Intrebari din istoria Bisericii

[laurastifter]

În prealabil postat de Annyta

Prin edictul de la Tesalonic din 28 februarie 380, al împăratului Teodosie I, creştinismul a devenit religie oficială de stat în imperiul roman.

Corect în totalitate!
Dacă prin Edictul de la Mediolanum (Milano) din 313, creştinismul devenea religie permisă (religio licita) alături de celelalte culte legale din Imperiu, prin Edictul de la Tesalonic (380), credinţa noastră era proclamată ca unică religie acceptată în Imperiul Roman, "religie oficială de stat", aşa cum foarte corect aţi spus dvs. Mai mult decât atât, singura confesiune creştină acceptată era Ortodoxia niceeană, iar cei care, prin diverse erezii, se opuneau credinţei Sfinţilor Părinţi de la Niceea (din 325) erau ameninţaţi cu pedeapsa veşnică şi cu cea lumească.
Puteţi pune o întrebare. :)

În prealabil postat de laurastifter

Corect în totalitate!
Dacă prin Edictul de la Mediolanum (Milano) din 313, creştinismul devenea religie permisă (religio licita) alături de celelalte culte legale din Imperiu, prin Edictul de la Tesalonic (380), credinţa noastră era proclamată ca unică religie acceptată în Imperiul Roman, "religie oficială de stat", aşa cum foarte corect aţi spus dvs. Mai mult decât atât, singura confesiune creştină acceptată era Ortodoxia niceeană, iar cei care, prin diverse erezii, se opuneau credinţei Sfinţilor Părinţi de la Niceea (din 325) erau ameninţaţi cu pedeapsa veşnică şi cu cea lumească.
Puteţi pune o întrebare. :)

Mulţumesc!

Aş lăsa pe Dragoş sau Patrie şi Credinţă să pună o întrebare... Eu doar una am avut :-)

[glykys]

Ma ofer sa pun eu o intrebare, daca tot nu se inghesuie nimeni.
L-am sarbatorit zilele trecute pe Voievodul martir Brancoveanu. Ma gandesc ca se stiu mai multe lucruri despre moartea sa decat despre domnia propria-zisa, care a constituit o perioada foarte infloritoare pentru Tara Romaneasca. Prin ce actiuni culturale (in sensul cel mai larg) a intrat Domnitorul binecredincios in istorie?

[antiecumenism]

Sfantul martir Constantin Voda Brancoveanu, care cu crestineasca intelepciune a carmuit Tara Romaneasca vreme de 25 de ani (1688 -1714), a stralucit ca un mare ocrotitor de cultura si arta romaneasca, ridicand, innoind si inzestrand numeroase biserici, manastiri si alte asezaminte, miluind pe cei saraci si ajutand cu prisosinta celelalte Biserici Ortodoxe surori aflate atunci la grea cumpana.

Si-a asumat rolul de protector al tiparului si scolilor din Muntenia, dar si din Transilvania. A dat Bucurestiului o noua Academie Domneasca, transformand scoala de la Sf. Sava in "colegiu public pentru pamanteni si straini", cu o programa asemanatoare institutiilor de grad superior.

Grupul psaltic Nectarie Protopsaltul - Canonul Sfintilor Brancoveni:

http://www.youtube.com/watch?v=xVQHj...ature=youtu.be

[fallen]

Nu stiu daca s-a mai discutat pe undeva subiectul, dar probabil multi dintre noi nu cunosc exact cum au aparut, cand s-au implementat si cum au ajuns sa se savarseasca in formatul de acum.

[Mihailc]

În prealabil postat de fallen

Nu stiu daca s-a mai discutat pe undeva subiectul, dar probabil multi dintre noi nu cunosc exact cum au aparut, cand s-au implementat si cum au ajuns sa se savarseasca in formatul de acum.

Ai în ataşament o prezentare generală.

Alegeti raspunsul corect!

Sfintele Taine reprezinta o chestiune care tine de:
a) Dogmatica
b) Liturgica.

Note:
1) Dupa unii autori, exista un singur raspuns corect la aceasta intrebare...
2) Pentru nota 11: cum explicam faptul ca la noi Sfintele Taine se studiaza (si) la Liturgica?

(Hint: faceti clic pe documentul pus de Mihailc!)

[cristiboss56]

Opinii, atitudini in problema revizuirii cultului ortodox :

http://www.crestinortodox.ro/liturgi...dox-70643.html

[Mihailc]

În prealabil postat de ioan cezar

Alegeti raspunsul corect!

Sfintele Taine reprezinta o chestiune care tine de:
a) Dogmatica
b) Liturgica.

Note:
1) Dupa unii autori, exista un singur raspuns corect la aceasta intrebare...
2) Pentru nota 11: cum explicam faptul ca la noi Sfintele Taine se studiaza (si) la Liturgica?

(Hint: faceti clic pe documentul pus de Mihailc!)

Dogmatica şi liturgica nu pot fi separate în viaţa duhovnicească reală, întrucât credinţa şi rugăciunea (corespondentele lor în practică) sunt nedespărţite în actul legăturii personale şi comunitare cu Domnul.

Biserica săvârşeşte slujbe/rânduieli care consfinţesc/pecetluiesc legături/relaţii de credinţă (Sfintele Taine). Ele sunt concentrice Euharistiei, au dimensiune sobornicească şi nu pot fi limitate birocratic la un număr fix sau clasificări metodologice.
Oare mijlocirea integrării unei persoane în biserica biruitoare (înmormântarea) sau intrarea în cinul călugăresc (tunderea în monahism) sunt doar lucrări sfinţitoare, aşa cum le-au clasificat teoreticienii ortodocşi filoscolastici? În primul mileniu creştin erau mai mult decât atât, iar cei care ţin să se convingă vor avea la dispoziţie în curând un studiu aprofundat pe această temă. Printre alte lucruri spuse până acuma cu o jumătate de gură, o să aflăm că oamenii de acum o mie de ani, de o credinţă cu noi, săvârşeau Sfânta Liturghie înaintea înmormântării unui creştin (indiferent de statutul bisericesc strict funcţional al defunctului), botezul şi cununia nu erau ceremonii cvasiprivate cum sunt acum şi încă o sumedenie de argumente care demonstrază organicitatea cultului, coeziunea euharistică a enoriilor de altădată etc, toate indicând procesul de alienare în care ne găsim astăzi şi arătând adevăratele ameninţări la adresa credinţei bisericeşti drept-măritoare.

În prealabil postat de Mihailc

Dogmatica şi liturgica nu pot fi separate în viaţa duhovnicească reală, întrucât credinţa şi rugăciunea (corespondentele lor în practică) sunt nedespărţite în actul legăturii personale şi comunitare cu Domnul.

Biserica săvârşeşte slujbe/rânduieli care consfinţesc/pecetluiesc legături/relaţii de credinţă (Sfintele Taine). Ele sunt concentrice Euharistiei, au dimensiune sobornicească şi nu pot fi limitate birocratic la un număr fix sau clasificări metodologice.
Oare mijlocirea integrării unei persoane în biserica biruitoare (înmormântarea) sau intrarea în cinul călugăresc (tunderea în monahism) sunt doar lucrări sfinţitoare, aşa cum le-au clasificat teoreticienii ortodocşi filoscolastici? În primul mileniu creştin erau mai mult decât atât, iar cei care ţin să se convingă vor avea la dispoziţie în curând un studiu aprofundat pe această temă. Printre alte lucruri spuse până acuma cu o jumătate de gură, o să aflăm că oamenii de acum o mie de ani, de o credinţă cu noi, săvârşeau Sfânta Liturghie înaintea înmormântării unui creştin (indiferent de statutul bisericesc strict funcţional al defunctului), botezul şi cununia nu erau ceremonii cvasiprivate cum sunt acum şi încă o sumedenie de argumente care demonstrază organicitatea cultului, coeziunea euharistică a enoriilor de altădată etc, toate indicând procesul de alienare în care ne găsim astăzi şi arătând adevăratele ameninţări la adresa credinţei bisericeşti drept-măritoare.

Multumesc, acum te rog sa pui o intrebare! (asa-i jocul...)