Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #201  
Vechi 21.12.2016, 11:10:17
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Nu suntem toți ca tine, Cristinel! Îmi pare rău că te dezamăgesc în închipuirile tale...
Unii avem o familie frumoasă și mulțumită, slavă Domnului!
Să îți dea Dumnezeu sănătate, că la El toate sunt cu putință.
Reply With Quote
  #202  
Vechi 21.12.2016, 12:14:34
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Anna Vezi mesajul
N-am mai raspuns pentru ca pur si simplu m-am tot gandit la ce ati scris si m-am tot analizat zilele acestea sa-mi caut "talantii" dar tot nu e prea clar. Am impresia ca am mai multi talanti, unii sunt ingropati, unii nu prea.
Dădusem un exemplu de împărtășire reciprocă a darurilor, concertul acela...
Înălțătoare momente pot construi oamenii când cooperează frumos.
Însă aș vrea să reamintesc un lucru legat de talent și talanți, pornind la o accepțiune mai largă a termenului de creativitate. (Iar creativitatea ar trebui să aibă legătură și cu talentul.)

Creativitatea a fost rezervată, secole la rând, celor "aleși", celor capabili să producă lucruri de excepție - mari opere, mari lucrări care au produs uimire, încântare etc. Acestea au intrat în circuitul peren al valorilor culturale, au marcat identitatea unor popoare ș.a.m.d.
Au dus la modificarea substanțială a modului concret de viață a majorității oamenilor (invenții precum becul, telefonul, automobilul, avionul etc. fiind doar câteva exemple).
În ultimul secol, însă, s-a produs o mutație semnificativă în înțelegerea termenului și a apărut o nouă accepțiune - una mult mai "populară", mai accesibilă muritorului de rând, mai deschisă la educație etc.
Anume, creativitatea se referă, în accepțiunea ei cea mai largă la orice noutate și dimensiune originală pe care o aduce un om în activitatea lui, oricare ar fi aceasta. Astfel, până la creativitatea de nivel emergent care duce la schimbarea unui întreg domeniu (de exemplu teoria relativității a lu Einstein), au loc manifestări creative și la nivelul expresiv al desfășurării unei activități - cineva conduce o mașină în mod diferit de toți ceilalți sau conduce mingea de fotbal în mod original etc. Sau scrie într-un fel aparte sau face un desen altfel decât s-ar aștepta majoritatea etc. Accentul e pe modul personal, original de a face un lucru, dincolo de așteptăriole comune, de practicile obișnuite, de canoane și norme.
Iese în evidență, în acest caz, acceptarea faptului că orice om poate fi și este creativ!
Se înțelege acum că fiecare își cultivă talanții atunci când se exprimă personal, original și unic, iar nu doar atunci când este "aprobat", recompenast, felicitat și aplaudat de alții.
A cultiva talanții nu mai ține de părerea lumii și a clișeelor culturaliste ale mediului în care trăiești. Dumnezeu nu mai este, astfel, "onorat" prin raportare la părerea, mereu mai mult sau mai puțin înșelătoare a celor care se poartă de arcă L-ar fi confiscat. Nu mai e nevoie să îmi dea voie vreun "cunoscător" sau vreun "reprezentant" al Creatorului să mă manifest ca ființă creativă, ca purtător al chipului lui Dumnezeu. Sunt deja astfel și îmi văd de treaba mea, înțelegînd că sunt creativ prin tot ce fac - atâta vreme cât nu devin robul clișeelor uniformizatoare și idiotizante ale vreunei ideologii cu ifose și pretenții de putere.
Orice om, conform acestei noi viziuni asupra creativității, își cultivă de fapt talanții prin însuși modul lui de a fi. Căci de nu ar fi primit talanții, nici nu ar fi trăit.
Este o concepție mult mai generoasă, mult mai puțin stresantă și punitivă, mult mai permisivă referiotoare la om și la creativitate, la talent și la Dumnezeu.
Probabil are în spate filosofia creștină de tip (neo)protestant, deși unii ar susține că e de-a dreptul o concepție păgână, atee.
Personal cred că lărgirea accepțiunii creativității și, implicit, a talentului aduce și foloase și riscuri noi. Foloasele sunt că deschide oricărui om drumul spre manifestare liberă, personală, orginală. Riscul e de a neglija, totuși, diferențele între nivelurile creativității și ale cultivării talanților. Căci, deși toți suntem creativi, unii dintre noi reușesc, în mod evident, să se detașeze prin reușite remarcabile. În alt plan, deși Dumnezeu iubește și ajută pe toți oamenii, totuși are o lucrare aparte cu unii dintre noi. Fiecare își alege, între anumite limite, libertatea de a se dărui creației și conlucrării cu Dumnezeu. O facem cu toții, fiecare pe măsura lui și a voii lui Dumnezeu pentru fiecare om în parte.
Reply With Quote
  #203  
Vechi 22.12.2016, 02:06:50
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit Sfantul Isaac Sirul si Dostoievski

Curios lucru, pariul meu ca intre cei doi barbati se poate descoperi o legatura, nu doar o comparatie, are o noima chiar in Fratii Karamazov. Undeva spre sfarsitul cartii, in dialogul dintre Ivan si Smerdeakov, autorul ascunde banii furati de ucigas tocmai sub ... cartea lui Isaac Sirul!
Care sa fie, totusi, legatura?....:)
Reply With Quote
  #204  
Vechi 22.12.2016, 02:18:50
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan67 Vezi mesajul
... deși toți suntem creativi, unii dintre noi reușesc, în mod evident, să se detașeze prin reușite remarcabile.
Un argument sugestiv, aici:
https://www.youtube.com/watch?v=kH7PK8vIito
Auditie placuta!
Reply With Quote
  #205  
Vechi 22.12.2016, 02:44:56
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

O comparație între Sfântul Isaac Sirul și Dostoievski, în privința scriiturii lor.
Între o pagină din Filocalia și o pagină din Frații Karamazov se poate face mai întâi o comparație la nivel de cuvinte (lexic). Vocabularul celor doi scriitori, așa cum apare el pe o singură pagină, conține termeni ca aceștia:

Sfântul Isaac Sirul, Filocalia, pag. 25:
Dumnezeu, virtute, credință, inimă, minte, împrăștiere, cugetare, legea cărărilor sfinte și drepte, duh, îngeri, primirea a schimbării, sărăcie, desăvârșire, odihnă (a cugetării)...

Dostoievski, Frații Karamazov, pag. 425:
zâmbi forțat, tresări, bănui, a-și ieși din minți, are febră, halucinează, iritat, voce liniștită, curiozitate, a te observa, sfios, răutăcios, dispreț, timid...
Reply With Quote
  #206  
Vechi 23.12.2016, 13:42:16
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
În ce fel și în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii?
Alin ar zice, poate, că am făcut o fixație pe tema asta...:))
Profesorul G. Ionescu zicea că un om serios are mereu o brumă de obsesionalitate...:)) (maestrul înțelegea prin om serios nimic altceva decât geniul; zicea că nu există operă genială fără obsesionalitate... îi dădea ca exemplu pe Goethe, Eminescu, Edison)

Eu, însă, doar m-am rugat să aflu mai multe despre subiectul ăsta. Am luat pozitia lotus (spre încântarea lui Florin Oltean și spre groaza lui Cătălin) - din pricină că odată cu vârsta și cu starea prelungită de ebrietate devin tot mai crăcănat și, când șed pe scăunel, par a sta în lotus - apoi am făcut rugăciune ca să mă limpezesc un pic la subiect.

La început am crezut că-i vorba despre chiasm. Cercetează chiasmul!, mi-a părut că zice gândul, și m-am bucurat întrucât despre acesta știam mai multe din psihologie înainte să aflu ceva din Teologie. Că noi, psihologii, (adică ei psihologii - eu vorbesc aici din amintiri) facem de multă vreme tărăboi laolaltă cu structuraliștii și susținem că mersul natural al gândirii omenești e fundamentat pe mișcarea specifică chiasmului. Dăm exemplu tocmai Evanghelia, mai ales pe cea după Marcu și, desigur, după Ioan.

Dar m-am deprins să nu dau atenție oricăror păreri ale gândului dintâi... Am lăsat să treacă o vreme și mi-a părut că vine un alt gând, mult mai subțire, mai ușure, mai răcoros... "Birmania!", zicea el. Poveștile birmaneze!....
Acuma, las lui Cristiboss plăcerea să contemple noua mea manifestare de nebunie - că, nu-i așa, un om zdravăn la minte nu poate să se roage și să primească "răspuns" mesajul Birmania și povești birmaneze!...:)))

Un răspuns la întrebarea privind relația dintre psihologie și Teologie va să vină, așadar, din Birmania. Prin poveștile birmaneze.
Să ascultăm pentru început o poveste birmaneză cu surzi! Mai exact, cu 4 surzi!!...:)))
Reply With Quote
  #207  
Vechi 23.12.2016, 13:52:37
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit Psihologia și surzii birmanezi

Starețul unei mânăstiri i-a grăit odată slugii sale:
- Șoarecii gospodăresc prin hambarele noastre. Du-te până-n sat și adu o pisică!
Sluga era cam tare de ureche. De aceea, văzînd în sat o fetiță care legăna un prunc, i-a spus:
- Starețul mi-a poruncit, nu știu de ce, să-i aduc la mânăstire o bibilică.
Dar fetița, și ea cam fudulă de urechi, a țipat:
- Fetică? Ce fetică?... Pentru nimic în lume nu-mi dau surioara!
Și, tare mânioasă, a ridicat mâna să-l lovească. Atunci s-a burzuluit sluga și-a răcnit:
- Păcătoaso! Cutezi să înfrunți un slujitor al Domnului?
Și, îmbrâncind fetița, a făcut cale-ntoarsă.
Îndată fetița a dat fuga la maică-sa, care era și ea surdă ca o ciubotă și i-a spus:
- Starețul a poruncit, nu știu de ce, să-i ducem fetica la mânăstire.
Mama cea surdă s-a năpustit în grădină. Lungit pe-o rogojină, la umbra unui tamarind, bărbatul ei - tot fudul de ureche - se juca acolo cu pisica.
- Gătește-te de drum!, i-a spus femeia. Starețul a poruncit, nu știu de ce, să-i ducem la mânăstire vițica.
- Bine, i-a răspuns surdul. Pisica? Fie și pisica! Dacă-i vorba de slujitorii Domnului, nimic nu îmi pare prea scump.
Și vorbind așa, a luat pisica și-a pornit către mânăstire. Starețul a văzut țăranul venind cu pisica și atunci le-a spus călugărilor:
- Știți, nimeni nu-mi îndeplinește poruncile mai bine decât sluga noastră cea surdă!
Reply With Quote
  #208  
Vechi 27.12.2016, 01:09:25
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.009
Implicit Deosebit de util si interesant :Adrian Opre 《 Psihologie si religie 》

https://youtu.be/OW4yw3w611w
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #209  
Vechi 27.12.2016, 02:31:36
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Pentru comparație, o altă perspectivă oferită de un psiholog/psihoterapeut portughez:
https://www.youtube.com/watch?v=CwAVUv9ml5M
Aici și dilema dacă acei copii abuzați și privați de iubire în copilărie, pot fi recuperați ca oameni iubitori mai târziu. Profilul paranoid și experiențele transformatoare, dificultatea politicienilor de a vorbi despre iubire etc.
Reply With Quote
  #210  
Vechi 27.12.2016, 02:52:34
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

În fine, dacă a avut cuvântul Prof. Adrian Opre (serios și inspirat, temeinic documentat - ca de obicei), să vedem ce are de spus un alt psiholog format la excepționala școală de psihologie de la Cluj, anume Prof. Daniel David.
https://www.youtube.com/watch?v=01SpxDwuIrI
Aici tema este .... psihologia minciunii !...:)

P.S. Psihologii Adrian Opre și Daniel David sunt printre primii psihologi formați la Cluj în școala condusă de personalități precum Prof. Ioan Radu sau Prof. Mircea Miclea. Această școală este una, mai întâi, de Psihologie Cognitivă. Astfel încât opiniile celor doi psihologi trebuie înțelese prin raportare la această zonă din arealul Psihologiei, una particulară și al cărei specific constă mai întâi în faptul că este cea mai "scientistă" dintre școlile de psihologie, cea mai depărtată de "simțul comun" și cea mai depărtată de iluziile pseudocunoștințelor de psihologie pe care, nu-i așa, le deține tot românul (și nu numai)...

Psihologii cognitiviști sunt, poate, cei mai exigenți în ceea ce privește validarea unor teorii sau ipoteze, pun mare accent pe acuratețea experimentală, sunt foarte riguroși în afirmații - în ciuda faptului (sau tocmai de aceea) că psihologia cognitivă are un vast aparat care îi servește ca suport cognitiv, alcătuit din numeroasele științe cognitive dintre care se disting mai întâi neuroștiințele.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare