Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #2381  
Vechi 28.05.2019, 21:10:08
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

Religia noastră este desăvârșită, adânc filosoficească. Lucru simplu este și cel mai de preț. În viața duhovnicească să vă luptați simplu, lin, fără siluire. Sufletul se sfințește și se curățește prin studiul cuvintelor Părinților, prin învățarea psalmilor, a vieților sfinților, a psaltichiei, a rugăciunii.
Dăruiți-vă, așadar, lucrurilor duhovnicești, și lăsați-le pe toate celelalte. La slujirea lui Dumnezeu putem ajunge ușor, fără chinuială. Sunt două căi de a ajunge la Dumnezeu: cea crâncenă și istovitoare, cu sălbaticele năvăliri împotriva răului, și cea ușoară, prin iubire. Există mulți care au ales calea cea anevoioasă și „au dat sânge, ca să ia Duh”, până ce au ajuns la o mare virtute. Eu găsesc că drumul mai scurt și mai sigur este acesta, prin iubire. Pe acesta să-l urmați și voi.
Vă puteți dărui, adică, unei alte strădanii. Să studiați, să vă rugați și să aveți drept țel înaintarea în iubirea lui Dumnezeu și a Bisericii. Nu vă luptați să alungați întunericul din cămara sufletului vostru. Faceți o găurică, pentru a intra lumina, și întunericul va pleca. Același lucru este valabil,și pentru patimi și neputințe. Nu vă luptați cu ele, ci sârguiți-vă să le preschimbați în putere, disprețuind răul. Să vă grijiți de tropare, canoane, de slăvirea lui Dumnezeu, de dragostea dumnezeiască. Toate sfintele cărți ale Bisericii noastre – Octoihul, Ceaslovul, Psaltirea, Mineiele – cuprind cuvinte sfinte, de dragoste către Hristosul nostru. Să le citiți cu bucurie, cu iubire și veselie. Când vă dăruiți acestei strădanii cu înflăcărare, sufletul vostru se va sfinți în chip lin, tainic, fără să vă dați seama. Vieților sfinților, mai ales viața Sfântului Ioan Colibașul, m-au impresionat. Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu. Ziua întreagă vă puteți îndulci și desfăta de izbânzile lor, și să le urmați viața. Sfinții s-au dăruit în întregime lui Hristos. Prin acest studiu veți dobândi încet-încet blândețea, smerenia, iubirea, și sufletul vostru va deveni bun. Să nu alegeți mijloace negative pentru îndreptarea voastră. Nu-i nevoie nici să vă temeți de diavol, nici de iad, nici de nimic. Acestea nasc împotrivire. Am și eu o mică experiență în astea. Scopul nu este să ședeți, să vă răniți și să vă trudiți, spre a vă îndrepta. Scopul este să trăiți, să studiați, să vă rugați, să înaintați în iubire, în iubirea lui Hristos, în iubirea Bisericii. Toată puterea voastră să se îndrepte către iubirea lui Dumnezeu, către slăvirea Lui, către alipirea de El. Astfel, izbăvirea de rău și neputințe se va face tainic, fără să prindeți de veste, fără osteneală.
Acesta este lucrul cel sfânt și frumos, acela care fericește și izbăvește sufletul de orice rău – strădania de-a se uni cineva cu Hristos. Să-l iubească pe Hristos, să-l adore pe Hristos, să trăiască în Hristos, precum Apostolul Pavel care zice: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”(Galateni 2, 20). Aceasta este ținta noastră. Celelalte strădanii să fie tainice, ascunse. Ceea ce trebuie să stăpânească este iubirea lui Hristos. Aceasta să existe în minte, în cuget, în imaginație, în inimă, în voință. Această strădanie să fie cea mai arzătoare – cum să-l întâlniți pe Hristos, cum să vă uniți cu El, cum să-L îmbrățișați înlăuntrul vostru. Lăsați toate neputințele, ca să nu prindă de veste duhul cel potrivnic și să vă afunde, să vă doboare și să vă zvârle în necaz. Să nu faceți nici o strădanie ca să scăpați de astea. Să vă luptați lin și simplu, fără neliniște și siluire. Nu ziceți: „Acum o să mă trudesc, o să fac rugăciune să dobândesc iubire, să devin bun...”. Nu este bine să te trudești, și să te lovești, vrând să devii bun. Așa o să vă poticniți mai rău. Toate să se facă în chip lin, nesiluit și liber. Nici să ziceți: „Dumnezeul meu, scapă-mă de asta!” de pildă de mânie, de tristețe. Nu este bine să ne rugăm așa, gândindu-ne la o patimă anume; s-ar putea să se întâmple ceva în sufletul nostru și să ne încurcăm mai rău. Năvălește asupra patimii ca să o biruiești și vei vedea atunci cum te va îmbrățișa, te va strânge și nu vei putea să faci nimic.
Nu luptați nemijlocit cu ispita, nu vă rugați să plece, nu ziceți: „Ridic-o de la mine, Dumnezeul meu!”, căci așa îi dați însemnătate și ispita are să vă împresoare. Pentru că, zicând, „ Ridic-o de la mine, Dumnezeul meu!”, de fapt îi dați însemnătate, luând aminte la ea. Firește, dorința de a scăpa de ea trebuie să existe, dar nu trebuie să se vadă; să fie foarte delicată și tainică. Amintiți-vă ce spune Sfânta Scriptură: „Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta”. Toată puterea voastră să se îndrepte către iubirea lui Dumnezeu, către slăvirea Lui, către alipirea de El. Astfel, izbăvirea de rău și de neputințe se va face tainic, fără să prindeți de veste, fără osteneală.
Această străduință o fac și eu. Am găsit că este cel mai bun chip de sfințire, nesîngeros. Mai bine, adică să mă arunc în iubire, să studiez canoanele, troparele, psalmii. Fără să-mi dau seama, studiul și desfătarea aceasta duc mintea către Hristos și-mi îndulcesc inima. În același timp, mă rog deschizându-mi mâinile cu ardoare, cu iubire, cu bucurie, iar Domnul mă înalță către iubirea Lui. Acesta este țelul nostru: să ajungem acolo. Ce ziceți, calea aceasta nu este oare nesângeroasă?
Există și multe alte chipuri, cum ar fi, de pildă pomenirea morții, a iadului, teama de diavol. Astfel, din socoteală și din teamă, ocolești răul. Eu, cel mai mic, n-am pus în faptă în viața mea aceste chipuri care istovesc, aduc împotrivire și, de multe ori, roade potrivnice. Sufletul, mai ales dacă este sensibil, se bucură de iubire și se înflăcărează, se întărește și preface în bune toate cele rele și urâte.
Pentru aceasta prefer eu „calea cea ușoară”, adică așezarea aceea pe care o izbândim prin studierea canoanelor sfinților. În canoane vom găsi toate cele care le-au deprins sfinții, cuvioșii, asceții, mucenicii. Este bine să facem acest „furtișag”. Să facem și noi ce au făcut ei. Aceștia s-au aruncat în iubirea lui Hristos. Și-au dăruit toată inima. Să furăm meșteșugul lor.
(Extras din Ne vorbește părintele Porfirie, Editura Egumenița, 2008)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2382  
Vechi 03.06.2019, 21:59:25
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

- "LEGEA TA CUGETAREA MEA ESTE".(Psalmii).
- "Cu cel ales ales vei fi, cu cel cuvios, cuvios vei fi, cu cel îndaratnic te vei îndărătnici".(Psalmii)
- Spunea o doamnă, fără răutate, căci omul vorbește ce simte și spune ce are în sinea lui.
- Părinte, știți de ce nu vine multă lume la biserică?
- Sunt prea multe restricții și reguli de ordin bisericesc.
- Am întrebat-o, dar dumneavoastră din toate aceste restricții pe care le respectați?
- Nici una!
- Și atunci de ce vă pare greu la biserică?
- În ce ar consta restricția cea mai grea, dacă avem patru reguli mari și clare?
1)- Să fii soția bărbatului tău, cinstită, fidelă.
2)- Să postești cu mâncare de post miercurea și vinerea, iar în posturi după vârstă și putere.
3)- Să mergi două ore pe dumnecă la Sfânta Liturghie.
4)- Să te spovedești și să te împărtășești măcar în cele patru posturi pe an, dacă mai des nu e timp, posibilitate sau voință.
- SĂ NU AI RĂUTATE, URĂ, DUȘMĂNIE ȘI SĂ NU VORBEȘTI DE RĂU, ASTA PENTRU SUFLET.
- Ce ne cere biserica altceva să facem?
- Ne pune să stăm în cap, să facem flotări, să facem genoflexiuni,să facem gimnastică, atletism, să scoatem pietre din munte, ce ne pune să facem?
- Da știti, la noi nu este obiceiul în famile, din familia noastră nimeni n-a mers la biserică.
- Corect, aici este izvorul nelucrării duhovnicești, "La noi în famile nimeni n-a mers la biserică".
- Acum este clar:
UITAREA, NEPĂSAREA, LENEA de cele sufletești, ucid credința în sufletul omului.
- Atunci este evident că ni se pare ceva ciudat biserica, pentru că neavând contactul cu rugăciunea bisericii, nu ai caldură în suflet, lipsește lumina credinței.
- Dar în momentul când noi mergem de copii la biserică, ne rămâne puțină remanescență a credinței în memoria sufletului.
- De-a lungul Istoriei omenirii au fost multe împotriviri cu zecile și sutele asupra Ortodoxiei.
- Să nu avem impresia că numai astăzi este la modă, stiul acesta modern "Neo-Marxist" sau comunism mascat mai ideocratic împotriva lui Dumnezeu.
- Ei merg pe premiza că omul nu trebuie să se roage, biserica trebuie închisă, făcută amfiteatru, muzeu, discotecă, bibliotecă, restaurant, așa cum vedem multe lăcașuri în occident acum.
- Și societatea vrea ușor prin aceste derapaje, să împartașească mentalitatea aceasta satanizantă, lucrează de așa factură, încât sa-l determine pe om să nu mai intre în biserică, explicându-i că nu-i este de mare folos.
- Foarte mulți copii și adolescenți, tineri creștini prin botez, nu cred în Dumnezeu pe un singur considerent, pentru că nu L-au văzut pe Dumnezeu.
- Nu cred în Dumnezeu pentru că nu face dreptate, pentru că este prea multă suferință, prea multă răutate, prea multă minciună, adevărat este, nimic de ascuns.
- Dar acum întreb:
- Oare Dumnezeu este vinovat, sau El face aceste rele omenirii?
- Oare nu cumva oamenii neavând credință în Dumnezeu și respect față de El, nu ei au presărat pământul cu toate atrocitățile și suferințele provocate de vanități, războaie, răzbunări, cotropiri și vărsări de sânge, pe lângă multe alte mizerii ?
- Nu evident, Domnul Hristos este izvorul atâtor rele, El a iubit lumea s-a rastignit pentru ea.
- Ar fi bine să medităm la bunătatea și mila lui Dumnezeu, care s-ar putea într-o zi să ne ceară înapoi Pământul.
- Dumnezeu ni l-a dat să stăm pe el, să ne hrănim, să trăim, nu ni l-a dat să-l distrugem, să-l poluăm, să-l urâțim cu tehnologiile noastre, apoi să ne urâm, să ne chinuim unii pe alții cu toate răutațile, cum fac demonii în Iad.
https://www.youtube....SgWNO2g&t=1617s
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2383  
Vechi 05.06.2019, 00:46:10
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

Rugăciunea, postul, privegherea și toate celelalte fapte creștinești, indiferent cât de bune pot fi ele în sine, nu constituie scopul vieții noastre creștine, deși ele servesc drept mijloace indispensabile de a atinge acest țel. Adevăratul scop al vieții noastre creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.
Cât despre posturi, rugăciuni, privegheri, milostenii și orice faptă bună făcută în numele lui Hristos, ele reprezintă doar mijloace pentru dobândirea Duhului Sfânt. Dar ia aminte, fiul meu, numai fapta bună în numele lui Hristos ne oferă darurile Sfântului Duh.
(Sfântul Serafim de Sarov, Scopul vieții creștine, Editura Egumenița, Galați, 2010
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2384  
Vechi 06.06.2019, 23:12:35
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

Conform Sfântului Grigorie Palama primul atribut al lui Dumnezeu este lumina, așa cum în psalmul lui David este scris : "Domnul cel ce se îmbracă cu lumina că și cu o haină"! Când privești ziua cerul și norii pufoși și albi îți dai lesne seama că sus deasupra norilor cerul este învăluit cu și mai multă lumină, iar cei ce au ocazia să zboare cu avionul văd acest lucru că deși e ziuă pe pământ totuși jos la nivelul solului este mai puțină lumină decât la înălțime. Jos par a fi lumină dar și multe umbre, pe când sus nu e decât lumină! Ori dacă Fiul Tatălui s-a înălțat vrând să ne ia și pe noi cei credincioși Lui la Tatăl intru înălțime, vrea să ne dăruiască acea transparență și lumină sfințitoare in care nu mai este nicio umbră de întuneric, nicio umbră de întristare, doar pacea și bucuria, zilei fără de nori, ai unei zile de vară în care să te desfătezi de veșnicia luminii și a liniștii in care nu mai sunt temeri, ideea aceea pe care o aveai atunci când tânăr fiind la malul marii priveai vrăjit măreția Soarelui care că un Zeu ieșea să lumineze cu lumina sa bolta cerului și întregul pământ. Da jos aici pe pământ nu este atâta lumină că sus in cer, iar Împărăția lui Dumnezeu este Lumină, belșug și abundența de lumină fără de întuneric! Înălțarea noastră spre Dumnezeu, este o înălțare înspre lumină, ce poate dori mai mult un suflet decât această lumină pururea fiitoare a lui Dumnezeu și bucuria și pacea Sa!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2385  
Vechi 19.06.2019, 21:57:57
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

...MARIA--MAICA DOMNULUI ...( Justinian Chira)....acesta e numele ei adevărat, numele cel mai frumos și mai minunat, numele unic, pe care numai ea l-a purtat....

..."Maica Domnului niciodată nu rămâne nepăsătoare, ci, pe toți cei care îi cer ajutor și izbăvire, îi apără de rușine și de necazuri, de osânda și de ispita cea rea.

Creștinii când nu îndrăznesc să-și ridice ochii spre dreptul Judecător, își îndreaptă privirile și glasul, cu încredere și umilință, către Maica Domnului...

"Ea este Maica orfanilor, ocrotirea văduvelor, povățuitoarea fecioarelor, bucuria scârbiților si limanul înviforaților”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2386  
Vechi 27.06.2019, 16:10:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

M.C.: Cum ne putem reîntoarce la Hristos?
H.F.: Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui Dumnezeu este total diferită de judecata oamenilor.
Printr-un suspin al inimii ne putem întoarce către Dumnezeu. Sunt oameni grăbiți și Dumnezeu intervine și ii învață să se oprească și să mai tragă aer în piept. Să vadă de unde vin și încotro se îndreaptă, să se observe, fără să se judece. Este necesar să facem loc lui Dumnezeu în viața noastră. Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Așa că este nevoie să chemăm pe Dumnezeu în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri amețitoare pentru a ne întâlni cu Hristos. Să iertăm, să iubim și să mulțumim pentru orice problemă. Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste…
…………
Orice poate deveni rugăciune, moment de contemplare a Creatorului. Te poți înălța și adânci în taina dumnezeirii în orice clipă. Hristos locuiește în noi și cu noi.
Dă-ți voie să simți, omule! Inima fiecăruia dintre noi este ieslea în care Doamne se naște mereu… Dar și mormântul învierii.
Era o întâmplare cu o bunicuță care a intrat în biserică ținându-și nepoțelul de mână. S-a închinat la icoana Maicii Domnului, a îngenuncheat și a început să se roage. Copilul își învârtea privirea de la bunica sa la luminița din candelă care, datorită paharului roșu, se vedea roșie. Și iar se uita la luminiță și iar spre bunica sa.
La un moment dat zise:
– Mamaie, când se face verde plecăm, nu-i așa?
Eu nu aștept în rugăciune să se aprindă beculețul verde.
…………………
Era un bătrânel care odată a întrebat un tânăr:
-Tu știi ce înseamnă prietenia?
-Depinde de situație.
-Vezi domnul acela care stă la masă? El este prietenul meu cel mai bun. Ne-am născut în 1939 și am crescut împreună. Am cumpărat amândoi o bucată de pământ și în fiecare zi veneam în acest bar, beam o bere și citeam ziarul. De fapt, el îmi citea ziarul pentru că eu nu știu să citesc. Eram mereu împreună.
În 1988 ne-am certat, ne-am bătut. De atunci nu am mai vorbit, nici măcar nu ne-am mai salutat. Dar, în ciuda faptelor întâmplate, în fiecare zi venim amândoi aici, la aceeași oră. Ne vedem în fiecare zi, nu ne salutăm și ne așezăm la mese diferite. Amândoi luăm o bere. În fiecare zi ia ziarul și citește știrile cu voce tare.
Parintele Hrisostom Filipescu
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2387  
Vechi 28.06.2019, 23:22:18
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

Pr. Hrisostom Filipescu: ”Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult și uităm să fim fericiți”
Lipim și dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alții de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alții despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile și ne alimentăm imaginația cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult și uităm să fim fericiți. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăți. Utopii. După ce malaxorul vieții ne frământă bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îți permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferințele și nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele și intențiile bune, șansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoționează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandrețea unui bătrân, amintirea cuiva drag…
Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiți în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…
Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.
Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.
Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2388  
Vechi 03.07.2019, 03:58:15
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.857
Implicit

Cuvântul grecesc pentru pocăință este metanoia. În sens literal, acesta înseamnă schimbarea minții, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocăința este schimbarea atitudinii, a modului de a gândi, schimbarea omului lăuntric. Pocăința este revizuirea părerilor omului, este schimbarea vieții lui.
Cum poate să aibă ea loc? La fel cum se întâmplă atunci când un om ajunge într-o cameră întunecată, care deodată este luminată de razele soarelui: cât timp a privit camera în întuneric, i se părea într-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, și nici nu presupunea că se află acolo. Multe lucruri și le închipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia să se miște cu grijă, întrucât nu știa unde se află obstacolele. Dar iată, camera se luminează, el vede totul limpede și se mișcă liber.
Același lucru se petrece și în viața duhovnicească. Când suntem cufundați în păcate, iar mintea noastră este ocupată numai de grijile lumești, nu luăm aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepăsători la starea noastră lăuntrică și mergem neîncetat pe o cale greșită, fără să ne dăm seama de asta. Dar iată, o rază a luminii dumnezeiești pătrunde în sufletul nostru. Câtă murdărie vom vedea atunci în noi înșine! Cât neadevăr, câtă minciună! Cât de dezgustătoare ne vor apărea atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le închipuiserăm că sunt strălucite! Vom înțelege limpede că mergem pe căi greșite. Și vom înțelege clar care-i calea cea bună.
(Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești, Editura Sophia, București, 2001, pp. 76-77)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2389  
Vechi 03.07.2019, 06:11:20
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.143
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
...
(Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești, Editura Sophia, București, 2001, pp. 76-77)
Sarbatorit azi, 02 iulie, Sf. Ioan Maximovici, episcop de Shanghai si Los Angeles, alaturi de Sf. Stefan cel Mare si Sfant, domnul Moldovei.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Daca pot primi niste raspunsuri andrei23 Generalitati 28 19.06.2011 18:13:32
Caut niste raspunsuri NeInocentiu Secte si culte 108 18.04.2011 13:43:12