|
#1
|
|||
|
|||
Spovedanie sau psihoterapie?
"În zilele noastre, unele persoane consideră că pot ajunge la adevărata cunoașterea de sine prin autoanaliză și psihanaliză. Datorită unor influențe negative, aceste persoane reduc Taina Pocăinței la o simplă analiză menită să elibereze sufletul de sub complexul vinovăției, fără a face vreo referire la Hristos-Domnul.
Mulți psihologi consideră că sănătatea psihologică a omului constă în faptul de a nu avea conflicte psihologice interioare, iar lucrarea psihoterapeutului asupra pacientului are drept obiectiv „refacerea ordinii și a echilibrului său sufletesc interior“. Pentru aceasta, psihoterapia nu ia în considerare „cazul“, ci „psihobiografia“ bolnavului. Sănătatea sufletului, din perspectivă creștină, nu se reduce doar la un echilibru psihologic, ci problema este mult mai profundă. Creat după chipul lui Dumnezeu, sănătatea spirituală a omului se menține păstrând legătura cu acest chip, adică cu Hristos. Puterile sufletului, când activează conform firii, sunt sănătoase. Toate cele zidite de Dumnezeu au început și sfârșit. Totuși, Dumnezeu a dorit să zidească și să facă sufletul nemuritor. Astfel, sufletul este nemuritor prin har. Prin urmare, nu putem concepe ca sufletul să fie și sănătos, și independent de Dumnezeu. Păcatul este boala sufletului. „Nu este simplă boala păcatului, ci felurită și în multe chipuri, și născătoare de multe vlăstare ale stricăciunii, din care răul se revarsă din plin și merge înainte până se va opri prin puterea vindecătorului (a preotului duhovnic)“ (canonul 102 Trulan). Metoda ascezei creștine, care ne propune paza minții, purificarea ei prin pocăință și rugăciune, împlinirea poruncilor Mântuitorului, ne ajută să ne desprindem de robia față de cele trupești și să conștientizăm vulnerabilitatea sufletelor noastre. Pe de altă parte, nimeni nu poate ajunge la cunoașterea de sine doar prin raționamente și cercetări analitice, dacă nu și-a purificat mintea. Cei care nu s-au lepădat de obișnuințele păcătoase și care nu și-au purificat mintea nu-și dau seama de starea lor decăzută și ocolesc singura cale prin care se poate pune început bun cunoașterii de sine. Vindecarea omului se realizează progresiv, străbătând cele trei trepte ale vieții duhovnicești: curățirea inimii de păcate, luminarea minții și îndumnezeirea." parintele Gheorge Mihaila |
#2
|
|||
|
|||
Binecuvantata ideia de a deschide o discutie pe aceasta tema.Datorita necunoasterii sau a falsei cunoasteri multi oameni cred ca in situatii limita ale vietii,atunci cand parca totul este impotriva ta,isi pot rezolva dezechilibrele apeland la un psiholog sau la un psihiatru,intr-un cuvant folosind psihoterapia (care, pentru cei cu bani este si la "moda").
Evident,daca persoana este in stare de soc,v-a fi necesara internarea acesteia intr-o sectie specializata pentru a primi ajutor medical dar,imediat sau simultan cu acesta trebuie sa intervina si preotul care chiar daca persoana in suferinta nu solicita sa-i ofere si alternativa duhovniceasca a iesirii din aceasta stare. Si aici,ar fi ideal ca psihologul (si exista multi psihologi care conlucreaza cu preotul) sa-i prezinte ambele modalitati de tratament.Sinuciderea,atat de des intilnita in zilele noastre este gestul respingerii totale a lui Hristos ca Mantuitor al viatii noastre. Spovedania,pocainta ,credinta,nadejdea si dragostea sunt leacuri pentru suflet mai tari decat toate tranchilizantele pe care ni le prescrie psihiatrul!Dar,cum in zilele noastre preocuparea unor preoti pentru salvarea sufletelor este direct proportionala cu salariul pe care il primestc, sa nu ne miram ca unii fac rand la usile cabinetelor de psihiatrie.Asta nu inseamna ca acel care alege aceasta cale de vindecare a sufletului nu v-a gasi un duhovnic care sa-l ajute dar,fara dorinta de a te vindeca nu exista vindecare! |
#3
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
|||
|
|||
Ma intreb totusi cum se impaca preotia cu psihologia. Spunand aceasta, am in vedere ca preotul are si mijloacele psihologului, caci trebuiesa vorbeasca cu cel in suferinta; in vreme ce psihologul nu are mijloacele preotului, adica Sf. Maslu, Sf. Impartasanie, precedate de spovedanie si insotite de rugaciune.
Am auzit odata spunandu-se ca cel care nu merge la preot, merge la psiholog. Am tras concluzia, ca e vorba de credinta omului: daca o are merge la preot, daca nu, la psiholog. Raman totusi la parerea ca ceea ce poate face un preot nu va ajunge in veci sa faca un psiholog. |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
|||
|
|||
domnule, voi n-atzi priceput ca psihologul itzi vindeca indoiala cinstita, cand din pricina pacatului itzi spui ca nu faci bine ca curveshti sau ca te manii, sau ca faci scandal, sau ca te imbetzi, sau alte lucruri, iar psihologul vazand ca te mustra conshtiintza, ca ai dureri sufleteshti, ca ai dubii, te impaca, spunand ca totzi fac la fel, ca doar eshantioanele pe un grup de oameni (in general pacatoshi) ne spun ca asha e normal, deci nu-tzi fa probleme, ca defapt ce simtzi acum nu e din pricina a ce faci tu ci fiindca ai fost abuzat de cineva in copilarie, deci altu-i de vina... pentru conshtiintza ta tulburata shi pentru sufletul tau mahnit shi deznadajduit, plin de ura, manie, invidie, rautate, shi nebunie... nu tu eshti de vina ca uite, asha suntem totzi shi asha e normal... ca defapt, aia care ii vezi bisericoshi sau feciorelnici sau ca nu beau shi nu fumeaza, sunt defapt schizofrenici, sunt fricoshi ori le lipseshte o doaga... shi gata... te-ai linishtit, te-ai impacat... te-a convins... itzi mai arata o carte, te mai intreaba de cate un vis, te cauta sa vada cum pui problema, cum gandeshti, itzi mai face un test de inteligentza, te mai pune sa desenezi cate ceva, shi de acolo trage concluziile... tu iar il crezi... mergi acasa, te-ai linishtit... dar la anu te simtzi mai rau... shi tot asha... iar cand eshti batran, deja ce rost mai are sa te tratezi, ca la varstnici toate nebuniile sunt permise... deci nu mai conteaza... si dupa moarte te prezintzi la Hristos... shi ii spui... -poi Doamne, psihologu-i de vina, ca m-a invatzat prosti, eu am simtzit ceva ca nu faceam bine, dar el a zis ca e bine asha, ca asha face toata lumea... shi Domnul ce sa-tzi mai spuna ? poate o sa-tzi raspunda: -Atunci du-te de la Mine acolo unde merge toata lumea... -Dar psihologul, Doamne, unde merge? -El demult te ashteapta acolo...
|
#7
|
|||
|
|||
vsovi, exact acesta e motivul intrebarii mele; sau intrebarea mea expusa mai pe larg.
Deci practic la nivel de constiinta, lucrarea preotului si cea a psihologului se bat cap in cap. Ei, dar cum se pot impaca cele doua? Asta e intrebarea acum. |
#8
|
|||
|
|||
poi ceea ce ai vrea dumneata este asemanator cu ce vroiau oltenii, adica sa cultive pepeni fara samburi... shi cum au procedat? au zis ca ar fi bine sa imperecheze pepenii cu puricii, ca atunci cum tai pepenele, cum o sa sara totzi samburii afara... asha shi cu problemele psihologice... ca puricii... ca pacatele...
|
#9
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#10
|
|||
|
|||
Eu sunt preot dar si in ultimul an la facultatea de psihologie. Concluzia la care am ajuns este urmatoarea: suntem datori sa-l marturisim pe Hristos si prin mijloacele stiintei. Psihologia are si instrumente prin care il poate ajuta pe om si ar fi foarte bine ca preotul sa le cunoasca. De multe ori preotii fac greseli grave necunoscand bine psihologia umana. Pur si simplu de multe ori nu stim cine e cel de langa noi. Cum nu toti suntem sfinti, pur si simplu avem nevoie de ajutoare in activitatea noastra. Tot respectul pentru Maica Siluana, prima care a inteles folosul si importanta psihologiei. In psihologie nu sunt numai persoane rau intentionate si pline de pacate cum gresit si fantasmagoric cred unii. Au fost si sunt psihologi bine intentionati care pun problemele foarte profund. Pentru cei care nu au nevoie de psihologie nu le-o recomand. Insa sunt enorm de multe persoane care vin cu traume din familii cu probleme de personalitate si multe complexe. Si o abordare gresita nu numai ca nu-l ajuta duhovniceste pe om, dar poate si sa-l indeparteze de Biserica, considerandu-se neinteles de preot.
Va recomand tuturor doua carti noi aparute: Arhim. Simeon Kraiopoulos - Te cunoasti tu pe tine insuti? editura Bizantina, si Dimitri Melehov- Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti. Si apoi mai stam de vorba. Cu mult drag, Pr. Marius |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Psihoterapie ortodoxa | semilia | Resurse ortodoxe on-line | 62 | 15.06.2015 09:38:39 |
Spovedanie | ioana26 | Impartasania (Taina Euharistiei) | 89 | 08.08.2013 18:22:26 |
Spovedanie | alex.petrisor | Pocainta | 8 | 11.09.2011 14:43:05 |
un fel de spovedanie !? | ducesa | Pocainta | 15 | 11.07.2011 07:33:05 |
spovedanie | cleopa | Preotul | 5 | 02.07.2008 22:28:11 |
|