Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Lumea e stricată și noi suntem lumea!
- Copilul meu fumează și n-aș vrea să fumeze!
- Dar dvs. fumați?
- A da! De 20 de ani!
- Și atunci ce ai vrut, doar nu ai pus cireșe și ai vrea să iasă prune! Dacă el te-a văzut fumând, normal că aia face și el!
Zestrea noi o dăm urmașilor noștri!
- Băiete tu ești tânăr și eu îs bătrân vino să te învăț din greșelile mele ca să știi ce e bine și ce nu!
https://www.youtube.com/watch?v=DZC4...&feature=share

[cristiboss56]

„Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.” vorba lui Petre Țuțea, așa spunea bătrânul, n-am spus-o eu. Adică nu au un rost, nu dau un sens vieții! Există oameni care iau numele lui Dumnezeu în deșert sau trăiesc o viață în derizoriu!
https://youtu.be/3uEVzZ_pyu8

[cristiboss56]

Sfintele slujbe, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, în general, și Sfânta Liturghie în special, sunt Împărăția lui Dumnezeu de pe pământ. Chiar începe Sfânta Liturghie cu cuvintele „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor ”.
Cuvintele acestea ne prezintă Sfânta Liturghie ca Împărăție a lui Dumnezeu, adică noi nu binecuvântăm o Împărăție a lui Dumnezeu undeva, departe –departe în timp și departe în spațiu –, ci binecuvântăm Împărăția lui Dumnezeu, care se desfășoară în prezența noastră, în fața noastră, se desfãșoară în cuprinsul Sfintei Liturghii.
Că Sfânta Liturghie este Împărăția lui Dumnezeu, o putem înțelege și de acolo că noi, stând la
Sfânta Liturghie , închipuim pe heruvimi, când zicem „Noi, care pe heruvimi, cu taină închipuim și făcătoarei de viață Treimi întreită cântare aducem ”. Deci, facem aici, pe pământ, ceea ce fac cei din Ceruri, ceea ce fac heruvimii, aceștia fiind, după cum se mărturiseste în Scriptură,
ființe cu ochi mulți . Ce înseamnă „cu ochi mulți”?
Cu multă cunoștință, cu multă cunoștință de Dumnezeu, ochii fiind organele prin care omul ajunge la cunoștință. Când zici „heruvimi cu ochi mulți” nu trebuie să te gândești și că mâinile heruvimilor sunt cu ochi, si că fruntea e toată cu ochi sau că pieptul are ochi; nu, ci prin „ochi mulți” înțelegem, simbolic, „cu multă cunoștință”. Cu multă cunoștință care aduce preamărire lui Dumnezeu.
( Arhimandrit Teofil Pârâian )

[cristiboss56]

Să primim greutățile cu nădejde!
Să zicem: „Bine aţi venit, greutăţilor! Mult câştig duhovnicesc îmi aduceţi! Aţi venit să mă umpleţi de harul lui Dumnezeu, de puterea Domnului... Ce sunteţi voi, greutăţilor, în faţa Crucii lui Hristos?”. Aşadar, vă rog, greul să-l vedem ca pe ceva uşor şi ispita ca pe un prilej de câştig duhovnicesc! Dacă vreunul dintre voi întâlneşte o ispită, spre exemplu, cineva se poartă urât faţă de voi sau nu vă vorbeşte frumos, să zică: „Uite, ce bine! Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu! Ai îngăduit aceasta, ca eu să mă pot cunoaşte mai bine pe mine însumi”.
Greu este să absolvim o universitate, o academie sau să învăţăm două-trei limbi străine, dar ca să coborâm Cerul în inimile noastre e foarte uşor. Este de ajuns numai să vrem.
Părintele Eusebiu Giannakakis

[cristiboss56]

Cum o să rezistăm în vremuri grele? Prin Liturghie. Vremurile de răscruce vor fi testate prin Liturghie. Putem sau nu putem? În vremuri de restriște vom rezista după puterea de rugăciune a fiecăruia. Nimic nu mai rămâne decât puterea de a te ruga. Atunci totul se rezolvă. De aceea insistăm noi: Liturghie, Liturghie, Liturghie... Toate problemele care se vor ivi, nu vor fi înfrânte decât cu Liturghie. Numai Liturghia, prezenţa noastră la Liturghie, împărtăşania cu Sfintele Taine în urma Spovedaniei, doar acestea creează rezistenţă. Restul este doar teorie.

Părintele Nicolae Tănase

[cristiboss56]

Părintele Ceresc a lăsat judecata Fiului, ca Acesta să judece lumea, şi Hristos ne spune să nu judecăm. Vine omul şi ia judecata lui Dumnezeu şi judecă! Fiul lui Dumnezeu nu judecă, dar judecă omul! Rădăcina păcatului judecării începe din egoism şi mândrie, care sunt mari boli duhovnicești. Toate patimile, păcatele şi căderile își au punctul de plecare în egoism.
Să nu judecăm şi să nu osândim, căci acesta este păcat înfricoşător. Avem atâtea păcate asupra noastră, suntem atât de împovărați, avem atâtea greşeli personale, şi nu trebuie ca din cea mai mică pricină, când auzim ceva, să începem să bârfim, şi în felul acesta să-i dăm diavolului dreptul de a scrie învinuiri în catastiful greşelilor noastre. Să nu judecăm lesne . Părintele meu Iosif spunea: „Omul care nu-l judecă pe fratele său se va mântui. Căci dacă îşi cârmuieşte cum se cuvine limba sa, înseamnă că se cârmuieşte pe sine după voia lui Dumnezeu”.
Mântuirea noastră este foarte importantă şi este o lucrare plină de primejdii.
( Părintele Efrem Athonitul )

[cristiboss56]

"Nu minunile Îl descoperă pe Dumnezeu oamenilor, ci acel ceva despre Dumnezeu se descoperă în inima pregătită pentru asta. Este ceea ce se numește 'arderea inimii'. " Parintele Serafim Rose

"Mare este puterea nadejdii in Dumnezeu. Ea este fortareata ce nu poate fi cucerita, zid nesurpat, alianta nebiruita, liman pasnic, turn nebiruit, arma puternica, putere neinfranta, care afla iesire chiar si acolo unde nu exista loc de trecere." Sfantul Ioan Gura de Aur

Darurile de la Dumnezeu iti arata ca te poti schimba in sine. Fiecare botezat este purtator de Hristos. Acest Hristos din noi creste si se dezvolta (si neajutat). La judecata sufletul este tras la raspundere pentru chinuirea lui Dumnezeu in noi.
Dumnezeu ne-a dat daruri si noi avem datoria sa (le) facem sa creasca."
Parintelui Arsenie Boca

[cristiboss56]

SUFLETUL PERECHE
Fiecare primeşte perechea pe care o merită, în raport de lucrarea minţii lui, faţă de jumătatea pe care şi-a închipuit-o!
FEMEIA NU SE PROBEAZĂ
NU E TRACTOR, NU E ROABĂ
https://www.youtube.com/watch?v=S5ty...&feature=share

[cristiboss56]

Ce putem face? Aşa a orânduit Domnul, ca viaţa noastră vremelnică să nu treacă fără necazuri, precum s-a spus: nu există cap fără dureri, nici inimă fără tristeţi. Dar mai uimitor decât toate este faptul că nici un om sfânt, oricât de sfânt şi desăvârşit ar fi fost el, nu şi-a petrecut viaţa fără să fi îndurat ceva, şi aceasta pentru ca omul să nu se înalţe pe sine. Şi dacă sfinţii au îndurat, noi cu atât mai mult trebuie să îndurăm!
Bolile trupeşti sunt trimise omului de Dumnezeu nu întotdeauna ca pedeapsă pentru păcate, ci uneori şi din bunăvoinţă, pentru eliberarea sau pentru păzirea noastră de bolile sufleteşti, care sunt mult mai primejdioase decât cele trupeşti.
(Sfântul Antonie)
Învaţă-te mai mult să taci, căci atunci nu vei greşi, nici nu vei osândi. Când vei înceta să cârteşti şi vei sluji cu mai multă osârdie bolnavilor, pentru Dumnezeu, atunci te vei izbăvi de boala ta, nu numai de cea a trupului, ci şi de cea a sufletului. Iar dacă în vremea îndreptării boala nu va pleca, înseamnă că aceasta ţi se întâmplă pentru ca să ţi se dăruiască cununa răbdării în viaţa viitoare pentru totdeauna. (Sfântul Iosif)

[cristiboss56]

Primesc și apostrofări! Să nu credeți că atunci când vorbești nu poți greși, sau atunci când vorbești, nu poți deranja, sau nu poți atinge.. Iar eu consider cuvântul ca un bisturiu, uneori zgândăre pe unde este infecție și doare; și trebuie să reacționezi; așa se explică cum se înfurie și mai spun: "Părinte, nu ți se pare că este un abuz al bisericii, de doua mii de ani, tot sperie lumea și spune că vine SFÂRȘITUL!?! Că vine Dumnezeu și ne pedepsește!"
https://youtu.be/MLTIP4M6vI8