GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

PARTEA A-IV-A

,,Mantuitorul nu voia sa contrazica in mod direct traditia iudaica a revenirii lui Ilie in persoana, dar stia ca apocaliptica iudaica va continua si dupa Cincizecirne. Se stie, de asemenea, ca unii dintre ucenicii lui Ioan Botezatorul n-au primit botezul in Hristos. Ucenicii Mantuitorului stiau de la carturari si farisei ca trebuie sa vina mai intai Ilie. Era acea traditie ca urmare a ridicarii lui Ilie la cer, acel act prin care Dumnezeu voia sa intimideze raul din Israel care nu se tamaduise prin toate celelalte lucrari ale lui Ilie. insa, Mantuitorul arata ucenicilor Sai ca "Ilie", in speta Ioan Botezatorul, avea sa sufere ca si El insusi, asa cum s-a scris despre Fiul Omului. Afirmatia ca suferintele lui Ioan Botezatorul au fost mentionate in Sfanta Scriptura, este mai generala, fiind vorba de suferintele tuturor proorocilor (Matei 21, 34-36), fara exceptie, din partea unui "soi rau de oameni", varsatori de sange, "neam" al carui inceput este asezat de Mantuitorul odata cu moartea lui Abel, si care si-a aratat radacinile si in Israel.

Unii exegeti considera ca ar fi vorba de inlaturarea unor citate din Scriptura, ca cel mentionat mai sus (Marcu 9, 11-13), de catre iudei, pentru a inlatura pretentiile mesianice ale crestinilor. intr-adevar, Iustin Martirul, Origen si Eusebiu de Cezareea, acuza pe iudei ca au inlaturat pasaje din Scriptura. Robert Macina sustine ca Evanghelistii sinoptici n-au inteles limbajul lui Iisus, dar l-au redat intocmai; de unde locuri uneori contradictorii. Este vorba, practic, de transformarea de catre unii exegeti a unor deosebiri de sens in contradictii, pe cand locurile respective, se inteleg doar duhovniceste.

De aceea, R. Macina presupune ca exista doua curente in traditia patristica in ceea ce priveste rolul Sfantului Ioan Botezatorul in lucrarea Mantuitorului, si anume: cei care interpreteaza locul din Maleahi (3, 23) la Evanghelistii sinoptici, pe de o parte; si cei care interpreteaza Evanghelia de la Ioan, in care este vorba de profetia lui Isaia (40, 3), pe de alta parte. Desi socoteste ca intre cele doua traditii patristice, nu este o contradictie insurmontabila, el considera ca venirea eshatologica a lui Ilie este inca in desfasurare pana la implinirea ei istorica. In orice caz, R. Macina considera ca misterioasa tipologie Ioan-Ilie nu a fost elucidata pe cat merita, nici in traditia patristica si nici in exegeza moderna.

Dupa R. Macina, Parintii Bisericii au luat doua pozitii diferite in aceasta interpretare, unii socotind ca Ilie a venit in persoana lui Ioan Botezatorul (Matei 17, 10-13), altii insa ca Ioan insusi a negat aceasta identificare (Ioan 1,21). Astfel, dupa Sfantul Ilarie de Pictavium, Sfantul Ioan a venit cu "Duhul si puterea lui Ilie", iar nu in persoana acestuia, ceea ce inseamna ca dupa Sfantul Ioan Botezatorul nu se mai poate vorbi de o lucrare a lui Ilie, sau de o venire a sa in persoana. Deci, se poate spune ca acei Parinti si Scriitori bisericesti care cred ca Ioan Botezatorul este identificat cu Ilie, asa cum arata Evangheliile, nu se mai ocupa de proorocul Ilie si nu au in vedere revenirea sa eshatologica.Insa acei autori care vorbesc despre venirea eshatologica a lui Ilie, au fost, fie influentati de traditia iudaica din vremea Mantuitorului fara a tine seama de interpretarea Domnului, fie atribuie lui Ilie, la presupusa venire eshatologica a acestuia, caracteristicile lui Ioan Botezatorul de la venirea lui Hristos in trup. R. Macina afirma ca fara ajutorul traditiei iudaice, scriitorii crestini n-ar fi ajuns niciodata sa confere un rol eshatologic lui Ilie si ca, la randul lor, rabinii facusera din Ilie personajul cheie a eshatologiei lor, nu pentru sfarsitul lumii, ci pentru timpurile mesianice.

In orice caz, traditia patristica a pastrat sensul lucrarii Sfantului Ioan Botezatorul in lumina lucrarii Mantuitorului. Astfel Sfintii Parinti, chiar daca nu au asezat nici un simbol legat de lucrarea Sfantului Ioan Botezatorul la inceputul Sfintei Liturghii, ei au presupus mereu aceasta lucrare a sa in pregatirea Sfintelor Daruri (Proscomidie) pentru Liturghie, in care Sfantul Ioan este pomenit alaturi de Sfanta Fecioara Maria. De aceea, interpretarea cea mai profunda si mai statornica a lucrarii Sfantului Ioan Botezatorul nu poate fi alta, decat lumina Mantuitorului Hristos ca nastere din nou prin botez, intrucat Mantuitorul este izvorul, iar Ioan apa botezului, Mantuitorul este "Lumina", iar Ioan Botezatorul este "faclia" aprinsa de la acea Lumina (Ioan 1,9)."(preluare crestinortodox.ro)

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Dar, Sinodul cvinisext Trulan (690) a interzis reprezentarea Mantuitorului ca Miel

Sunt putin nedumerit de aceasta informatie. Sunt si surprins.
Poate oferi cineva vreo lamurire/trimitere la text suplimentara? Cu multumiri!

Pelerinule, te rog sa imi permiti o intrebare, implicit si o propunere: deoarece ai prezentat un material foarte bogat, exceptional, dens etc., ma intrebam daca nu ar fi potrivit sa facem si o scurta pauza de lectura, realizind in schimb:
- punere de intrebari / avansare de opinii
- comentarii (dezvoltari, adaugiri, reformulari)
- trimiteri, de catre cititorii care detin cunostinte suplimentare, la lucrari conexe

Spun asta deoarece, eu unul, incep sa simt ca se aduna parca prea mult material...:)
Nu mai pot tine pasul, marturisesc!

Imi cer iertare daca am intervenit inoportun. Fiind interesat de continutul topicului, ma gandesc cum sa-i sporim folosul, de aceea am intervenit. Dar daca sunt motive intemeiate pentru a expune mai departe, atunci imi cer iarasi iertare, pentru reactia eventual grabita.

Felicitari pentru selectii, Pelerinule! Dumnezeu sa te rasplateasca pentru munca si generozitatea ta!

[iustin10]

Si eu am o propunere
Sa nu mai folosesti texte 'despre' gandirea patristica ,ci chiar texte 'din' gandirea patristica.
Caci frumusetea lor,ar putea fi un liant

Fratilor excelente observatii si va multumesc.Dar intrucat subsemnatul pleaca in concediu si apoi cu treaba prin lumea larga,cat va hotari Dumnezeu,sunt mici sanse ca eu sa fiu cel care va putea sa puna in practica propunerile voastre.Prin urmare las acesta frumoasa(sper eu)sarcina oricui doreste sa o faca,cum crede el de cuviinta,acest topic nefiind proprietatea mea personala ci un loc unde fiecare poate aduce cate ceva,dupa dorinta si putiinta.Daca cumva,undeva in viitor,voi mai putea si eu sa ajut cu ceva sa fiti siguri ca o voi face.Sa ne auzim cu bine.Dumnezeu sa ne lumineze calea tuturor!+

[tabitha]

În prealabil postat de ioan cezar

Sunt putin nedumerit de aceasta informatie. Sunt si surprins.
Poate oferi cineva vreo lamurire/trimitere la text suplimentara? Cu multumiri!

Cezar, uite aici câteva explicații de la Costel :

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...prezentat+miel

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Fratilor excelente observatii si va multumesc.Dar intrucat subsemnatul pleaca in concediu si apoi cu treaba prin lumea larga,cat va hotari Dumnezeu,sunt mici sanse ca eu sa fiu cel care va putea sa puna in practica propunerile voastre.Prin urmare las acesta frumoasa(sper eu)sarcina oricui doreste sa o faca,cum crede el de cuviinta,acest topic nefiind proprietatea mea personala ci un loc unde fiecare poate aduce cate ceva,dupa dorinta si putiinta.Daca cumva,undeva in viitor,voi mai putea si eu sa ajut cu ceva sa fiti siguri ca o voi face.Sa ne auzim cu bine.Dumnezeu sa ne lumineze calea tuturor!+

Drum bun, Pelerinule! Să-ți încarci bateriile în concediu și să te întorci cu bine și pe "meleagurile" astea forumicești. :)

În prealabil postat de mirela.t

Cezar, uite aici câteva explicații de la Costel :

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...prezentat+miel



Drum bun, Pelerinule! Să-ți încarci bateriile în concediu și să te întorci cu bine și pe "meleagurile" astea forumicești. :)

Aha! Multumesc Mirela si aduc multumiri si lui Costel.
Ei da, motivatia Sinodului privind reconsiderarea reprezentarii Domnului, asadar cu Chipul Sau omenesc, este plina de talc (iar mie imi merge la inima).
Omenitatea noastra nu poate fi rupta de Omenitatea lui Hristos (iar acest lucru este subliniat prin alegerea reprezentarii iconografice, consfintite de Sinod).
Ma duce gandul, de pilda, la intarirea comuniunii dintre persoana umana si Persoana (aceasta implicind, desigur, si jertfa).
Cele doua reprezentari nu se exclud una pe cealalta, desigur, insa reprezentarea Domnului Intrupat (amintind Lucrarea Lui in si printre oameni) intareste anumite dimensiuni ale reflectiei teologice si desigur ale vietii crestine concrete. E o deschidere si accentuare a unui nou orizont, o sporire in duh, in responsabilitatea de a fi om crestin, iar mai intai om intre oameni, asa cum Domnul a trait aici ca Om intre oameni.

Domnul fie laudat!

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Fratilor excelente observatii si va multumesc.Dar intrucat subsemnatul pleaca in concediu si apoi cu treaba prin lumea larga,cat va hotari Dumnezeu,sunt mici sanse ca eu sa fiu cel care va putea sa puna in practica propunerile voastre.Prin urmare las acesta frumoasa(sper eu)sarcina oricui doreste sa o faca,cum crede el de cuviinta,acest topic nefiind proprietatea mea personala ci un loc unde fiecare poate aduce cate ceva,dupa dorinta si putiinta.Daca cumva,undeva in viitor,voi mai putea si eu sa ajut cu ceva sa fiti siguri ca o voi face.Sa ne auzim cu bine.Dumnezeu sa ne lumineze calea tuturor!+

Na,acum ce facem? Ca atata l-am criticat saracul ,si acu pelerinul a plecat la drum.
Chiar daca erau greoaie selectiile sale, era totusi printre putinele topicuri ramase care sa aiba o legatura cu forumul asta,macar prin subiect.
E oare aceasta o iluzie,de a vorbi despre ceea ce citim,si ne impresioneaza?
Oare cele citite sunt menite sa ramina in sufletul nostru,si e greu sa le comunicam cu altii?
De ce e asa usor sa ne placa gandirea si viata sfintilor, si asa greu sa vorbim 2 cuvinte despre asta ? Sunt sigur ca multi au citit din sfintii parinti ,ca daca nici operle sfintilor parinti nu ne intereseaza ,atunci de ce ne mai numim ortodoxi. Dar e f grea comunicarea , si ma intreb daca ea este o neputinta a noastra ,o slaba pregatire,sau chiar nu isi are rost?

În prealabil postat de iustin10

Oare cele citite sunt menite sa ramina in sufletul nostru,si e greu sa le comunicam cu altii?
De ce e asa usor sa ne placa gandirea si viata sfintilor, si asa greu sa vorbim 2 cuvinte despre asta ? Sunt sigur ca multi au citit din sfintii parinti ,ca daca nici operle sfintilor parinti nu ne intereseaza ,atunci de ce ne mai numim ortodoxi. Dar e f grea comunicarea , si ma intreb daca ea este o neputinta a noastra ,o slaba pregatire,sau chiar nu isi are rost?

În ceea ce mă priveşte, nu excelez în domeniul comunicării, iar lucrul acesta îl văd ca pe o neputinţă sau ca pe o slabă pregătire. Comunicarea are însă rosturi importante, cred eu, căci altfel cum a putea să ne cunoaştem, să ne ajutăm şi să ajungem să ne iubim?

Cred că învăţăturile sfinţilor părinţi pot fi comunicate cel mai bine prin comportamentul nostru, în măsura în care ni le-am însuşit. De asemenea un citat potrivit la momentul potrivit şi la problema potrivită îl văd binevenit.

Comunicarea presupune însă două sau mai multe părţi, este nevoie şi de un receptor cât de cât interesat, sau pur şi simplu pe aceeaşi lungime de undă. Este bine dacă cele citite rămân în sufletul nostru şi nu se uită, pentru că le putem împărtăşi ori de câte ori găsim ocazia potrivită. Este bine, de asemenea, aşa cum spuneam, să ne ajustăm însăşi viaţa noastră în urma sfaturilor sfinţilor părinţi.

Majoritatea oamenilor, arata studiile comportamentului si invatarii, nu trec direct de la lectura la comportament... Nu e omul asa de simplu!
Dimpotriva, unii citesc mii si mii de pagini pe o tema dar comportamentul ramane neastins. Valabil in orice domeniu, nu doar in teologie.
Si atunci, oamenii au creat o tehnologie a invatarii, pana la cele mai adinci, subtile, fine resurse ale fiintei.
Sunt mai multe trepte succesive: citire, analiza-cugetare-problematizare-observare etc. Toate astea sunt doar momentul de intrare, de receptare.
Apoi convorbiri, testari de ipoteze etc.
Apoi experimente practice, pe portii mici.
Apoi feedback de la practica, opinii, critici, indemnuri, sprijin etc.
Apoi iarasi practica, pe portii mici, treptat.
Si asa mai departe.

Am punctat doar, foarte pe scurt si nici macar sistematic, cum stau de fapt lucrurile in realitate (nu in fanteziile si dorintele noastre copilaresti).

In concluzie, comunicarea intre semeni este o conditie (veriga) de mare importanta pentru modificarea comportamentului. Cei ce au trait in pustie sau ganditorii tacuti si foarte reflexivi, nu au fost dintru inceput asa. Ar fi negat si incalcat legile dumnezeiesti ale dezvoltarii fiintei si ar fi esuat in nebunie sau pur si simplu ajungeau intr-un punct mort. Nu, nu asa au facut la inceput. Gasim in vietile sfintilor ca ei au avut o cateheza, o educatie bogata, ca au trait in obsti impreuna cu fratii, ca au desfasurat impreuna activitati formative etc. Nu erau autisti, nu le pica Duhul in cap asa dintr-odata, hodoronc-tronc.
De ce facem cateheza mereu in Biserica, sub toate formele? De ce nu tacem ca mutii, de ce nu ne acoperim ochii si urechile?
De ce ne marturisim (adica intram in comunicarea cu duhovnicul)?
De ce ne impartasim uniii altora experientele ziditoare sau pur si simplu necazurile, poticnelile, nelamuririle?
De ce nu o luam la fuga in mari pustietati, de cum auzim cuvantul?
De ce spunem ca Domnul si Apostolii au avut o "demnitate invatatoreasca"? De ce nu au tacut? De ce au comunicat?

Pentru ca nimic nu creste spontan in noi fara comunicare.
Comunica si beblusul, comunica si muribundul, comunica tot ce-i viu!

Cui i-e frica de comunicare? Pai...