj al lui.
Unul vine de la tara si o stie pe a lui cum e acolo. Altul este altfel, a invatat altfel.

Si asa este si in viata reala.

Eu nu stiu intr-un om cat este educatie de la parinti, din familie si cat este el, persoana lui, gandirea si simtirea lui.

Pentru mine este si acum o dilema cum sa ma port cu oamenii.

De ex. ai mei m-au invatat (si asa este si in biserica) sa respecti pe cei mai in varsta. Inainte tinerii aveau sa taca, sa respecte, sa dea intaietate celor in varsta. Inclusiv la serviciu.

Azi vad ca este altfel, invers. Ce patesc si aici, pe un forum crestin-ortodox este foarte dureros pentru mine.
Probabil ca primesc alta educatie astazi, sunt indemnati se se afirme, sa fie tari, sa lupte etc. Dau lectii la cei mai in varsta.

Sunt foarte derutata. Nu stiu cum sa ma port cu fiecare.
Unul ca este tanar, altul ca este batran, altul ca este de la tara, altul ca are copii, altul ca nu stiu ce...

Este foarte greu sa dai si sa ai o educatie care sa fie in rand cu lumea si vremea.

Nu este asa ca educatia buna de acasa si modelele te intaresc, dimpotriva. Rrealitatea este dura. Te trezesti ca trebuie sa lupti, ca trebuie sa te aperi, ca-ti este calcat sufletul (uneori si trupul) in picioare.
Cate lacrimi am varsat din cauza asta.

In lume este alfel decat in educatia ideala. Daca am fi toti la fel, dar...suntem atat de diferiti. Chiar si in biserica.
Si ajungi singur, deprimat si bolnav. Sau...daca poti, te duci la manastire.

Ce sa invat eu pe copiii mei, sau daca n-am pe fini, pe copiii din jur?

Cum sa traiasca ei in lume fara sa raneasca dar si fara sa fie ei insisi raniti?

Nu stiu ce sa spun unui tanar in ziua de azi. L-as invata valorile frumoase pe care le-am invatat si eu de la ai mei, inclusiv scoala, biserica, maniere, cultura, familie, copii. Dar le-ar fi de folos?

[Ekaterina]

Un articol din ziarul Gandul de mare folos pentru mamici si viitoare mamici.

"Un număr de 95 de nou-născuţi ar putea fi salvaţi în fiecare oră în întreaga lume dacă proaspetele mămici ar alăpta imediat după naştere, arată un studiu efectuat de Salvaţi Copiii International. Raportul “Supermâncare pentru bebeluşi” (“Superfood for babies”) arată că, dacă bebeluşii ar primi colostru – primul lapte matern, în prima oră de viaţă, sistemul lor imunitar ar fi stimulat instantaneu, iar şansele de supravieţuire s-ar tripla.

Mai mult, dacă mamele ar continua alăptarea în următoarele 6 luni, ar fi cu până la 15 ori mai puţin probabil ca un copil dintr-o ţară în curs de dezvoltare să moară din cauza unei boli precum pneumonia sau diareea.
În acest context, 95 de nou-născuţi ar putea fi salvaţi în fiecare oră, respectiv 830.000 de bebeluşi pe an, în întreaga lume.
Reprezentanţii Salvaţi Copiii consideră că progresul enorm făcut deja în reducerea mortalităţii infantile ar putea fi accelerat dacă mai multe mame ar fi încurajate să alăpteze.

Există însă piedici majore în acest sens. Prima este lipsa educaţiei şi a unor demersuri permanente de informare în privinţa alăptării. În unele locuri din lume, in loc de salvatorul colostru, copiii sunt hrăniţi cu unt de shea, cafea sau cenuşă în prima oră de viaţă. Alte piedici sunt, potrivit studiului, lipsa asistenţilor sociali şi a moaşelor în ţările în curs de dezvoltare, dar şi lipsa unei legislaţii care să protejeze mama, pentru că pentru femei devine astfel o adevărată provocare să alăpteze şi să se întoarcă la muncă.

Reprezentanţii Salvaţi Copiii atrag atenţia şi asupra practicilor de marketing ale unor companii care produc substituenţi de lapte matern, care poate crea impresia greşită că laptele praf este cea mai bună alimentaţie pentru copii. Studiul “Supermâncare pentru bebeluşi” subliniază şi practicile de marketing chestionabile ale unor companii producătoare de subtituenţi ai laptelui matern. "Deşi există din 1981 un Cod internaţional adoptat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru practicile de marketing aplicate în cazul substituenţilor laptelui matern, acest cod este încălcat adesea.

În estul Asiei şi Pacific, numărul mamelor care alăptează a scăzut de la 45% în 2006 la 29% în 2012. În Pakistan, 20% din asistenţii sociali au primit materiale promoţionale de la reprezentanţii companiilor producătoare de substituenţi de lapte matern. În China, 40% din mame au primit mostre de lapte praf de la asistenţii sociali sau au fost contactate direct de producători", se mai arată în studiu. În 2010, în România a fost propus proiectul de lege privind reglementarea marketingului substituenţilor de lapte matern (PL-x nr. 734/2011). Proiectul de lege este înregistrat la Camera Deputaţilor (cameră decizională) încă din 5 decembrie 2011, fiind trimis pentru raport Comisiei pentru sănătate şi familie şi Comisiei pentru industrii şi servicii.

Salvaţi Copiii România a solicitat acestor comisii sprijinul pentru urgentarea adoptării proiectului de lege. “Am trimis o scrisoare către preşedinţii celor două comisii, doamnei Rodica Nassar – Preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie şi domnului Iulian Iancu – Preşedintele Comisiei pentru industrii şi servicii, în care am arătat că este vitală adoptarea acestui proiect de lege. Vorbim despre înlesnirea alinierii la standardele internaţionale, dar şi despre necesitatea de a participa la o dezbatere intensă pe tema drepturilor consumatorilor, în general, şi despre drepturile mamei şi copilului, în special. România trebuie să fie parte în dezbaterea pentru instituirea unei legislaţii adecvate şi eficiente în domeniul reglementării marketingului pentru substituenţii de lapte matern”, a declarat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv “Salvaţi Copiii România”.

În România, conform ultimului studiu realizat de Ministerul Sănătăţii, în 2011, 15% din copiii născuţi în Spitale Prietene ale Copiilor au fost alăptaţi în prima jumătate de oră de viaţă, de 3 ori mai mulţi comparativ cu nou-născuţii din alte maternităţi. Rata copiilor alimentaţi exclusiv la sân în primele 6 luni de viaţă a fost de 20,4%. Alăptarea predominantă este cea mai frecventă formă de hrănire a copiilor cu vârsta până la 6 luni.

Potrivit reprezentanţilor Salvaţi Copiii România, alăptarea predominantă s-ar putea “transforma” în alăptare exclusivă, cu o instruire adecvată. "Un copil este considerat ca fiind alăptat exclusiv la sân dacă, în afară de sân, nu mai primeşte alimente lichide sau solide cu excepţia unor vitamine, suplimente minerale sau medicamente", mai spun autorii studiului."

[Yasmina]

Ce parere aveti despre alaptatul in public?Nu acela de dupa perdea,ci alaptatul cu sanii afara?
Stiu ca este un tablou cat de poate de matern,dar ar trebui expus oricui,in locuri publice?

[sophia]

În prealabil postat de Yasmina

Ce parere aveti despre alaptatul in public?Nu acela de dupa perdea,ci alaptatul cu sanii afara?
Stiu ca este un tablou cat de poate de matern,dar ar trebui expus oricui,in locuri publice?

Inteleg necesitatea, dar consider ca trebuie si poate fi facut mai discret. Si e de preferat ca mamele sa fie in acele momente in locuri mai retrase si linistite si nu prin locurile publice.

[sophia]

@Ekaterina - nu inteleg ce este cu articolul pe care l-ai pus.
Au o treaba cu alaptatul sau cu producatorii de lapte praf?

Cauzele acelea cu lipsa de educatie sau mai stiu eu, pica. Exact femeile cu mai putina educatie alapteaza mult timp si au lapte destul.

Exista mai multe alte cauze pentru care unele femei nu alapteaza (nu au lapte, sau nu vor sa alapteze): traditia tarii/familiei, stresul, intoarcerea prea rapida la lucru. Ma si intreb cum fac femeile politiciene sau de cariera care lasa pruncii si se intorc la munca la numai 2-3 luni de la nastere. Cum fac cu alaptatul?

In unele tari (chiar vestice- USA, GB, Canada) au concedii postnatale foarte scurte.
Sunt si motive medical-biologice pentru care unele femei nu au lapte deloc.
Deci nu se poate pausaliza.

[cristina2012]

În prealabil postat de Ekaterina

În România, conform ultimului studiu realizat de Ministerul Sănătăţii, în 2011, 15% din copiii născuţi în Spitale Prietene ale Copiilor au fost alăptaţi în prima jumătate de oră de viaţă, de 3 ori mai mulţi comparativ cu nou-născuţii din alte maternităţi. Rata copiilor alimentaţi exclusiv la sân în primele 6 luni de viaţă a fost de 20,4%. Alăptarea predominantă este cea mai frecventă formă de hrănire a copiilor cu vârsta până la 6 luni.

Potrivit reprezentanţilor Salvaţi Copiii România, alăptarea predominantă s-ar putea “transforma” în alăptare exclusivă, cu o instruire adecvată. "Un copil este considerat ca fiind alăptat exclusiv la sân dacă, în afară de sân, nu mai primeşte alimente lichide sau solide cu excepţia unor vitamine, suplimente minerale sau medicamente", mai spun autorii studiului."

In Romania politicile cretine ale spitalelor distrug sanatatea nou-nascutilor si mamelor. Femei sanatoase, care au avut nasteri usoare si care ar putea sa se dea jos de pe masa de nasteri cu pruncul in brate, sa-l alapteze din primul moment, abia de li se flutura copilul prin fata fara sa-l poata atinge si sunt plimbate in carucior. Trebuie sa platesti bani grei in sistem privat ca sa ai dreptul de a petrece primele ore dupa nastere alaturi de copilul tau si sa-l pui la san inca din primele minute. In spitalele de stat nici o sansa. Nu am intalnit nici o asistenta capabila sa te invete tot ce trebuie sa stii despre alaptare.

In salile de travaliu si in saloanele de spital sunt televizoare care nu fac decat sa streseze mamele care nu sunt interesate "Inima de tigan", "Pariu cu viata" si "Nora pentru mama". Ar trebui sa ruleze nonstop filmulete instructive despre travaliu si nastere sau despre cum sa alaptezi, cum sa ingrijesti copilul etc.
Cand am nascut la Municipal, in a doua zi dupa nastere au pus o caseta cu un documentar despre alaptare, bine facut, folositor... doar ca nu aveai liniste sa urmaresti filmul, personalul medical si auxiliar isi vedea de treaba, intra, iesea, te consulata... Daca ari fi fost rulat de mai multe ori pe zi, aveam sansa sa il vad pe tot.

Sunt tot mai multe femei care vor sa nasca natural (nasterea "pe jos" nu e sinonim cu nasterea naturala), sunt tot mai multe care vin hotarate sa alapteze... dar sistemul este impotriva lor. Revistele, emisiunile tv si mai ales internetul au creat un curent favorabil nasterii naturale si mai ales alaptarii. Din pacate personalul medical nu a fost atins de curentul acesta... isi vede de interese