STEFANE, CE-AI DE GAND?

[Ioan_Ciobota]

Interviu – STEFANE, CE-AI DE GAND? - Stefan Lapadat

STEFAN LAPADAT

Am auzit o voce care-mi spunea: „STEFANE, CE-AI DE GAND?”. Am inceput sa plang.

Doamne, nu pot sa ma las de tigara, de femei si de bautura. Dar daca Tu ma ajuti, de azi eu ma las.

Hristos S-a aplecat in balta si in mizeria vietii mele, m-a scos, m-a dus in „atelierul” Lui, m-a pus pe masa Lui si a lasat ca sangele Lui sa ma spele de orice pata si de orice mizerie si m-a facut fiu de Dumnezeu.

Stefan Lapadat s-a nascut intr-o familie de crestini din Lipova, insa la adolescenta a uitat valorile in care a fost crescut si a inceput sa „guste” viata.
A fugit peste granita in Iugoslavia, a ajuns in Statele Unite si acolo a continuat cu discoteci, batai, viata de noapte si tot ceea ce credea ca-i aduce fericirea. Dar L-a intalnit pe Cel care i-a dat intr-adevar fericirea, pe Hristos Domnul.

Stefan Lapadat:
Credeam ca doar la batranete o sa-L inteleg pe Dumnezeu, asa ca m-am dus in lume. Am crezut ca acolo o sa gasesc fericirea, pentru ca placerile acestei lumi erau frumoase si parca pentru o clipa ma satisfaceau. Dar mi-era rusine, deoarece stiam ca mama se ruga pentru noi.

Reporter:
Ati plecat de acasa la scoala profesionala...

Stefan Lapadat:
Pentru mine a fost ceva extraordinar sa plec de acasa - abia am apucat. Am mers la Timisoara si am dat de viata de internat, am dat de prieteni si nopti petrecute in chefuri. Credeam ca asta este viata. Am zis ca am ajuns intr-un fel de rai.

Reporter:
Libertate totala...

Stefan Lapadat:
Da! Eram asa de bucuros ca am scapat de ai mei si de vocile acelea care ma tocau incontinuu: „Nu-i bine! Nu ti-e rusine? Nu fa asta! Nu cealalta! Nu-i voie aia si aia!”. La internat in sfarsit am zis: „Asta-i viata!”.

Reporter:
Ce relatie aveti acum cu tata si cu mama? Ei au vrut atunci sa va indrume cu toata dragostea pe calea cea buna.

Stefan Lapadat:
Tatal meu si mama mea au plecat la Domnul. As vrea sa mai fie astazi in viata, sa le sarut mainile si picioarele. M-am intors la Domnul cand ei erau inca in viata.
Mama a fost o mama deosebita, dar cand esti influentat de diavol, nu le poti da parintilor respectul cuvenit.
Ei au vrut sa ne dea cea mai mare comoara care exista in lumea aceasta. Poate ca nu au stiut sa ne-o explice asa cum am vrut noi, dar comoara pe care au legat-o de inima mea nu se poate compara cu banii, cu averea, cu nimic. N-am inteles atunci Cuvantul pe care Domnul Iisus il spune: „Ce i-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?”. N-ar castiga nimic.
In anul 1987 am fugit peste granita in Iugoslavia, impreuna cu fratele meu si cu inca doi prieteni. Am ajuns in lagar si acolo urma un interviu la care se decidea daca plecam mai departe sau ne dadeau inapoi in Romania comunista.
Ce-am vazut in lagar a fost groaznic: femei violate, familii despartite si distruse, sotii separate de sotii lor. Veneau gardienii la femei si le spuneau ca daca vor sa treaca mai departe trebuie sa aiba relatii sexuale cu ei.
Venea militia noaptea sa-i duca inapoi in Romania, dar oamenii dormeau cu lama in gura - isi scoteau lama si-si taiau burta ca sa curga sange din ei. Era groaznic.
Acasa, mama era pe genunchi de 24 de ore. Se ruga.
Femeia aceea la interviu a fost foarte, foarte impresionata de ceea ce i-am spus. A deschis fereastra si a zis: „Ii vedeti pe oamenii acestia din curte? Uite-i cum fumeaza si beau. Dar, pentru ca voi ati spus adevarul, sunteti liberi sa iesiti din lagar si sa mergeti la hotel”.
La hotel i-am zis fratelui meu: „Ma, ce destepti suntem noi! Ce vocabular bun avem noi! Ce ne-am descurcat noi!”... Pana am sunat in Romania...
Cand i-am spus mamei ca am ajuns in Iugoslavia, ea ne-a spus: „Stiu, pentru ca m-am rugat pentru voi toata noaptea! I-am spus Domnului: ‘Doamne, n-am sa ma ridic de pe genunchi pana cand Tu nu-mi vorbesti!’.
Am ajuns in America, dar acolo ne-am inhaitat cu niste romani inraiti in bautura si in lucruri de nimic. Am inceput seara de seara cu bauturi, chefuri, femei, cu toate lucrurile scarboase care exista in lumea aceasta. La discoteci le placeau femeilor de noi pentru ca eram frumosi si inalti.
Eu eram unul dintre cei mai buni dansatori, dar nu stiam ca dansez pentru diavolul si largesc imparatia lui.
Ajungeam acasa de la discoteca imbibati de alcool. Rasarea soarele peste noi dimineata, iar noi transpiram a alcool. Puteam a alcool.
Intr-o dimineata, satul de lume si de tot, m-am dus la lucru. Aveam programat sa merg seara din nou la discoteca, dar, in timp ce lucram, mi s-a intamplat ceva extraordinar.
Am aprins o tigara si-am inceput sa fumez, dar dintr-o data am auzit o voce, o voce pe care eu nu pot sa o explic. Este imposibil sa descriu acea voce. Era o voce cu o autoritate cum n-am auzit in viata mea la nimeni, oricata scoala ar avea. O voce apasata, o voce care avea o profunzime extraordinara. Dar vocea aceea mi-a vorbit simplu, ca sa pot intelege. Vocea aceea m-a chemat pe nume.

Reporter:
Unde ati auzit-o? In ureche, in minte, in inima, afara?

Stefan Lapadat:
Direct inauntrul meu. Ca un fior, ca un curent care intra in tine si te curenteaza la secunda. Intra o caldura extraordinara. Eu cred ca a fost o lucrare a Duhului Sfant.
A fost o voce care a rasunat in timpanele mele si mi-a spus: „STEFANE, CE-AI DE GAND?”. Am inceput sa plang. Am luat tigara si am aruncat-o jos. M-am uitat in jurul meu si am zis: „Da’, cine vorbeste cu mine ca nu-i nimeni in jurul meu?”. Am crezut ca am innebunit. Fiind imbibat de alcool, am uitat imediat de vocea respectiva.
Am aprins alta tigara si din nou aceeasi voce: „STEFANE, CE-AI DE GAND?”. Atunci am zis: „Doamne, stiu ca Tu esti! Am auzit despre Tine de la mama mea si-am auzit rugaciuni in casa parinteasca. Am vazut oameni vindecati. Doamne, stiu ca Tu ma cercetezi, dar eu nu ma pot lasa de tigara si de droguri!”.
Acum, dragul meu cititor, vreau sa-ti spun tie, care citesti aceste randuri: nu veni la Dumnezeu cand scapi de droguri, alcool, tigari, destrabalare sau alte pacate. Nu poti veni la Dumnezeu cand scapi de pacate pentru ca NU poti scapa singur de pacate!
Vino la Dumnezeu chiar astazi, chiar acum. Lasa tigara, lasa drogurile si bautura in mana lui Dumnezeu. Dumnezeu te poate scapa!
Este o nebunie pentru tine sa te doara toata ziua stomacul sau maseaua, si sa spui: „Nu ma duc la doctor, ci ma duc acasa! Sufar, ca poate imi trece”. Si toata noaptea te zvarcolesti in patul tau, sperand ca pana dimineata sa-ti treaca cumva durerea. Si ABIA APOI te duci la doctor.
Eu iti spun sa te duci la doctor ACUM! Vino la Hristos acum! Cu tigara, cu bautura, vino la Hristos chiar astazi. Vino la El.
Asa am venit eu la Hristos! Am fost sincer inaintea lui Dumnezeu si-am spus: „Doamne, eu singur nu pot! Nu pot sa ma las de tigara pentru ca de 13 ani fumez 2 pachete pe zi. Nu pot sa ma las de femei. Nu pot sa ma las de bautura. Dar daca Tu ma ajuti, de azi inainte eu ma las. Si Doamne, de astazi ma pun in mana Ta!”.
Atunci am fost eliberat de Dumnezeu, prin Duhul Sfant. De atunci m-am lasat de toate acestea.
.................................................. ......................................
Eu am vazut puterea lui Dumnezeu. Odata mama era asa de bolnava incat doctorii ne-au spus: „Cumparati sicriul”. Dar ne-am rugat, si mama s-a vindecat. Exista o forta extraordinara. Apoi Dumnezeu l-a vindecat pe prietenul meu, care era paralizat de la genunchi in jos. Ne-am rugat si am vazut cum, la clipeala ochiului, muschiul lui a prins iarasi putere. A sarit din pat, a inceput sa faca genuflexiuni si sa urle in gura mare: „Dumnezeu m-a vindecat! Hristos m-a vindecat!”.
Ceea ce n-a putut omul, a putut Dumnezeu, prin Duhul Sfant, pentru ca in IIisus Hristos este putere.
.................................................. ......................................
Se spune ca Michelangelo se plimba cu un prieten, iar prietenul lui a calcat intr-o balta. Michelangelo i-a spus: „Nu calca in balta aceea! Uite un inger in balta!”. Prietenul i-a zis: „Dar nu vad nici un inger!”, insa el a continuat: „Ba, da. Este un inger acolo!”. Apoi s-a aplecat si a scos din balta o piatra. Era toata murdara, dar Michelangelo a dus-o in atelierul lui, a spalat-o de murdarie si de noroi si din piatra aceea a sculptat un inger.
Asa am umblat eu in lumea aceasta. Diavolul te apasa si simti ca esti intr-o balta, mizerabil, crezi ca toti te-au parasit si ca n-ai nici o valoare, ca sotia sau sotul nu mai da nimic pe tine, ca societatea nu mai da nimic pe tine. Dar Iisus spune: „Stop! Pana aici, diavole! Nu te mai las sa calci pe el! El este copilul meu. El este un inger!”.
Asa a facut Hristos cu viata mea. M-a scos din balta si din mizeria in care eram, m-a dus in „atelierul” Lui, m-a pus pe masa Lui si cu Sangele Lui m-a spalat de orice pata si de orice mizerie. M-a facut fiu de Dumnezeu.
Dumnezeu te poate scoate si pe tine din mocirla pacatului. Dintr-un om despre se spune: „Nu este bun de nimic. Este un rebut.”, Dumnezeu poate face un inger.
Poate sotul, sotia, tata, mama, copiii sau colegii iti spun: „Nu esti bun de nimic!”, dar eu vreau sa-ti spun ca esti foarte important pentru Dumnezeu. Dumnezeu te poate folosi ca sa trezeasca lumea intreaga.
Tu eSti o valoare.
Tu eSti o comoara.
Tu eSti un diamant
in mana lui Dumnezeu.
Dumnezeu poate sa faca mari minuni prin tine. Chiar daca esti alcoolic, Dumnezeu te poate scoate de acolo si te poate salva. Orice pacat, oricat de mare, Dumnezeu ti-l iarta.
Dumnezeu sa-ti mareasca credinta si sa crezi in acest Iisus, pe care eu Il iubesc asa de mult. Este o comoara. Este cel mai minunat dintre toti. Acum as vrea sa ma rog cu tine:
„Tata scump din ceruri, in Numele Domnului Iisus Hristos si prin puterea Duhului Sfant, ma rog pentru orice boala, pentru orice duh, pentru orice legatura straina, pentru orice sta impotriva ca oamenii sa vina la Tine.
Te rog adu biruinta, Doamne, prin Sangele Fiului Tau, varsat pe cruce. Doamne, pentru cel care vrea sa se predea ACUM in mana Ta, priveste spre el, intinde-Ti mana si salveaza-l Tu, Doamne.
Daca n-are pace in inima lui, da-i Tu pace. Acolo unde este dorinta de divort, reuneste-i Tu si nu lasa ca diavolul sa-i dezbine. Pazeste si ocroteste Tu, Doamne.
Tu esti Dumnezeu mare, puternic si adevarat. Te laud, Doamne, si-Ti multumesc. Ai mila de orice inima, leag-o de Tine si fa-Ti Numele de slava! Amin”.

camasa aceluia a fost murdara si s-a curatit









Inima Sfanta al Lui Iisus Hristos fie laudata si slavita acum si pururea!

[cozia]

În prealabil postat de padrevicentiu

camasa aceluia a fost murdara si s-a curatit









Inima Sfanta al Lui Iisus Hristos fie laudata si slavita acum si pururea!

"Curatenia" camasii de unul singur este din pacate iluzia protestantului. In general nu este rea povesirea insa lipseste un element esential fara de care nu exista "curatire" ,- Biserica -
Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne mintuiasca pe toti!

[krabu]

Sunt interesante postarile acestea. Pentru ca au un fir rosu comun:

Dumnezeu, in mod direct i se descopera intr`un anume fel. Nu e ortodoxa de loc abordarea asta: o voce (vocea Lui Dumnezeu) i`a spus ceva ...

Ispita asta care poate sminti este ideea ca te poti mantui, scapa, ridica din noroi tu singur. Tu fara ajutor. Tu doar gandind. Gandind. Pai din nimic omul in sine nu poate crea decat nimic.

Vrei sa te ridici, te duci la biserica, vorbesti cu un duhovnic (si daca esti jos, orice duhovnic este bun) si cu el vei pasi si te vei obisnui cu Lumina lui Dumnezeu.

I`a vorbit Dumnezeu! Pai Dumnezeu a facut pamantul numai cu Cuvantul. C`am greu sa cred ca a auzit in capul lui Cuvantul (insusi Cuvantul!) Lui Dumnezeu.

Fratilor nu cautati mantuirea singuri. Nici singuri adunati. Ci toti impreuna, in trupul Bisericii. Cu impartasanie. Cu spovedanie. Cu iubire adevarata.

Dumnezeu sa ne ajute!

[MadalinS]

putini sunt cei carora le vorbeste Dumnezeu de obicei e diavolul

[OvidiuO]

E povestea fiului risipitor. Vocea este constiinta lui, iar constiinta omului este vocea lui Dumnezeu din om.
Doamne ajuta !

[Darius]

D-le Ioan Ciobota, v-am citit povestirile pe care le asezati aici, asa ca va rog sa imi cititi si mie cu atentie marturia pe care o dau.
Povestea cu rockerul ratacit nu m-a impresionat, din cauza multor ambiguitati de acolo. Ce pot eu sa va spun despre mine insumi, nu despre altii, este ca pe sotia mea am cunoscut-o intr-un bar de rockeri, la Petrosani (BAROCK), cand a pus pe patron sa ma dea afara din bar pentru ca eram pe masa in picioare, incaltat cu ciocate mexicane din piele de antilopa intoarsa, cu toc retezat, eram mandru de ele, cantand pe de rost Stairway To Heaven-Zeppelin, binenteles. Acela am fost eu. Si daca reporterul din povestea d-voastra pune intrebarea de OTV...si vroiati sa va taiati venele, cred ca o sa-i scot limba. Nu e crestineste da macar ma scuteste de alte ispite si ramane in viata. De atunci si pana acum schimbarea e mare, fara sa fac caz de ea. Nu mi-a aparut Iisus Hristos in vis, nu m-a umplut de lumina Lui, pentru simplu motiv ca nu merit, ci a fost o intoarcere linistita la dreapta credinta a neamului meu, pe care l-am simtit aproape de suflet. Totdeauna imi place sa strang in brate vreo matuse pe care o mai am pe la tara, de dragul locului crestinesc al satului. Sunt atat de puri ca nu va vine sa credeti. Iar acum suntem in faza in care cel mic doreste sa mergem la manastiri si sa ne inchinam in vreo biserica pe langa care trecem-educatia pe care ma laud ca i-am dat-o, cu ajutorul Mantuitorului , desigur. Dar nu aceasta e marturia. Marturia mea este pentru Sf. Nectarie, pe care va rog sa o cititi chiar daca nu ii cinstiti nici macar pe cei de dinaintea aparitiei cultului d-voastra si pe care ar trebui sa-i cinstiti, pentru ca de acolo v-ati denominat.
Cel mic avea o boala de plamani, destul de ingrijoratoare. Nu intru in detalii. Ma puteti aborda personal ca sa vi le dau. Si ne-am chinuit cu medicamente si radiografi destul de multa vreme. In fine am terminat tratamentul si am mers sa facem radiografie din nou, cu mici retineri, dar trebuia. Si surpriza- toate erau foarte bune. Seara ma suna mama mea si-mi zice: de ceva vreme ma rog la Sf. Nectarie pentru copil. Azi noapte am visat ca stateam in pat pe spate si a venit la mine un batran cu parul alb care-l ducea in brate pe copil. Mi-a zis: nu te teme. Copilul e bine acuma. Am scos mult noroi din el, dar acum e bine. Si mi l-a pus in brate si a plecat. Exact in ziua aceea am facut radiografia care arata plamanul fara urma de ce avusese inainte. Ii multumesc pe aceasta cale Sfantului si va spun ca ii iubesc pe sfintii foarte mult, pentru ca ei mijlocesc neputintele noastre in fata Mantuitorului. Ei nu ar putea face nimic fara El, dar si noi avem un mare sprijin in rugaciunile lor.
Dumnezeu sa ne ajute si sfintii sa se roage pentru noi. Amin.

[Ioan_Ciobota]

În prealabil postat de Darius

D-le Ioan Ciobota, v-am citit povestirile pe care le asezati aici, asa ca va rog sa imi cititi si mie cu atentie marturia pe care o dau.
Povestea cu rockerul ratacit nu m-a impresionat, din cauza multor ambiguitati de acolo. Ce pot eu sa va spun despre mine insumi, nu despre altii, este ca pe sotia mea am cunoscut-o intr-un bar de rockeri, la Petrosani (BAROCK), cand a pus pe patron sa ma dea afara din bar pentru ca eram pe masa in picioare, incaltat cu ciocate mexicane din piele de antilopa intoarsa, cu toc retezat, eram mandru de ele, cantand pe de rost Stairway To Heaven-Zeppelin, binenteles. Acela am fost eu. Si daca reporterul din povestea d-voastra pune intrebarea de OTV...si vroiati sa va taiati venele, cred ca o sa-i scot limba. Nu e crestineste da macar ma scuteste de alte ispite si ramane in viata. De atunci si pana acum schimbarea e mare, fara sa fac caz de ea. Nu mi-a aparut Iisus Hristos in vis, nu m-a umplut de lumina Lui, pentru simplu motiv ca nu merit, ci a fost o intoarcere linistita la dreapta credinta a neamului meu, pe care l-am simtit aproape de suflet. Totdeauna imi place sa strang in brate vreo matuse pe care o mai am pe la tara, de dragul locului crestinesc al satului. Sunt atat de puri ca nu va vine sa credeti. Iar acum suntem in faza in care cel mic doreste sa mergem la manastiri si sa ne inchinam in vreo biserica pe langa care trecem-educatia pe care ma laud ca i-am dat-o, cu ajutorul Mantuitorului , desigur. Dar nu aceasta e marturia. Marturia mea este pentru Sf. Nectarie, pe care va rog sa o cititi chiar daca nu ii cinstiti nici macar pe cei de dinaintea aparitiei cultului d-voastra si pe care ar trebui sa-i cinstiti, pentru ca de acolo v-ati denominat.
Cel mic avea o boala de plamani, destul de ingrijoratoare. Nu intru in detalii. Ma puteti aborda personal ca sa vi le dau. Si ne-am chinuit cu medicamente si radiografi destul de multa vreme. In fine am terminat tratamentul si am mers sa facem radiografie din nou, cu mici retineri, dar trebuia. Si surpriza- toate erau foarte bune. Seara ma suna mama mea si-mi zice: de ceva vreme ma rog la Sf. Nectarie pentru copil. Azi noapte am visat ca stateam in pat pe spate si a venit la mine un batran cu parul alb care-l ducea in brate pe copil. Mi-a zis: nu te teme. Copilul e bine acuma. Am scos mult noroi din el, dar acum e bine. Si mi l-a pus in brate si a plecat. Exact in ziua aceea am facut radiografia care arata plamanul fara urma de ce avusese inainte. Ii multumesc pe aceasta cale Sfantului si va spun ca ii iubesc pe sfintii foarte mult, pentru ca ei mijlocesc neputintele noastre in fata Mantuitorului. Ei nu ar putea face nimic fara El, dar si noi avem un mare sprijin in rugaciunile lor.
Dumnezeu sa ne ajute si sfintii sa se roage pentru noi. Amin.

Draga Darius

Ma bucur din suflet pentru schimbarea din viata d-vs.
Slavit sa fie Dumnezeu.

De asemenea ma bucur mult de tot pentru vindecarea copilasului d-vs. Si eu am 2 copii si stiu cum sunt bolile... :(

Cu mult drag,
Nelu Ciobota

[Iustin44]

Parintele Cleopa spunea ca in asemenea cazuri cu persoane ce au mai multe patimi si care cunosc crestinismul in forma protestanta-eretica,vine un diavol arhicon, teolog de genul celui care L-a ispitit pe Mantuitorul Hristos si-i alunga pe ceilalti care-l ispitesc pe om cu respectivele patimi. De aceea ai scapat de acele patimi asa de repede si usor, pe cand la noi, ortodocsii trebuie sa ne straduim ceva timp, depinde de nivelul de pocainta si de vointa ce le are fiecare. Din Noul Testament, Pateric si din Vietile Sfintilor Parintele Cleopa ne-a dat exemple si marturii ale faptului ca crestinul chiar daca face toate pacatele dar pana la sfarsitul vietii ramane ortodox si se spovedeste curat, cu pocainta asemenea talharului, are nadejde de mantuire, pe cand un eretic care nu o cinsteste pe Maica Domnului, chiar daca s-a lasat de toate patimile, cu toata credinta lui gresita, nu se mantuieste. Citeste cartea "Insetand dupa Dumnezeu"-De la ratacirile protestante la adevarul ortodoxiei de Matthew Gallatin in care un pastor protestant, dupa ce este dezamagit pe rand de invatatura adventista, penticostala, iehovista, baptista si evanghelista, avand sinceritate in suflet, gaseste cu ajutorul lui Dumnezeu adevarul Ortodoxiei cautand la izvoarele ei, in scrierile parintilor apostolici, adica a ucenicilor directi ai Sfintilor Apostoli. Dumnezeu sa te lumineze.

"Om rational e cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a coborat pe sine in randul dobitoacelor"
(Sfantul Antonie cel Mare)

[veilur]

Nu stiam treaba cu cu smecheria pe care o face arhiconul, adica el prefera sa-i ajute pe oameni de la indepartarea patimilor, dar cu pretul ratacirii si inter[retarii gresite a bibliei, adica inca un suflet castigat pentru el! Inteligenta miscare din partea celui viclean!