Divortul- poate fi considerat pedeapsa a lui Dumnezeu?!

În prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel

si eu un frate mai mare care a divortat si sincer mi se rupe inima sa-l vad singur, cu bautura in nas, fara servici, toata lumea ocolindu-l (inclusiv eu......pacatosul nu prea il mai sun si nici sustin) si judecandu-l.

Acum celalalt frate al meu, cel mijlociu imi spune sa-l las in pace, ca tot timpul bea si nu poti sa te intelegi cu el dar......... eu cred ca mai are o sansa de scapare.

Eu am sotie si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca o sa nasca peste 2 luni, dar parca tot nu sunt fericit complet cand stiu ca fratele meu este in necaz.

Va rog din suflet sa nu divortati, ve-ti ramane singuri si va va fi greu. Sper sa va intelegeti asa cum eu si sotia mea ma inteleg.

Acesta nu-i un indemn sanatos! Mai bine sa ramai singur si sa-ti duci crucea linistit, decat in doi si sa nu ai timp nici sa te rogi, de scandaluri si batai, de exemplu! Decat sa traiesti in compromis de frica singuratatii, mai bine ramai singur si mergi cu Dumnezeu inainte! Desigur ca exista oameni si oameni.Unii mai slabi, altii mai puternici.Unii trec cu usurinta peste un divort, altii raman cu sechele toata viata, depinde si de structura emotionala a fiecaruia.
Dar e foarte important sa ai curajul sa spui STOP, atunci cand incercand toate posibilitatile de a salva o casnicie, iti dai seama ca nu se mai poate face nimic, cand nu te mai regasesti in acea casnicie, cand statutul tau de sot sau de sotie, nu mai este respectat,apreciat,dorit, fiind terfelit in cele mai variate moduri.


Cat despre fratele cel mare care este divortat si isi ascunde amarul in alcool, parerea mea este ca ar trebui urgent ajutat, mai ales de fratii lui de sange. Acum sunteti bine, fericit, viitor tatic, dar niciodata nu stii ce-ti rezerva viitorul. Am vazut oameni care au luat lectii de viata,pe aceiasi tema pe care n-au stiut sa intinda o mana de ajutor la momentul potrivit!