Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 20.06.2013, 00:08:39
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit . . .

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul


"As vrea sa le multumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pentru nevrednicia si neputinta mea si Maica Domnului sa rasplateasca rugaciunea si osteneala fiecaruia. Dar sa stiti ca intotdeauna bolile si necazurile sunt consecinta pacatului, de sus pana jos. Fiecare este pedepsit de Dumnezeu dupa raspunderea pe care o are – mica sau mare. Stateam si ma gandeam pe patul spitalului de la Cluj: Care o fi cauza suferintei mele, de nu vrea Domnul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am constientizat ca pentru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridicat Dumnezeu. Mandria mea este pricina bolii. Acum mi-a mai dat Dumnezeu si schiopatul asta la piciorul drept – si asta are o cauza: ca mergeam prea tantos asa. Prea credeam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul pamantului. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dumnezeu in boli, pentru ca prin boala invatam smerenia, bunatatea, rabdarea si asa primim mantuirea. Toate sunt spre smerenia si mantuirea noastra. Fara smerenie nu ne putem mantui.”
(Parintele Justin Pârvu)
Tatal nostru, fie mijlocitoare Biserica pentru cei adormiti, ca sa le faca scara catre cer;
Tatal nostru, indura-Te de ei pentru solirea Preasfintei Fecioare si a tuturor Sfintilor;
Tatal nostru, curateste pe cei pentru care credinciosii striga catre Tine, ziua si noaptea;
Tatal nostru, pentru nerautatea pruncilor, iarta pe parintii lor;
Tatal nostru, pentru lacrimile maicilor, rascumpara pacatele fiilor;
Tatal nostru, primeste milosteniile si rugaciunile noastre ca implinire la faptele lor bune;
Tatal nostru, sa fie sangele Fiului Tau izvor de viata, pentru aceia carora le facem pomenirea;
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #12  
Vechi 20.06.2013, 20:58:34
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Părintele Justin Pârvu a fost înmormântat la mănăstirea Petru Vodă




Părintele arhimandrit Justin Pârvu, fostul stareț al Mănăstirii nemțene Petru Vodă, a fost condus astăzi pe ultimul drum. Slujba înmormântării a fost oficiată, după Sfânta Liturghie, de un sobor de ierarhi ai Bisericii noastre, alături de care s-a aflat și Preasfințitul Părinte Longhin, Episcop de Bănceni, Ucraina. Cu acest prilej s-a dat citire mesajului de condoleanțe al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat: „Părintele Justin Pârvu, ziditor de suflete și ctitor de mănăstiri”.

Sicriul cu trupul părintelui Justin Pârvu a fost purtat în procesiune în jurul bisericii mari a Mănăstirii Petru Vodă, fiind înhumat în apropierea lăcașului de cult. La slujbă au participat sute de preoți și mii de credincioși din țară și de peste hotare, informează TRINITAS TV.

Cunoscutul duhovnic s-a născut în satul Petru Vodă pe 10 februarie 1919. S-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936 și a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial. Între anii 1948-1964 a fost întemnițat politic la Văcărești, Jilava, Aiud și Suceava. A revenit apoi în viața monahală, slujind ca ieromonah la Mănăstirile Secu și Bistrița. În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii de călugări Petru Vodă, iar din 1999 a început construirea Mănăstirii de monahii Paltinu, unde a organizat și o casă pentru copiii săraci.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #13  
Vechi 20.06.2013, 21:05:42
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit E groaznic când din moarte nu înțelege nimic cel care rămâne în viață

Moartea pentru o cauză, așa cum s-au jertfit atâția oameni în închisorile comuniste, n-a fost zadarnică.

Nu moartea e groaznică, groaznic e faptul când din ea nu înțelege nimic cel care rămâne în viață, cînd ea nu servește unei cauze. Moartea pentru o cauză, așa cum s-au jertfit atâția oameni în închisorile comuniste, n-a fost zadarnică. Dacă noi îi cinstim azi, dacă le aprindem o lumânare și le prețuim gesturile și sacrificiul, înseamnă ca n-au murit degeaba, poporul înțelege ceva din martirajul lor și ia aminte. Oamenii care mor în epidemii sau accidente mai sunt cinstiți așa cum sunt cinstiți cei care au murit în numele patriei? De asta, cel care a scăpat din temnița comunistă trebuie să depună mărturie în numele celor care au murit acolo. Moartea acolo nu a ales, acolo moartea a luat cum a vrut ea, pe cine a vrut ea, dar și după cum a dictat Dumnezeu.”


(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Editura Eikon, p. 64-65)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #14  
Vechi 21.06.2013, 23:49:11
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #15  
Vechi 22.06.2013, 23:18:24
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Thumbs up Cuvant pentru suflet , un cuvant scris de Parintele Valentin Istrati !

Revoluția Părintelui Justin


A fugit de oameni în adâncul pădurii și oamenii au venit cu zecile de mii la el. A plecat din oraș și orașul s-a mutat în pădure. S-a ascuns în munte și muntele a devenit mușuroi de credință.

A plecat la Domnul Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Ultimul poate din generația marilor duhovnici sfințiți cu sânge martiric prin temnițele comuniste și prin rugăciune de multe decenii spre slava lui Dumnezeu.
Cu o zi înainte de înmormântare, seara, pe la 7, mă apucă un dor imens să merg și să-i sărut mâna. De multe ori mi-a călăuzit viața, uneori mi-a dat sfaturi cu vedere de Duh și înțelepciune mai presus de fire. Acum trebuie să merg și să sărut mâna unui om sfânt. Ne mai găsim vreo câțiva preoți și credincioși și plecăm din Iași. La intrarea pe drumul forestier care duce la mănăstire, lung de vreo 5 kilometri buni, totul e blocat. Poți să fii delegație oficială, orice, nu se mișcă nicio mașină, din cauza unor tronsoane lungi de un singur fir. Lăsăm mașina și pornim pe jos. După vreo câteva sute de metri, mama începe să se vaiete de ritmul nostru insuportabil de mers și de oboseală. Spune: Părinte Justin, trimite te rog vreun om al lui Dumnezeu să ne ia cu mașina, măcar câteva sute de metri. Peste un minut oprește un domn fără a-i face vreun semn și ne ia preț de un kilometru. Coborâm în grabă și ne întindem iar la drum. Și iarăși lamentații și plângeri la Părintele Justin. Sunt mii de oameni care urcă alene muntele, pe drumul șerpuit care duce la mănăstire. Oprește iar o mașină nouă, doamna din față se pliază în portbagaj și șoferul ne invită pe toți în mașină. Ne urcăm siderați, fără să știm de unde această minune, mulțumim abia șoptit. Șoferul ne spune: mergem la Părintele, am citit pe doxologia și în Lumina despre zecile de mii de oameni care vin să-i sărute mâna. Îi spun că sunt de la doxologia și mă minunez de judecățile tainice ale lui Dumnezeu.
Ajung într-un final la sicriul marelui duhovnic. Mireasma de crini cerești e atât de puternică în toată curtea mănăstirii, încât e simțită de toți. Fața părintelui e de un alb imaculat, de crin, de o sensibilitate care te pătrunde până la cerul inimii. Parcă zâmbește sfios. Are o mână caldă, de o finețe și puritate mai presus de cuvânt, cu care a binecuvântat și a sfințit sute de mii de oameni, total opusă răcelii de congelator și rigidității cadavrelor obișnuite.
Stau și mă gândesc: ce titan de duhovnic, așchia asta de om, ce munte de răbdare și de speranță, câtă suferință a îndurat în cei 16 ani de temniță grea, câte milioane de lacrimi a înghițit în rugăciune în celulă, câte bătăi, câtă foame și sete, câte umilințe a răbdat, pentru a ajunge aici. A fugit de oameni în adâncul pădurii și oamenii au venit cu zecile de mii la el. A plecat din oraș și orașul s-a mutat în pădure. S-a ascuns în munte și muntele a devenit mușuroi de credință. A căutat singurătatea rugătoare, și rugăciunea celor singuri, pierduți în mijlocul lumii, tăinuiți în suferință, l-a găsit. A iubit tăcerea brazilor și a spovedit sute de mii de oameni. Privesc zecile de mii de oameni tăcuți, care urcă alene, în rugăciune, muntele către părintele lor duhovnicesc și înțeleg ce este ortodoxia: căutare a sfințeniei care devine sfințenie însăși. Oamenii aceștia, asudați, bătrâni, copii în căruțuri, tineri, familii întregi, monahi și maici de pretutindeni, oamenii ăștia sunt ortodoxia. O bătrână ține nefiresc de sus, legănat, un ghiveci mare de flori, pe care vrea să-l aducă părintelui cu viață sfântă. Alții poartă opaițe cu lumină pentru a lumina calea către el. În jurul sicriului sute de oameni plâng firesc, molcom, pentru un om de nouăzeci și ceva de ani. Sute de preoți strânși parcă de o mână nevăzută stau și se roagă în jurul catafalcului modest. Nimeni nu mai are nicio îndoială: au venit toți să-l vadă pe Părintele și să se roage să-i semene. Au venit să-i sărute mâna și să se împărtășească de o ultimă binecuvântare plină de har. Jandarmii țin cu greu piept mulțimii care dorește să îmbrățișeze pentru o clipă pe monahul care le-a schimbat lumea definitiv.
Ceea ce am văzut la sicriul Părintelui Iustin este o revoluție. Revoluția tăcută, mai discretă decât florile de colț, a omului credincios, neostentativ, a bătrânului căutător de veșnicie, a tânărului căutător de liniște, a familiilor cu copii mulți și a călugărilor iubitori de pustie. Sunt zecile de mii de oameni care au simțit cu toată ființa lor, cum Dumnezeu se revarsă în suferință și o face scară către cer, Cruce a firii care vestește Învierea. Oamenii nu se roagă sfinților care nu-i ajută. Talpa țării este iubitoare de sfințenie și de rugăciune. Sunt oamenii tăcuți, care dis de dimineață la birou, într-o discreție totală își fac Acatistul Maicii Domnului sau Paraclisul, înainte de o zi plină de povara grijilor sau fac cruce alene pe pâinea scoasă din cuptor pentru a-și sfinți pruncii de mireasma euharistică a raiului.
Părintele Justin rămâne în sufletul oamenilor, acolo de unde nimic nu-l poate smulge, adânc înfipt în inima lor, prin rugăciune. Puterea lui de a predica și spovedi, de a sfătui și lumina oamenii, rămâne și se înmulțește după trecerea lui în regnul cel fără de moarte. Lumina ochilor lui rămâne în suflete și după ce ochiii lui pământești s-au stins. E puterea de a iubi jertfelnic pe cei ce te prigonesc, de a cerceta ca un chirurg iscusit păcatele tuturor și de a călăuzi fără odihnă pe toți rătăciții acestei lumi. E puterea care se înrădăcinează în cer și rodește pe pământ smerenie, rugăciune și îndumnezeire. E bucuria care rodește multe lacrimi, rouă a raiului interior, care dorește și se sfârșește după curțile Domnului.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #16  
Vechi 24.06.2013, 23:27:51
Theodore_of_Mopsuestia
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Cuvintele sunt de prisos.

Romania a ramas inca odata, orfana. Daca rominii nu il asuma pe parintele Iustin, ne asteapta inca o adincire in amestecul de cloaca si prapastie in care ne aflam. Ca altcineva ne-a anesteziat sa nu simtim cum nu murim, ci cum ne zombizam incet, nu este o scuza. Dupa cum a da vina pe Dracul nu este a fi exonerat de pacat.
Parintele Iustin era un Batrin de Pateric. Cu asta, cred ca am spus tot ce pot exprima cu umilele mele puteri.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 26.06.2013, 00:15:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #18  
Vechi 27.06.2013, 21:33:13
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit





__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #19  
Vechi 01.07.2013, 21:03:18
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit « Omul cinstit este cel care știe rostul adevărat al societății »

Fragment dintr-unul din interviurile realizate, în anii 2005-2007, de scriitorul Adrian Alui Gheorghe cu vrednicul de pomenire părintele arhimandrit Iustin Pârvu. Interviurile vor apărea într-un volum aflat în pregătire pentru tipar



Spune Sfânta Scriptură: „Cei lipsiți de povățuitori cad ca frunzele”. Care sunt sfătuitorii lumii noastre? Care e calitatea povățuitorilor vremii noastre? Câți dintre ei sunt falși povățuitori?
În perioada aceasta, în care s-au introdus idei de-a valma în capetele creștinilor, în care lucrurile grave sunt puse la un loc cu cele facile, ca să-l buimăcească pe om și să nu mai știe ce e serios pe lumea asta și ce nu, aproape nu mai știi cum să socoți calea pe care merge omul.
“Dacă omul ar asculta glasul intim al lucrurilor…”
Oamenii nu mai știu ce să înțeleagă din ce li se întâmplă, sunt sub vremi, speriați și nu știu pe cine să creadă, pe cine să asculte între vocile care îi ademenesc cu tot felul de oferte care mai de care mai goale de conținut și de satisfacție morală. Omul e neîncrezător total în tot ce are în față. De ce? Pentru că s-a obișnuit să-i decidă altul soarta, nu să și-o decidă el singur, s-a obișnuit să-i spună alții ce să facă, cât să muncească, unde, omul nu mai are viața lui și intimitatea lui, nu mai are rugăciunea lui, s-a îndepărtat de tot ce ține de libertatea lui interioară. Nu mai citește, nu mai visează, nu mai comunică, nu mai are spirit de analiză ca să înțeleagă de unde vine și ce are de făcut, ce e bine și ce-i rău. Că nu tot ce se întâmplă în jur îi e bine menit. Lipsește spiritul critic asupra a tot ce se întâmplă. Fuga după timp e doar o iluzie, căci timpul nu poate fi domolit. Oamenii citesc ziare, se hrănesc cu ele, dar acestea sunt pline de ce vrei și de ce nu vrei, dacă te iei după ele îți pare că pe lumea asta numai vrăjmașul mai lucrează. Doar câte un articol pe ici, acolo, rătăcit prin pagini care mai spune ceva adevărat, profund, în rest totul pare a fi caricatura vieții pentru care ne-a lăsat Dumnezeu. În lume, la televiziune, în presă, lucrează mai mult inspirația vrăjmașului care are la cheremul lui toate mijloacele ca să lupte împotriva moralei creștine. Civilizația n-a pregătit omul să se confrunte și cu roadele tari ale civilizației și de asta omul pare rătăcit în mijlocul lucrurilor pe care tot mintea omenească și impulsul lui Dumnezeu le-au pus la cale. Dacă omul ar asculta glasul intim al lucrurilor, dacă nu s-ar îndepărta de sinele său speriat și chiar îngrozit de ce vede, altfel ar controla realitatea. Omul, dragul meu, nu s-a schimbat de la începutul lumii până azi, s-au schimbat numai contextele, au evoluat condițiile.
Povățuitorii? Povățuitori sunt profesorii în școală, povățuitori sunt părinții, povățuitori sunt ziariștii, scriitorii, intelectualii în general. Povățuitori sunt bătrânii pentru tineri, cei care știu pentru cei care nu știu. Povățuitori sunt și politicienii, atâta timp cât mai au ideea de morală, așa cum aveau politicienii de pe vremuri și aici mă refer numai la cei care au slujit patria și și-au făcut din asta țel absolut, mod de viață. Fiecare dintre povățuitori va da seama, mai apoi, pentru cât de cinstiți au fost cu cei pe care i-au învățat. Când înveți pe altul, când povățuiești, arunci o sămânță. Dacă sămânța e mincinoasă, ea va rodi pe măsură.
“Minciuna este o industrie foarte bogată și rentabilă”
- Sfânta Scriptură spune că „în cuvânt este putere”. Care e puterea cuvântului în relațiile dintre oameni? S-a degradat cuvântul în epoca noastră?
Adevărat…! Omul este măsura a ceea ce spune. Îmi amintesc, legăturile acestea, realizate prin cuvânt, între oameni, erau totul în satele noastre, în așezările noastre din alte vremuri. Buna vecinătate era ca o fixare temeinică a omului pe pământ, între ceilalți oameni. Acum, la bloc, oamenii nu mai comunică, nu se cunosc între ei, necunoscându-se nu se mai iubesc și nu se mai prețuiesc unii pe alții. Lipsa de comunicare îi face nefericiți, nesociabili, nu se mai influențează unii pe alții în bine, să aibă unul rușine față de celălalt, să aibă respect tânărul față de bătrân.
- Baza societății noastre e minciuna?
Baza societății noastre…? Nu. Să știți că eu n-aș putea să spun că baza este minciuna, doar pentru că cei care sunt și au răspunderea unui popor sunt mincinoși…! Nu. Mincinosul minciună vorbește. Ca și hoțul… Hoțul de furt se teme. Omul cinstit este cel care știe rostul adevărat al societății. Dar, vedeți, oamenii s-au influențat unii pe alții, adică eu te șicanez pe tine ca să obțin ceva, ca să-mi plătești cinstea. La rândul tău tu vei șicana pe altul, pe care îl obligi să fie necinstit. Oamenii s-au obișnuit, în societatea noastră, că cinstea se cumpără, ca orice marfă. Ca și adevărul. Societățile de acest tip, în care cinstea e disprețuită, sunt jalnice. Dar până și țăranul noastru, altă dată cu frică de Dumnezeu și de lege, a devenit și el așa, duplicitar, mincinos și asta pentru că intelectualul l-a învățat. Vina grea și povara grea revine și în acest caz intelectualului…
Îmi pare rău că spun lucrul acesta, dar cei care au divorțat primii de valori, de cinste, spre părerea de rău a mea, au fost oamenii învățați ai satului și ai orașului. În 1947 –1948, când s-a schimbat programa școlară, după preluarea puterii de către comuniști, nu au venit alți învățători în școlile noastre, aduși de cine știe unde… Nu! Același învățător, în locul rugăciunii „Tatăl nostru”, cu care începea o zi la școală pe trimestrul întâi, a intrat în clasă pe trimestrul al doilea și a spus copiilor: Să începem ziua cu „Internaționala”! Ei, icoana a fost spartă de pe perete, a fost scoasă și nu de către cineva străin, ci chiar de învățătorii care vorbeau de semnificația ei cu ceva vreme înainte. Băieți, există Dumnezeu? întrebau tot ei, după ce cu puțină vreme înainte spuneau că respectăm, cinstim, ne închinăm, urmăm învățătura bisericii noastre. Au întors-o cu 180 de grade.
Și-atuncea când mai spune adevărul?, se întreabă țăranul nostru. Ce ne-a spus până acuma, sau ce ne spune de aici încolo, că nu există Dumnezeu…? Că astea sunt povești ale trecutului, că Dumnezeu a murit, că Dumnezeu este o înșelăciune a burgheziei și multe alte lucruri, încât omul, săracul, a fost complet dărâmat. Ca și un copil în casă, când tata îi spune una, mama îi spune alta, la frățiorul cel mare vede alta, copilul acesta nu știe ce să mai facă. Ei bine, de atunci merge poporul ăsta în minciună. Și crede minciuna, o caută, se lasă mințit…
Omul nostru caută senzaționalul, dacă un lucru nu i se prezintă ca ieșit din comun, umflat, mincinos, nici nu-l ia în seamă. Ăăăă! o să fie un cutremur, fiți atenți! de 70 de grade! O să fie cutremur, se dărâmă Thailanda! Oceanul Pacific a intrat în Africa, s-a dus în America, domnule! Se-ntâmplă lucruri extraordinare! O cometă, fiți atenți!, mai are cinci metri până la planeta noastră! Și așa, bieții oameni, săracii, sunt înnebuniți, uită de toată mizeria și greutățile, umblă să-și conserve pielea. Da, minciuna! Mă-ntreabă oamenii: Părinte, oare e adevărat că o să fie un cutremur, că așa anunță la televizor tot felul de indivizi…? Măi băieți, vedeți-vă de liniște, stați în bloc, acolo, nu coborâți, nu dormiți pe străzi, că nu-i nimic. Da, dar uite că ne spun de două săptămâni la radio și… Măi, stați liniștiți că nu se-ntâmplă nimic.
- Profeți mincinoși…
Profeți mincinoși, da, domnule! Dar minciuna este o industrie foarte bogată și rentabilă.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #20  
Vechi 02.07.2013, 20:01:24
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Parintele Justin Parvu - Despre viata vesnica

http://www.youtube.com/watch?v=fM2gzTscWWk
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare