Intrebarile copiilor

[glykys]

În prealabil postat de AlinB

Glykys,

Am inteles, in ciuda unei doze de superficialitate specific feminina, avea tact pedagogic si era exigenta.

Dar cat ai inteles tu din esenta crestinismului de la dumeaei, si mai ales (tu poate ai fost un caz special) cati din ceilalti copii au inteles?

Iar cealalta persoana, nu este deloc un contra-exemplu, decat la aspectul exterior, pentru ca interior vorbind era tot o persoana cu lacune spirituale, dar in acest caz, lacunele nu mai erau mascate nici de tact pedagogic, nici de superficialitatea cocheta cu care ar fi atras poate niste liceence, nici de un fizic scos in evidenta care ar fi fascinat niste adolescenti, deschizandu-le chipurile calea spre aprofundarea Evangheliei.

Si sa nu uitam ca vorbim de nivele diferite, toleranta scade o data cu varsta iar simtul critic dimpotriva, creste o data cu ea.

Insa ce e tragic, ca ceea ce in copilarie a fost asimilat ca legitim, fiind insotit de contextul bucuriilor copilariei, mai tarziu cade de multe ori, sub simtul critic.

Alin, eu sunt de acord cu ultimele doua fraze. Tocmai ca acum, dupa 10 ani de la terminarea generalei, realizez si mai mult decat am realizat atunci importanta acestei profesoare de religie in viata mea, atata cat putea sa aiba la acea varsta frageda. Fireste ca nu se compara cu ce am invatat de la bunica-mea, de la duhovnici, din experientele personale, din lecturi,dar a constituit un bun punct de plecare teoretic, am invatat practic bazele catehetice, pentru ca ma luau ai mei la biserica, dar nu prea intelegeam ce se intampla. Datorita orelor sale, am aflat si eu ce e cu Biblia, cu Sfanta Traditia, Sfanta Treime, cele sapte Taine, ce se intampla la Liturghie, de ce se cinstim sfintii si icoanele si multe alte notiuni elementare pentru un crestin. Mi-a deschis apetitul pentru lectura scrierilor sfinte, pentru cunoasterea unor lucruri care tin de ortodoxie si de ortopraxie. Femeia era bine pregatita. Nu stiu ce s-a intamplat cu alti colegi de-ai mei. Poate ca acum nu as mai vedea-o cu aceiasi ochi, daca as asista la un curs de-al ei, dar stiu ca a fost un om potrivit care a aparut intr-un moment potrivit in viata mea si de la care am avut ce invata, in acea etapa a vietii mele. Si avand in vedere varsta si putinatatea simtului critic, nici atunci nu am stat sa o judec, de ce se imbraca asa, cum o fi in realitate, ce fel de om e etc., dar nici acum nu o fac. Nu mi-ar folosi la nimic sa stiu care este adevaratul ei nivel duhovnicesc, ba dimpotriva. Sa o miluiasca Dumnezeu! Din punctul meu de vedere, si-a facut bine meseria de profesor de religie, fata de care avea o anume responsabilitate in viata mea.

Un citat de-al lui Iorga care mi-a dat mult de gandit din parada de eruditie (nu o spun peiorativ) a lui Steinhardt a fost ca nu poti ierta unui om decat ceea ce ti-a gresit tie personal. Or "profa de religie", persoana foarte tanara, de altfel, nu mi-a gresit mie personal cu nimic si nici nu m-a smintit cu felul sau de a fi si de a se accesoriza, asa ca nu o voi judeca eu.

[AlinB]

Nu contest sa fi fost o buna profesoara. Dar la fel de bine putea preda ..istorie sa zicem.

Nu era vorba de judecat ..nu te putea sminti atunci pentru aspectele astea pentru ca aveai repere limitate.
Nu stiu daca ar fi facut aceeasi impresie si la liceu, de exemplu.

Nu mi-ai spus in ce masura ai vazut/crezi ca a avut un impact duhovnicesc pozitiv asupra altor colegi care poate nu avea acelasi bagaj/inclinatii/temperament ca tine.

Daca noi nu ne putem inchipui o femeie smerita si cu adevarat credincioasa si buna pedagog, e partea a doua.

Daca e buna pedagog, trebuie sa fie putin fitoasa, daca e smerita, este exagerata si nu e nici buna profesoara nici prea spirituala, etc.

Asta e viata, de multe ori, dar nu inseamna ca trebuie sa uitam de ideal.

[Fani71]

În prealabil postat de glykys

Ei, nu stiu eu ce fel de profesoara de religie o fi Fani, dar eu stiu ce profesoare de religie am avut. In scoala generala, o sotie de preot nu chiar asa cum a descris-o AlinB, dar oricum, o femeie cocheta, emancipata, rujata, cu gablonturi asortate, fire vesela, chiar exuberanta, care ne-a invatat foarte multe lucruri, atat din domeniul ei, cat si din viata practica. Pai cand au auzit-o fetele povestind cum isi coafa parul - avea, cred ca are si acum un par superb, ondulat - au devenit brusc atente la ora ei, au inceput sa o simpatizeze si sa fie atente si la ora de religie propriu-zisă. Stiu asta, pentru ca ne-am amintit la intalnirea de 10 ani. Atunci, in perioada scolii generale, am inceput eu sa citesc Biblia, sa inteleg pildele din Evanghelii, sa invat rugaciuni... Femeia era exigenta, trebuia sa inveti la materia ei informatia, nu mergea sa improvizezi. Imi aduc aminte cati au luat 3 si 4 pentru ca nu au stiut sa spuna pe dinafara in clasa a IV-a tot Psalmul 50 si Crezul. Multi il invatasera pana la jumatate, numai cine il stia pe tot lua 10. Multora ne placea religia si, mai ales, "profa de religie".

In liceu, am intalnit o profesoara nemaritata, cu fuste lungi pana in pamant, nemachiata, cu ifose de persoana cucernica si care tot incerca ea sa ne vorbeasca despre pocainta, despre duhovnic, spovedanie.... Nu avea cu cine. Nici pe mine nu ma atragea. Ne enerva ca nu venea la ore, pentru ca era vreo sarbatoare. Si ne tot chema sa mergem la slujbele de la manastire, sa vedem ce frumos e si ca poate ne gasim pe acolo un baiat!!!! Orele erau tare apasatoare, te facea sa crezi ca este posesoarea unor adevaruri absolute si ca noi, bietii muritori, nu pricepem nimic din cele ale lumii acesteia. Zero tact pedagogic. Cel mai penibil a fost odata, cand a vizitat-o un domn si cand il intreba, foarte expansiv, daca s-a casatorit intre timp cu "o crestina". Din nefericire pentru ea, respectivul era luat. Nici nu as sti sa spun ce anume am invatat de la respectiva, poate doar sa nu fiu habotnica, e si asta ceva. Intre timp, am auzit ca si-a schimbat duhovnicul, look-ul si s-a reprofilat.

Eu inteleg ca se pledeaza aici pentru unitate suflet - corp, dar a-i pune omului din start o eticheta prin prisma infatisarii denota multa superficialitate si chiar fariseism.

Foarte interesanta marturie, glykys.
Mie imi aminteste de ce scria Steinhardt de profesorul lui de religie, un preot mai lumet, poate corespondentul barbatesc de atunci al profesoarei tale), dar care i-a transmis lui, printre primii, dragostea de ortodoxie, prin caldura cu care vorbea de Hristos. Spune el acolo ca existenta unor asemenea persoane ii arata lui ca este in ortodoxie ceva mai mult decat in pietismul protestant moralist si cenusiu, chipurile departat de lume. (daca am timp sa caut pasajul, o sa-l postesc);

Nu prin exterioritati si un exterior complect strain de universul lor ii putem atrage pe elevi sa se intereseze de religie. Sunt convisa ca daca sutem mai apropiati (atat cat se poate, desigur, cat corespunde si caracterului nostru si moralei) de universul lor, tinerii vor fi mai interesati si de ce incercam sa le spunem. Este un fel de chenoza.
Mie mi-ar place sa fiu ca profesoara asta a ta, dar problema este ca nu sunt destul de 'fitoasa' din fire. De ex. nu ma fardez.. Si nu imi place de loc muzica pe care o asculta ei, de exemplu. Dar incerc sa am simpatie pentru preocuparile lor, si in ceea ce priveste imbracamintea, bijuteriile, muzica, etc. Si cred ca asta m-a ajutat mai mult decat orice discurs pedagogic sau nu, orice simplitate sincera sau nu, ca sa le trezesc interesul.
Cred si ca este important mai ales sa fim fideli si noua insine. Sa nu cautam sa dam o imagine a unui crestin perfect. Imi place sa mai port o bijuterie? Pai atunci, o port si in clasa. Nu imi place sa ma fardez? Pai atunci, nu incerc sa ma fardez numai ca sa dau imaginea unei femei cat mai moderne si elegante.
Dar nici nu ma port in asa feml incat ei sa inteleaga ca ii judec pentru felul in care se imbraca si se impodobesc.

Iar vehementa ta, Alin, mi se pare exagerata, sa stii. Nu stiu de ce pui atata la inima acest subiect cu purtarea unor bijuterii. Exista multe atitudini pacatoase si pacate marunte si mari care se leaga de mai tot ce facem, spunem, purtam sau nu purtam. Nu vad de ce sa pierdem atata timp sa legam de bijuterii toate pacatele posibile si imposibile.

Ca sa raspund si la intrebarea ta off topic despre cersetori, sunt convinsa ca nu este bine sa dai tuturor cersetorilor pe care ii intalnesti (chiar daca iti poti permite). Sunt sigura ca trebuie sa faci o alegere, si alegereza dupa ce criterii sa o faci, daca nu intuitive, pana la urma? Si nu zic ca iau intotdeauna hotararea buna. Dar incerc ca atunci cand dau sau nu dau, sa tratez omul ca pe o persoana asemenea mie, nu ca pe un 'cersetor'.

Si oricum, suntel off topic si cu discutia asta.

[Fani71]

"Religia la liceul Spiru Haret am făcut-o cu preotul paroh al bisericii
Silvestru - cartier burghez de semi-centru al capitalei -, un bărbat falnic, barbă
mare roşcată, proprietar de vie bună, vechi şi statornic liberal, iubitor de vin
negru vîrtos şi de bucate de soi şi mai cu seamă de sarmale. Ochiadele pe care le arunca femeilor, cu destulă discreţie dealtfel, păreau a nu rămîne întotdeauna platonice.
M-a simpatizat; eram, din patru, singurul evreu care nu venise cu cerere de
scutire şi certificat că urmează religia la rabin. Prin cursul superior (ne-a fost
profesor în toate clasele) îi plăcea să declare: decît să văd ministru al cultelor pe un papistaş de-al lui Maniu, mai bine să-1 văd pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă, şi rostea numele meu.
Aveam mereu zece, spuneam Tatăl nostru şi mă închinam.
L-am iubit şi eu tare mult pe părintele Gheorghe Georgescu om simpatic,
oricînd dispus s-o ia pe coarda sfătoşeniei, şi bun. O fi fost departe, foarte departe de modelul pastorului protestant ori clericului catolic, o fi săvîrşit şi păcate şi o fi avut slăbiciuni, dar preotul de mir niţel lumeţ nu mi s-a părut niciodată - şi nici atunci, în copilărie, cînd suntem îndeobşte exigenţi şi necruţători - un agent al vicleanului.
Preotul de mir în genul părintelui Georgesecu - dealtfel credincios
înflăcărat, isteţ de gură, vorbitor ales, gata mereu să ierte şi surîdă, fără pic de acreală în sufletul lui lipsit de cotloane tenebroase - reprezintă unul din stilurile posibile (dacă nu şi recomandabile) ale ortodoxiei; nu-i un îndreptar, însă nici nu sunt - iac-aşa în ciuda moraliştilor şi ca să le fac rîcă evaporatelor mirene şi prea cucernicilor mireni -, nu sunt pentru nimic în lume voitor să arunc cu piatra în el.
(După cum nici de dragul zeloşilor sectanţi nu confund Roma papală cu bîrlogul
Curvei roşii şi sinagoga Satanei.) Poate că în şirul lung de minuni prin care
Dumnezeu m-a dus la credinţă - căci pentru fiecare (oricît de neînsemnat) drumul e plănuit cu o de necrezut amănunţită grijă - e la locul lui şi chipul acesta de preot care multora din puriştii de astăzi le pare scandalos. (Cu atît mai mult cu cît, har Domnului, nevoia lor de fanatism şi intransigenţă este amplu satisfăcută de puterile statale laice.)
Ehei, copii dragi, lumea e mai complicată decît credeţi voi."
Steinhardt

editat, nu e imp.

[glykys]

Fani, stii ca a aparut o noua versiune a Jurnalului Fericirii, dupa un manuscris gasit la Rohia?

[Fani71]

În prealabil postat de glykys

Fani, stii ca a aparut o noua versiune a Jurnalului Fericirii, dupa un manuscris gasit la Rohia?

Nu stiam, multumesc! Se poate gasi si pe internet?

Sper ca nu am socat lumea prea tare cu acest citat.
Eu una fiind mai batrana ca voi nu am avut profesori de religie, ci doar de filozofie marxista, asa ca nu pot vorbi de experienta mea peronala in acest domeniu. Si nici macar nu era antipatica, sa zici ca de asta am dat-o eu pe credinte obscurantiste pline de contradictii burghezo-mosieresti. :-)
Si ca sa incerc sa o dau si pe topic: cred ca si raspunsurile noastre date copiilor sunt mai bine primite daca ei ne simt autentici, nu doar exteriori si farisei in credinta noastra. Iar infatisarea noastra exterioara daca seamana cu lumea din jur (in limitele decentei) dupa parerea mea asta nu poate decat sa ajute. Isi vor da seama ca parintii lui nu sunt niste extraterestrii si ca se poate trai credinta si ramanand in lume, nu numai plecand in pustie.
Imi amintesc in legatura cu asta si de epistola catre Diognet, un text apostolic, in care se spune despre crestin ca el nu prin imbracaminte si vorbire se deosebeste de ceilalti. Iarasi, daca il gasesc il postez.

Si iarasi despre intrebarile copiilor, in legatura cu intrebarile baietelului meu de 4 ani despre moarte, da Alin, sigur ca i-am spus, ca a intrebat chiar el, daca toti il vedem pe Hristos cu alti ochi dupa ce inchidem ochii in lumea asta ca eu asa ii raspunsesem la intrebarea de ce i,nchidem ochii cand murim): nu il putem vedea toti, pentru ca unii oameni nu vor sa-l vada si sa-l iubeasca din lumea asta, si atunci nu pot nici in lumea Lui. Si desi asta i-am spus-o cam in graba inainte de culcare, a doua zi diineata i-a spus sotului eu 'stii, tata, unii oameni nu pot sa-l vada pe Iisus dupa ce mor' (si i-a spus-o in franceza, pentru ca el nu stie romaneste, deci e clar ca a receptionat ideea si a prelucrat-o). Copiii sunt surprinzatori - ca altfel este un baietel foarte activ, vesel, pe care il intereseaza mai ales trenurile, escavatoarele, metrourile, autobuzele si ce e bun de mancare.

[glykys]

În prealabil postat de mishi55

Doamne, ajută!

Am intrat pe acest topic, pentru că am văzut că sunt "prezenţi" şi copii, şi asta m-a făcut să sper că poate, poate, găsesc ajutor.
Am o prietenă care lucrează cu o grupă de copii de grădiniţă unde jumătate din copii sunt fără părinţi (din orfelinat). Ea m-a rugat să-i găsesc ceva poezioare şi poveşti în format audio pentru aceşti copilaşi. Am încercat şi pe oDC şi pe torente, dar nu am reuşit.
Poate nu am ştiu cum să dau căutare (am scris "poezii pentru copii", "audio prescolari", "poezii audio", "Audio copii") dar nu am găsit nimic.
Poate cineva să mă ajute - fie cu fişierele audio, direct, fie cu vreun link, site, ceva unde să găsesc poezioare pentru copii, repet, în format audio?
Mulţumesc.

Sper sa fie de folos macar cateva din acest playlist de pe youtube - se pot descarca:
http://www.youtube.com/watch?v=8LaNt...25D71785A82969

[glykys]

În prealabil postat de Fani71

Nu stiam, multumesc! Se poate gasi si pe internet?

.

http://www.librariaeminescu.ro/isbn/...ul-de-la-Rohia

Doar de cumparat...

[Ekaterina]

Fetita m-a intrebat intr-o seara (vorbeam de Sfanta Ecaterina) cum au ajuns Sfintii in cer, au aripi, sau cum?

Intr-o alta zi se uita la cateva iconite mici, cand a vazut icoana cu Sfintii Trei Ierarhi, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Ioan Gura de Aur a spus: aici sunt trei fratiori.