Camine de batrani sau ce facem cu parintii de care nu ne putem ingriji

[Vitiate]

Din pacate, Dragos are mare dreptate. Nici macar nu are nevoie sa aduca rgumente. E suficienta perceptia realitatii.
Langa unde stau eu, e un centru social al Bisericii (asta si ca raspuns la ai de coprofagesc la adresa "preotilor bogati"), cu sa zic asa, hramul Sf. Nicolae, si subordonata Arhiepiscopiei Bucurestilor. Cei din voi care sunteti bucuresteni v-ati prins cred.
Asa ca Biserica face. Cat poate, cum poate si mai ales cu ce poate. Daca afemeiatul cu cioc de tzap si mecla ipocrita, care pentru unii cu mintea ramasa la nivelul manualelor de istorie ceausiste este eroul (!?!?) national cuza, nu ar fi confiscat proprietatile Bisericii, acum criza economica si mai ales somajul ar fi fost subiect de bancuri pentru cei numiti de crainicii de la teveuri "oameni de rand" (nu va enerveaza si pe voi sintagma asta?).
Nu exista, pe vremea bolnitelor si azilelor patronate deopotriva de ortodocsi si catolici, batran, oricat de sarac, mort de foame/frig/boala in strada. De ce? Ca era o societate superioara celei actuale. Nu, nu era perfecta. Misticism, bigotism, prostie cat cuprinde. Aroganta de sus, supusenie de jos. Dar...omul era privit ca fiind lucrarea suprema a Domnului, nu ca resursa nu stiu care in inventarul unei corpooratii, fie acea corporatie Statul. Reificarea umanitatii e notiune necunoscuta in vocabularul si gandirea BO si BC.

[Florin-Ionut]

Mă bucur că l-ai urmărit, citește și cartea că de acolo afli mai multe.

Eu m-am referit la noi cei care vrem cică să ne mîntuim, uitînd că sîntem trup și suflet, nu numai suflet. Mîntuirea asta trebuie să fie pe toate planurile. De folos mi-au fost conferințele ieromohanului Marcel de la Oașa care-l citează îndeosebi pe Sfîntul Nicolae Velimirovici apropo de încercarea la care l-a supus pe un ucenic de-al lui cînd a ajuns în mănăstire. Adică, fără să-i spună de ce și cît, acel om a răbdat 11 zile de post total (fără nimic) și fără pregătire plus încă 6 zile cu apă sub supravegherea Sfîntului care a făcut la fel. Dacă vrei, îți dau înregistrarea audio.

În prealabil postat de Florin-Ionut

De folos mi-au fost conferințele ieromohanului Marcel de la Oașa

Părintele Marcel este preot de mir. :)
Dacă ai ocazia îţi recomand să mergi la Oaşa, cu siguranţă te vei folosi.

În prealabil postat de Florin-Ionut

care-l citează îndeosebi pe Sfîntul Nicolae Velimirovici apropo de încercarea la care l-a supus pe un ucenic de-al lui cînd a ajuns în mănăstire. Adică, fără să-i spună de ce și cît, acel om a răbdat 11 zile de post total (fără nimic) și fără pregătire plus încă 6 zile cu apă sub supravegherea Sfîntului care a făcut la fel.

Dar nu uita că ucenicul era deja sub aripa Sf. Nicolae...în ascultare. Acela nu a fost numai un post alimentar, iar Sfântul se ruga pentru el. Sper să sesizezi diferenţa. :)

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă vrei, îți dau înregistrarea audio.

Te rog, pe privat. S-ar putea să o am...am câteva înregistrări pe care nu le-am ascultat.

[ioana5760]

În prealabil postat de DragosP

Nu, normal. Îi încuiem într-o cameră, stingem lumina, aruncăm cheia și plecăm.

Eu nu fac asa ceva.
Vorbesc la modul general pentru ca asta nu e viata normala pentru cel bolnav (nu e el de vina ca s-a imbolnavit, dar trebuie sa ia un tratament pe care nu-l vrea de buna voie, e o persoana care s-a degradat si trebuie ingrijita, nu un obiect) si nu e normal nici fata de familie (care are obligatii de serviciu, familie, plus ca mediul de a convietui in casa este nociv, e ca la spitalul de nebuni cand au crize sau mai tot timpul), cice trece prin asa ceva, stie ce vorbesc.
Nu asta e normalitatea.

[DragosP]

În prealabil postat de ioana5760

Nu asta e normalitatea.

Surpriză! De la căderea lui Adam nu mai trăim în normalitate!
Şi dacă se întâmplă cele ce povesteşti, nu tre' să uităm de crucea pe care ne-o dă Dumnezeu a o duce. Nicioadată, după cum El ne asigură, nu e mai mare decât o putem duce.

[Vitiate]

Teorie, Dragos. Teorie pura. Ai trecut prin asa ceva? Eu, nu, insa oameni cunoscuti indeaproape de mine, da.

[DragosP]

Da, am trecut. Și e o teorie foarte adevărată.

[maria32]

În prealabil postat de DragosP

Surpriză! De la căderea lui Adam nu mai trăim în normalitate!
Şi dacă se întâmplă cele ce povesteşti, nu tre' să uităm de crucea pe care ne-o dă Dumnezeu a o duce. Nicioadată, după cum El ne asigură, nu e mai mare decât o putem duce.

DragosP asa obisnuiam si eu sa zic cata vreme a fost vorba doar de mine. Dar acum, cand actiunile persoanei suferinde (respectiv mama mea) afecteaza direct dezvoltarea psihica normala a copilului meu (care are doar 2 ani) nu mai pot gandi asa. Nu consider ca am voie sa las sa-i fie afectata stabilitatea emotionala sau sa-i pun in pericol viata obligandu-l sa traiasca in casa cu un schizofrenic. Nu pot sa cred ca Dumnezeu ar fi de acord cu asa ceva. Este datoria mea de parinte sa veghez la sanatatea sa morala, fizica si psihica pana in momentul cand va deveni adult.

[maria32]

Oricum, din pacate, acest topic a divagat de la subiectul lui, asa ca revin cu rugamintea de la cei care au sugestii, idei care m-ar putea ajuta sa gasesc un camin/azil sau alte solutii unde as putea s-o duc pe mama sa aiba parte de o ingrijire adecvata starii ei de sanatate.
multumesc

[maria32]

În prealabil postat de DragosP

Da, am trecut. Și e o teorie foarte adevărată.

Imi poti povesti te rog si mie cum te-ai descurcat? ce masuri ai luat? cum s-a rezolvat pana la urma situatia ta?