nunta crestina

[maria32]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Regula spune ca să fie capul acoperit. Nu spune cu ce anume, deci poate să fie pălărie, eşarfă, şal, etc. Nu spune "în totalitate", de unde este rezonabil să tragem concluzia că trebuie să fie acoperit în cea mai mare parte, adică mai degrabă acoperit decât descoperit.

Pe vremuri, când regula acoperirii capului era respectată mai riguros decât în prezent în lumea catolică, europencele obişnuiau să vină la biserică cu pălăriuţe. Foarte diferite ca modele, în funcţie de ţară, de epocă, de timpul din an.
În prezent, sub inlfuenţă hispanică, multe fete şi femei catolice obişnuiesc să poarte mantilla, care e un fel de voal. Sunt mai multe tipuri, dar cel mai practic e acela care, desfăşurat, este un trunghi: acela stă singur pe cap, colţurile căzând libere pe clavicule. Fiicei mele (care e cam mică la cei 10 ani ai ei ca să aibă la biserică grija unei mantille libere) i-am făcut din două voaluri două mici adaptări: bucăţile de voal, iniţal pătrate, le-am cusut prin răsfrângerea parţială a unui colţ asupra celui opus, rezultând dintr-un pătrat ABCD un pentalater ABCMN, în care MN este linia mijlocie a triunghiului BCD. Altfel spus, colţul D a fost adus în mijlocul pătratului. Latura nou-obţinută, MN se poartă deasupra frunţii, fiind fixată cu cleme în găici cusute nu departe de punctele MN. O modistă mi-a luat doar 15 lei pentru manopera asta, lucrarea fiind gata după jumătate de oră.

Aveţi aici o imagine despre cum se poartă o mantilla triunghiulară (poza a treia).
http://www.sacramentals.com/ChapelVeils.htm

multumesc pentru explicatii si poze, un voal mantilla este exact ce mi-as dori sau poate o pelerina precum cea din imaginea de mai jos

[maria32]

În prealabil postat de Azzuurra

Intre magazinul Unirea si Universitate, pe aceeasi parte, se gasesc printre cele mai ieftine rochii de mireasa. Adica una mai deosebita e 10MIL.

Mergi pe partea dreapta, de la Unirea spre Universitate si ai sa vezi un magazin pe o straduta cu rochii in vitrina. (in Bucuresti,, ma refer)



Printesa esti "o data in viata." :))

Bucura-te de nunta voastra si sa fie deosebita, ca o data va casatoriti, si de iesit la restaurant imbracati frumos mai aveti timp.

Daca citeste cineva, spune ca pentru noi numai asta conteaza. :D

P.S. Gabi Firea are "o anumita varsta", si sotul ei la fel, si un baietel si casatorita a doua oara.....dar si-a facut nunta asa cum si-a dorit. Si a avut rochie alba(superba) si buchet colorat. Adica eu pledez pentru alb sau ivoire.

multumesc mult de tot pentru sfaturi si pentru preocuparea de a-mi raspunde, apreciez f mult, si sper sa nu par nerecunoscatoare daca am sa spun ca printesa pentru viitorul meu sot sunt si voi fi mereu, insa nu sunt de acord sa incerc sa impresionez lumea din jur cu o tinuta de mireasa cand eu ma stiu f bine ce lipsuri si pacate am, si sa ma infatisez in fata Lui Dumnezeu intr-o rochie ce simbolizeaza ceva ce eu nu reprezint.

Cat despre exemplul lui Gabi Firea, regret dar mie mi se pare deplasata o femeie in conditia ei sa se mai faca mireasa.
Sper sa nu supar pe nimeni, e doar parerea mea.

[Azzuurra]

În prealabil postat de maria32

multumesc mult de tot pentru sfaturi si pentru preocuparea de a-mi raspunde, apreciez f mult, si sper sa nu par nerecunoscatoare daca am sa spun ca printesa pentru viitorul meu sot sunt si voi fi mereu, insa nu sunt de acord sa incerc sa impresionez lumea din jur cu o tinuta de mireasa cand eu ma stiu f bine ce lipsuri si pacate am, si sa ma infatisez in fata Lui Dumnezeu intr-o rochie ce simbolizeaza ceva ce eu nu reprezint.

Cat despre exemplul lui Gabi Firea, regret dar mie mi se pare deplasata o femeie in conditia ei sa se mai faca mireasa.
Sper sa nu supar pe nimeni, e doar parerea mea.

Npc. "daca am sa spun ca printesa pentru viitorul meu sot sunt si voi fi mereu"Tocmai din cauza asta am pus in ghilimele "o data in viata". Eu consider ca toate fetele sunt si merita sa fie niste printese. :D

Nici nu ma gandeam sa-ti cumperi rochie de mireasa ca sa impresionezi lumea. Atunci imi retrag albul, si raman la ivoire. :D Orice nuanta vei alege,( e ceva stupid, avand in vedere ca trebuie sa promovam simplitatea) fa-ti rochia speciala, si nu zic sa-ti pui nu stiu ce paiete, dar sa fie ceva care stii ca ti-ai ales pentru nunta ta. E bine si verde. :)

Dar n-as renunta la buchet. Pentru ca imi place obiceiul si sa ai tu ceva in plus, fiind mireasa. Si daca te simti implinita cu alegerile tale, atunci e perfect.

.........Fiecare are dreptu' la o parere. :)

[ella81]

Draga maria32, hai sa discutam si despre celelalte ritualuri de nunta.

De exemplu, eu nu inteleg semnificatia de a rupe turta miresei, deasupra capului. Mi se pare o superstitie si nu-i gasesc explicatie. O cheltuiala in plus.

Sau schimbarea voalului de mireasa cu un batic, dupa servirea tortului...???... Din punctul meu de vedere, mi l-as da singura jos, atunci cand ajung la local sau l-as purta pe cap toata seara, pentru ca rugaciunea mi-e primita doar cu capul acoperit.

Punerea in piept a florilor pentru nuntasi. Ce simbolizeaza? Ca-i pregatesti pe toti de nunta, ca-i faci mai frumosi sau ce? Nu-mi prea place nici traditia asta, de a-i intepeta pe toti cu acul, atarnandu-le o floricica de plastic, probabil pe care o vor pastra ca sa-si aduca aminte de eveniment sau nu stiu , spuneti voi.

Si lista poate continua: galeata cu apa in care se pun bani, tot timpul se gaseste cineva care sa ti-o scoata in cale; furatul miresei si rascumpararea de catre mire, spargerea paharelor dupa ce mirii au baut sampania, la intrarea in local, semn ca ei si-au spart necazurile... toate acestea mi se par - pierdere de vreme.

Ce parere aveti?

[maria32]

cu precizarea ca aceste traditii pagane nu au nicio legatura cu credinta si cu biserica iata ce am gasit despre asta:

Obiceiuri la nunta

Poate va intrebati de ce la o nunta oarecare se fac tot felul de gesturi simbolice si ce semnificatie au acestea.De multe ori, multe din actele noastre sunt de fapt niste reminiscente ale istoriei mentalitatilor, iar nunta, ca ritual esential in viata oricarui individ social, are misterele ei gestuale
Daca v-ati intrebat de ce domnisorii si domnisoarele de onoare trebuie sa se imbrace la fel ca mirii, asta se intampla deoarece in antichitate romanii credeau ca spiritele malefice participau si ele la nunta cu scopul de a starni zanzanie intre nuntasi si a impiedica buna desfasurare a nuntii. Pentru a contracara asemenea comportament necuviincios, nuntasii se imbracau asemanator astfel incat spiritele rele nu-si puteau da seama cine sunt mirii cu adevarat.

Acesta este doar un singur exemplu iar mai jos vom incerca sa adaugam obiceiurile cele mai cunoscute pe teritoriul tarii noastre chiar daca unele din ele se mai intalnesc doar in zone restranse din nord.
Schimbul de inele

Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.


Tortul de nunta

Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi.

Buchetul miresei
In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.

Aruncarea cu grau si orez

Aruncarea cu grau si orez reprezinta o traditie de nunta care, in ultima vreme, pare sa fie inlocuita cu aruncarea de confetti multicolore la iesirea din biserica si de la starea civila. Acest obicei isi are originea intr-un stravechi ritual pagan care consta in aruncarea de seminte/graunte peste tinerii casatoriti in ziua nuntii, seminte a caror forta si mai ales fertilitate le-ar fi fost transmise prin acest gest simbolic. Astfel, prin trasfer, nunta devine una binecuvantata si fertila. Varianta confetiilor pierde din conotatiile ritului, efectul vizual insa nu poate fi neglijat. In zilele noastre exista si varianta aruncarii de petale de flori, gest al carui simbolism este supraincarcat cu simbolismul florilor ale caror petale sunt alese. De asemenea, gestul aruncarii "alunga spiritele rele" din calea mirelui si a miresei, netezindu-le astfel drumul pe care au ales sa paseasca impreuna

Petitul

Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

Fedelesul
Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare ci mai degraba bautura si dans.

Bradul
In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a viitoarei familii.

Udatul
Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.

Barbieritul mirelui
Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

Imbracatul miresei
Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.

Hora miresei
Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

Ruperea turtei
Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

Furatul miresei
Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.
Aruncatul buchetului
Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.
Scosul valului
Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.

[maria32]

eu nu voi pastra decat o singura traditie. aceea de a pleca mireasa din casa unde am crescut iar mirele si nasii vor veni sa ma ia de acolo.

[maria32]

si alte traditii:

Valul miresei
Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine. Defapt, obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militar, se crea o relatie nefireasca intre cupluri de barbati, bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne scapa astazi. Femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani, obisnuiti cu companie masculina. Totusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile "atractive" pentru razboinici, acestea erau tunse baieteste, sau chiar rase in cap si apoi erau acoperite cu un val. Mai tarziu, in societatea romana si in evul mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu prea avea nici un drept.
Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate". Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.

Luna de miere
Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma "luna de miere" si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime, barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile.

Vesmintele de nunta

In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.
Jartiera

Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu "suparat" de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori.

Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.

Trecerea peste prag cu mireasa in brate
Din timpuri stravechi exista obiceiul ca mireasa sa intre pentru prima oara in casa cea noua pe usa principala. Daca se impiedica sau punea piciorul stang pe prag se credea ca va fi ghinionista. De aceea, s-a format obiceiul ca mirele sa o treaca el insusi peste prag, pentru a se asigura ca totul va fi bine.

Ceva vechi, Ceva nou, Ceva imprumutat, Ceva albastru
Traditia de nunta care isi are radacinile in Anglia secolului al XIX-lea cere ca mireasa sa poarte in ziua casatoriei, pentru a avea o casnicie reusita, patru elemente, la alegere, care pot fi o piesa de imbracaminte, bijuterie etc., dar care sa aiba urmatoarele caracteristici precise:

- ceva vechi - legatura familiala a miresei cu viata ei de dinainte de casatorie (de obicei este o bijuterie de familie)
- ceva nou - reusita si succesul in viitor (in general rochia de mireasa)
- ceva imprumutat - norocul si fericirea viitorilor miri (un accesoriu deja purtat de o alta mireasa in ziua nuntii care acum are o viata fericita)- ceva albastru - fidelitatea si puritatea intr-un cuplu (un element discret, un accesoriu)

[maria32]

si despre marturii:

Ce sunt marturiile de nunta? Ce semnifica marturiile de nunta si cand a aparut aceasta traditie de a oferi marturii de nunta, atat de populara astazi?
Marturiile de nunta reprezinta un mod foarte elegant de a multumi oaspetilor vostri ca au fost alaturi de miri in aceasta zi speciala.


Desi pentru unii dintre noi ideea de a oferi marturii de nunta este relativ noua, in fapt, se pare ca ea dateaza din secolul al XVI-lea.

Se crede ca aristrocatia europeana a dat startul acestei traditii, daruindu-le invitatilor bomboniere de dimensiuni mici, din cristal, portelan sau metale pretioase. Bombonierele contineau, in general, cuburi de zahar, semnificand bogatia, deoarece zaharul era considerat un produs scump si pretuit doar printre bogati.

Cu timpul, pretul zaharului a scazut, traditia de a oferi acest gen de marturii devenind accesibila si populatiei.

De-a lungul timpului, modelele marturiilor de nunta s-au dezvoltat permanent, cuburile de zahar au fost inlocuite de migdale, oferite fie intr-o cutie de bomboane, fie in saculeti din materiale fine si elegante. Fie ca vorbim de aranjamente simple din tulle, de saculeti din satin sau de mici cutii ornate cu panglici sau flori, traditia cere ca ele sa contina cinci bomboane de zahar, fiecare dintre ele simbolizând sanatatea, bogatia, fericirea, fertilitatea si viata lunga.

Azi marturia de nunta poate fi orice fel de obiect. Nu conteaza ca sunt bomboane impachetate in diverse materiale sau obiecte din sticla, lemn, ceramica, pot fi chiar flori, diverse cutiute ... firmele de profil au inventat destule lucruri marunte pentru ati aduce aminte de un eveniment major cum este nunta, astfel incat poti alege cu usurinta diverse modele, personalizate cu numele mirilor si data nuntii.

[ioanna]

În prealabil postat de ella81

Ce parere aveti?

Problema la noi e ca in credinta populara datinile, obiceiurile si superstitiile se intrepatrund, incat aproape se confunda. Sa crezi in superstitii e evident o prostie, denota ignoranta, parca reactivam credintele animiste pre-crestine tributare magiei. Oamenii cautau sa afle raspunsul “zeilor” la care se rugau prin observarea semnelor din lumea exterioara din natura si de aici se nasc prejudecatile: credinta in spirite bune si rele, in semne prevestitoare, numere fatidice etc. Noi avem superstitii legate de fiecare moment important din viata omului: botez, nunta , inmormantare cat si o multime de altele legate de diferite evenimente. Sa crezi in asa ceva inseamna automat indepartarea omului de Dumnezeu , deci daca mirii sparg paharele pentru ca ei doresc sa indeparteze ghinionul, sa se abata necazul de pe casa lor, e un pacat. Legat de superstitii Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: " aceasta nu e doar o gandire prosteasca, ci chiar una draceasa". Viata noastra e calauzita de Dumnezeu si nu de superstitii, de Zeita Fortuna(norocului) ce nu au legatura cu credinta adevarata. Daca unii-si fac probleme de genul "vai de mine, n-am spart paharele,deci o sa-mi mearga rau" e o superstitie, tine de fondul pagan (pre-crestin) mostenit. Unii miri insa indeplinesc ritualul paharelor doar pentru ca "asa se face", asa-i traditia, nu pentru ca ar crede efectiv in el. Nici nu ajungi bine la restaurant ca te si asteapta chelnerul cu paharele :)

Eu as "curata" nunta de toate obiceiurile care au la baza o superstitie, deci fara turta deasupra capului (app, care-i superstitia cu turta? la noi in Ardeal nu prea se poarta asa ceva) , fara pahare sparte, fara ursitoare (la botez), fara galeata cu apa , fara "ceva vechi,nou,albastru" etc. Obiceiul acela cu datul jos al voalului si punerea baticului e altceva, nu poti sa spui ca e o superstitie, ci e un ritual simbolic, ce marcheaza trecerea de la o conditie la alta, deci daca vrei il faci. Nu l-as face, mi se pare prea mare teatralitatea :) Punerea concardelor in piept mi se pare un gest frumos, e un mod de a te identifica cu nunta respectiva, simti efectiv ca iei parte la ea. Nu e insa obligatoriu, depinde de fiecare mireasa in parte, pana la urma e nunta ei "de vis", ea decide "regia" evenimentului. (ahh, sa spun "ei" sa nu se supere domnii, deci mirii decid)

[ella81]

Multumesc pentru feed-back. Foarte interesante postarile voastre maria32, ioanna. Cred ca acum am atins mai mult subiectul acestui topic "nunta crestina".

Acum vine o alta intrebare.
Ce ne facem cu persoanele prezente la nunta, care nu tin cont de invatatura crestina si asteapta sa se petreaca toate aceste superstitii, citate de voi mai sus, ca ritualuri specifice (sau nespecifice) nuntii? Daca nu se petrec, mai apoi incep comentariile: <<nici macar nu a avut turta mireasa, oare de ce nasa nu i-a dat voalul jos si sa-i puna baticul, apoi sa dansam "nuneasca" parca, de ce n-a avut lautari, etc., ca aia era toata distractia>> sau mai rau nuntasii sa inceapa sa-ti dea indicatii in aceea zi: <<pune o galeata cu apa si pune bani in ea, arunca paharul si sparge-l, calca mirele/mireasa pe picior in biserica...>>

Deci repet intrebarea: cum ii domolim pe acesti invitati, care (asa cum spunea ioanna) intrepatrund obiceiurile cu superstitiile?...