|
#11
|
|||
|
|||
Mai există o deznădejde, una ceva mai puțin accesibilă dar despre care se scrie mai mult în ultima vreme pentru ca noi să întrezărim drumul spre ea și mai departe de ea și să ne smulgem din trândăvie.
Este deznădejdea care vine după ce omul a cunoscut pe Dumnezeu, după ce a trăit simțit revărsarea Harului. Din iconomie dumnezeiască (în scop pedagogic) harul se retrage, omul rămâne fără mângâiere și tânjește după Dumnezeu. Acum însă nu mai crede din auzite, ci din experiența Luminii. Acum cunoaște deja pe Dumnezeu dar Acesta S-a retras, S-a ascuns parcă, și sufletul se simte nenorocit și părăsit. În această experiență cu totul aparte se dau lupte grele, luptele celor mari în iubire și bărbăție, rugăciunea devine o experiență eroică, ascetul e la limita încordărilor și adesea se prăbușește. În acest moment, când sufletul pare cu totul prăbușit, când chinul părăsirii (sau, cel puțin, așa simte omul) de Dumnezeu a atins intensitatea culminantă, când conștientizarea nimicniciei proprii este deplină și omul pare a fi cufundat în întunericul cel mai deplin - Harul se reîntoarce și mângâie pe nevoitor, dîndu-i noi nădejdi, o nouă garanție a Iubirii și alte experiențe ale cunoașterii lui Dumnezeu. Într-un astfel de context a primit Sfântul Siluan cuvânt dumnezeiesc "ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui". Această deznădejde a fost cântată de David, mai apoi de Sfântul Simeon Noul Teolog etc. Probabil că o întâlnim și în Iov. Iar mai aproape de zilele noastre au scris despre ea Sfântul Siluan, Cuviosul Sofronie Saharov etc. Ferice de cei care ajung să o trăiască și să o depășească prin harul lui Dumnezeu. Last edited by Ioan_Cezar; 30.08.2014 at 01:58:44. |
#12
|
||||
|
||||
Citat:
In cu totul alta ordine de idei: ce legatura e intre toate acestea si...regulamentul de functionare al forumului ?
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#13
|
|||
|
|||
A părăsi e totuna cu a tăcea?...
Când stai îmbrățișat cu persoana iubită și nu vorbești nimic înseamnă că... ai părăsit-o? Eu cred că dimpotrivă - în anumite situații, tăcînd ești mai aproape ca oricînd... |
#14
|
|||
|
|||
Citat:
"Ca o altă maică, Harul îl ține pe nevoitor ca pe un prunc și îl exersează. Când maica noastră, Harul, vine, el saltă și se bucură. Iar atunci când se retrage, acesta, necunoscînd înțelepciunea lui Dumnezeu plânge și se tânguiește și începe să-l caute. Și cel care nu are experiență în această privință crede că Harul l-a părăsit pentru totdeauna." * "... nu este ascultat, ci din nou dumnezeiasca mângâiere, după ce îl îndulcește cu miere, se retrage și vine absintul." * "Fiindcă este absolut necesar ca Harul lui Dumnezeu, după ce nevoitorul începător îl gustă bine la început, să se retragă pentru a-l căli și a-l face un luptător încercat al lui Hristos. Fără aceste ispite nimeni nu a ajuns la desăvârșire. În acest stadiu, când Harul lui Dumnezeu se retrage, mulți au căzut în înșelare. Iar aceasta se întâmplă pentru a ne face luptători încercați în război, iar nu să rămânem mereu prunci. Domnul vrea să devenim bărbați vrednici și luptători curajoși, în stare a păzi bogăția Lui. Pentru aceasta ne lasă să fim ispitiți." * Pe de altă parte, "... cînd vine Harul lui Dumnezeu, atunci rugăciunea se rostește de la sine". (pag. 273) "Datorită învățăturii și supravegherii aspre a Starețului petreceam o viață cu multă trezvie, avînd ca scop dobândirea și păstrarea Harului dumnezeiesc." (pag. 277) Last edited by Ioan_Cezar; 30.08.2014 at 05:28:11. |
#15
|
||||
|
||||
Imi pare evident ca citatele de mai sus se refera la haruri lucratoare si nu la harul sfintitor. Sau, in terminologie scolastica, la gratiile actuale si nu la gratia habituala. Numai gratiile actuale se pot retrage, adica sa nu mai fie date, ocazional, pentru mai multa intarire (ca sa vada Dumnezeu cum omul lopateaza singur contra curentului). Gratia habituala nu se retrage, ca de aia e habituala. Se poate pierde prin pacat, asta e altceva.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
In scrierile sfintilor harul se retrage, cateodata datorita pacatelor, alteori ca o incercare. Botezul da harul, care insa trebuie activat, asa numita sinergie, conlucrare intre om si har. La fel ca si Botezul, nici Mirungerea nu se repeta si nu se pierde, doar in cazul trecerii la alta credinta, cult. |
#17
|
|||
|
|||
Citat:
Mai degrabă Domnul îl lasă pe om să lucreze și singur, îi favorizează lucrarea de întărire a sufletului prin nevoință, ca luptătorul să se oțelească. Domnul nu ne cocoloșește, nu ne învață leneși, nu ne moleșește. Ci, ca un înțelept părinte, îi dă și copilului să facă treburile lui de copil, ca să crească prin efort propriu, să se dezvolte, să experimenteze, să descopere, să se lămurească. Altfel nici nu am mai vorbi despre împreună-lucrare (sau sinergie, cum spune Cătălin) ci despre pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață... Despre cum dă Dumnezeu și cum bagă-n sac. Nu există dezvoltare fără implicare în activitate. Nici un atlet (cu atât mai puțin atleții lui Hristos) nu își câștigă laurii stînd, ci antrenîndu-se. Cu toate acestea, intervenția antrenorului este utilă, când și când (mai ales în momentele-cheie, pentru progres). Domnul nu ne ia propria participare la travaliul sfințirii, la travaliul nașterii și devenirii. Dumnezeu nu se substituie omului. După cum nici omul (care vrea să crească în Hristos) nu Îl respinge pe Dumnezeu. Altminteri, n-ar mai face nimic bun. E o conclucrare, o cooperare, ca în orice treabă de echipă. Împreună-lucrare, teandrie, sinergie. Last edited by Ioan_Cezar; 01.09.2014 at 05:17:43. |
|