Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Mihailc]

În prealabil postat de ovidiu b.

PIDALION: CANONUL 69, din canoanele Sf.Apostoli

Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau citeţ, sau cântăreţ, Sfântul marele post nu-l posteşte, sau miercurea, sau vinerea, să se caterisească. Fără numai de s-ar opri pentru boală trupească. Iar de a fi mirean, să se afurisească. [Sinod 6, can. 29, 89; Laodiceea, can. 49, 51, 52; Petru, can. 15; Dionisie, can. 1; Timotei, can. 8, 10]

Acum am să-ţi dau doar o parte din tâlcuire, cea care se referă la înfrânarea dintre soţi în zilele de post.

Iar de este întocmai postul miercurei şi al vinerei cu Sfântul Postul cel mare, arătat este că precum întru acela nunţi nu se fac, după canonul 52 al soborului din Laodiceea, aşa nu se cade a se face nici miercurea nici vinerea. Şi de este aceasta, arătat că nici cei după lege căsătoriţi nu se cade trupeşte a se împreuna nici întru o miercuri şi vineri pentru cucernicia şi cinstirea postului, precum nici în Sfântul marele Post. Că necuviincios lucru este, despre o parte a nu strica posturile acestea cu mâncări, iar despre alta a le strica, cu trupeasca împreunare. Pentru aceasta şi proorocul Ioil însemnând, că în vremea postului să cade a se înfrâna despre împreunare cei căsătoriţi, zice: „Sfinţiţi postul, propovăduiţi vindecarea… Iesă mirele din aşternutul său, şi mireasa din cămara sa” (cap 2). Iar dumnezeiescul Pavel arătat zice, că cei căsătoriţi după lege, întru o unire se cade a se depărta de trupeasca împreunare, pentru a se zăbovi în post, şi în rugăciuni (I Corinteni: 7,5), adică să se depărteze şi când este precum am zis post, şi când se roagă şi se gătesc a se cumineca cu dumnezeieştile Taine. Şi sâmbăta şi duminica, după canonul 13 al lui Timotei, şi în toate sărbătorile. După dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde aduce spre mărturie zicerea de mai sus a lui Ioil, şi zice: "Că dacă cei de curând însoţiţi, care încă pofta le este înfocată, şi tinereţea zburdatică, nu se cade a se împreuna în vreme de post şi de rugă, cu mult mai vârtos ceilalţi bărbaţi şi femei mai de mult însoţiţi, care nu au atâta silă trupească, se cuvine a nu se împreuna."

Ovidiu, era doar o explicaţie legată de sensul abstinenţei din zilele de sâmbăta şi duminica. Cu posturile bisericeşti suntem de acord, cu excepţia zilei de luni care nu-i poruncită în BOR din care facem parte. Dacă vrei poţi să o ţii şi pe aceea, dar n-o impune şi celorlalţi.
Cu privire la sarcină şi lăuzie, cred că n-ar trebui să fie o regulă care să oblige la bun simţ şi căutarea altor limbaje de exprimare a iubirii decât cele care au culminat cu "darul naşterii de prunci".

Dar atenţie mare! Canoanele lui Timotei sunt focalizate pe Sfânta Împărtăşanie, nu pe interdicţii sexuale în sine!

În prealabil postat de Mihailc

Ovidiu, era doar o explicaţie legată de sensul abstinenţei din zilele de sâmbăta şi duminica.

Înseamnă că am înţeles eu greşit.

În prealabil postat de Mihailc

Cu posturile bisericeşti suntem de acord, cu excepţia zilei de luni care nu-i poruncită în BOR din care facem parte. Dacă vrei poţi să o ţii şi pe aceea, dar n-o impune şi celorlalţi.

Să ne facem înţeleşi, eu nu impun ceva şi nici nu am de gând. Aici doar discutăm, în rest fiecare face ce vrea. Sunt de acord cu tine în ceea ce priveşte ziua de luni, aşa era în respectivul îndreptar.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de ovidiu b.

Cred ai vrut să zici că invers.



Se trasmit trăirile mamei care se întimpăresc în "hardul" copilului. Iar cei doi ar trebui să ţină cont şi de al 3-lea, care va lua parte la actul lor. Aşa cum pruncul ia oxigen, hrană de la mamă, la fel primeşte şi informaţia şi stările trupeşti ale mamei. Ţi se pare normal ca el să "asiste" la acest act? E ca şi cum ar fi de faţă, numai că nu vede, dar aude şi simte într-o oarecare măsură ce simte mama.

Nu primeste nici o stare trupeasca. E in placenta, un mediu protejat, unde nu il deranjeaza nimeni. Ca sa simta ceva, acesta trebuie sa treaca prin lichidul amniotic sau sa fie trecut prin cordonul ombilical(sau Doamne fereste, un traumatism fizic direct asupra locului). Singurul lucru care ar trece, ar fii sunetul. Ca sa auda ala micul?
Trebuie sa aiba urechile dezvoltate, adica in partea tarzie a sarcinii. Ce intelege din soaptele alea oricum?

În prealabil postat de ovidiu b.

crezi mai e nevoie şi de declanşarea hormonilor sexuali la femeie, plus cei ai barbatului în cazul unei finalizări normale?

Daca estrogenul si toti hormonii sexuali ar trece la fat asa direct, am fii stricati cu toti pur si simplu de la hormonii prezenti in mod natural in timpul sarcinii in trupul mamei, oricat de cumpatati am fi.

Vezi documentarele care ţi le-am dat. Te rog urmăreşte istoricl topicului s-au dat răspunsuri în acest sens. Să tot repet, sincer a devenit obositor. A scris şi Eugen.[/quote]

am vazut acum cativa ani aceste documentare pe nat geo. nu tin minte nimic care sa zica ceva de rau de sexul in timpul sarcinii. Arata-mi tu minutul din documentar care spun clar, ca sexul in timpul sarcinii e de porc. Sau un studiu care sa arate ca sexul in timpul sarcinii produce devianta sexuala( adica clar, ca produce devianta sexuala, nu ca creirul unui fat e adaptabil, sau ca testosteronul iti face par pe piept). Eu am cautat pe google in engleza, nu am gasit nimic.

Sincer toata faza asta mi se pare cam ceva de genul asta:
http://www.youtube.com/watch?v=HPJ92...78B0FE6975B975
(urmareste pana la 2:10).

[andreicosmovici]

În prealabil postat de ovidiu b.

141. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă, duminică, luni; în cele 4 posturi peste an; în timpul sarcinii şi al ciclului lunar; 40 de zile după naştere.

Doresc o precizare: ordodoxul care nu respecta aceasta porunca, isi pierde mântuirea? Întreb foarte serios. La fel de serios mă mir că există această poruncă, dar există posibilitatea să te căsătoreşti de trei ori. La actul conjugal trebuie să fii de fier, iar la schimbarea nevestelor, primeşti pogorământ. Personal, cu toată maturitatea de care sunt capabil, consider că este o problemă în precis acest punct. Mă lămuriţi? Mulţumesc.

Spunea cineva mai devreme că altcineva (o femeie, bineînţeles) a rămas însărcinată pe perioada menstruaţiei. Acest lucru este posibil, dacă nu cumva a fost vorba de sângerare intermediară. Aşa se numeşte.
Altcineva spunea că nu există perioadă 100% infertilă în cadrul fiecărui ciclu. Am spus şi atunci: există această perioadă, la fiecare femeie, în cadrul fiecărui ciclu. Luaţi şi studiaţi metoda simpto-termică Rotzer. Şi consider că această perioadă a fost lăsată de Dumnezeu, nu fiindcă vrea el să ne poruncească ce şi cum şi când să facem, adică să ne lipsească de libertate. Ci pentru a ne oferi un indiciu despre sensul actului conjugal din cadrul căsătoriei: acesta nu este numai pentru procreare, ci şi pentru u-ni-re. Aşa a lăsat Dumnezeu pentru cei care doresc să folosească acele perioade în acest fel. Evident, este de la sine înţeles că nu trebuie să pierdem niciodată din vedere chemarea lui Dumnezeu, dar dacă mai avem câte o sărbătoare în familie sau cu prietenii, şi ne bucurăm de şi la diverse ocazii, nu înseamnă că am uitat să mergem la biserică, să ţinem posturile etc.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de andreicosmovici
Intrebare: atunci de ce Dumnezeu însuşi a stabilit o perioadă de infertilitate în cadrul unui ciclu feminin?

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu-mi spune ca să ne folosim de acest moment prielnic plăcerii trupeşti, că iei nota 4.

Ba bine că nu. Atunci de ce oare? Oricum, nu te speria: nu ne-a dat Dumnezeu o poartă prin care să fugim de înseşi poruncile Sale. Şi, aşa cum formulezi (mai sus, dar cum s-a formulat şi de-a lungul acestui topic), ai impresia că vorbeşti de cel rău când vorbeşti de plăceri trupeşti. Este evident că simţi plăcere trupească atunci când te uneşti cu soţia. În fine...

În prealabil postat de ovidiu b.

Dacă semnele nu mai apar la perioada normală, atunci e semn că ar putea fi o sarcină şi atunci actvitatea sexuală încetează.

Nu, întârzierea venirii menstruaţiei poate să însemne şi o prelungire a ciclului, cauzat de o boală, un stress etc. Trimit iarăşi la studierea metodei simpto-termice Rotzer, pentru care sunt monitor acreditat chiar de Dr. Rotzer, dupa un an de cursuri.[/quote]

În prealabil postat de ovidiu b.

Rămâne la latitudinea fiecăruia cum gestionează legile lui Dumnezeu.

Evident că nu rămâne aşa. Dar nici nu văd o problemă să înţelegi mai în profunzime rostul legilor şi poruncilor primite de la Dumnezeu. În acelaşi timp, ascultându-le.

[Fani71]

Sunt de acord ca pot exista si pacate si patimi in cadrul casatoriei, desigur. De ex. Perversiuni, sau cand unul il foloseste pe celalalt ca pe un obiect, sau totala lipsa de respect si sensibilitate pt trupul celuilalt, am auzit chiar de 'prostitutie'.
Dar mi se pare ca trairea relatiei sexuale normale de catre un cuplu care se iubeste si respecta si o anumita asceza (post) in buna intelegere nu este o impatimire. Mi se pare ca se obisnuieste prea multa scrupulozitate si se da senzatia cuplului ca pana la urma face un lucru de rusine pt un crestin, doar tolerat.
Prin toate aceste fineturi si discutii si definitii ale gandului si faptei asta este mesajul care se da. Si nu ar trebui sa fie asa, este nefiresc.
Din cate stiu eu, la majoritatea cuplurilor normale sexualitatea se 'imblanzeste' pe parcursul anilor, devine mai subtila, nu mai exterioara si cautatoare de senzatii. Fiecare devine mai atent la celalalt si il simte in fiecare gest si atingere.
Mi se pare ca se exagereaza mult impunand cuplurilor casatorite reguli peste reguli, daca le aduni pe toate reiese ca poti face dragoste odata la doi ani, in restul timpului fiind pacat sa simti dorinta pt celalalt (ca asta poate fi impatimire.. ziceai chiar tu), iar cand ajungi sa ai iaradi relatii conjugale, trebuie sa-ti pazesti simturile si ganndurile sa nu cumva sa simti ceva pacatos... E o caricatura, dar sincer, nu la asta riscam sa ajungem? Nu suntem mai aproape de monahism decat de casatorie?

În prealabil postat de Eugen7

Nu se pute problema impuritatii/puritatii ci a fireascului/nefireascului.
Unirea sexuala intre soti este fireasca insa poate deveni nefireasca in anumite conditii (spre exemplu este inadecvata in perioada sarcinii).

"Umbrela" tainei Sfintei Casatorii nu ne fereste implicit nici de impatimirea sexuala, si nici de desfranare in sensul perversiunilor sexuale.


Corect, insa acest control nu este automat, independet de soti ci tine cont de feed-back-ul lor (sa folosim niste termeni tehnici adecvati) de dorinta lor de activitate fireasca...


Corect, insa normalitatea, firescul nu este ceva nici relativ nici "batut in cuie un anumit numar", chiar daca fiecare om, fiecare familie este unica.
Ferirea de impatimirea sexuala in Taina Casatoriei nu este implicita (independenta de dorinta, vointa sotilor), ci trebuie sa fie dorita, cultivata, exersata, educata cu ajutorul harului lui Dumnezeu... asa cum nici Taina Sfantului Botez, nici Taina Sfintei Euharistii nu GARANTEAZA automat (mecanicist, determinist) mantuirea independent de dorinta si (con)lucrarea persoanei umane cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus.


Corect... dar si prea multa activitate sexuala ne poate face impatimiti, robi sexului...

Doamne ajuta.

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord ca pot exista si pacate si patimi in cadrul casatoriei, desigur. De ex. Perversiuni, sau cand unul il foloseste pe celalalt ca pe un obiect, sau totala lipsa de respect si sensibilitate pt trupul celuilalt, am auzit chiar de 'prostitutie'.

Oare sa fie astea singurele aspecte in raport cu care se defineste "perversiunea sexuala"?

Dar mi se pare ca trairea relatiei sexuale normale de catre un cuplu care se iubeste si respecta si o anumita asceza (post) in buna intelegere nu este o impatimire. Mi se pare ca se obisnuieste prea multa scrupulozitate si se da senzatia cuplului ca pana la urma face un lucru de rusine pt un crestin, doar tolerat.

Cand se cauta impreunarea dar se evita sistematic roadele ei firesti, nu este oare o impatimire?

Din cate stiu eu, la majoritatea cuplurilor normale sexualitatea se 'imblanzeste' pe parcursul anilor, devine mai subtila, nu mai exterioara si cautatoare de senzatii. Fiecare devine mai atent la celalalt si il simte in fiecare gest si atingere.

Si ce legatura are Kama Sutra cu morala crestina? :)

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

M-ai innebunit cu placerile astea ;-)
Nu e vorba de placere, placerea e un efect secundar. E vorba de dragoste si unire.

Interesanta perspectiva, dar neadevarata.

Dragostea se manifesta si iese in evidenta prin lucrurile placute, nu neplacute sau indiferente.

Adica, sa zicem daca iti plac florile, dar ciocolata te lasa rece, cum imi manifest dragostea, iti ofer o floare sau o ciocolata?

Deci mai intai este placerea, pe urma manifestarea dragostei prin oferirea placerii.

Tu zici de mine ca nu tin seama de ce spun unii parinti moderni, dar tu, adica e nu tin seama de ce spune sf Pavel cu abstinenta pt putina vreme, pt rugaciune.

Hm, oare nu se gandea la cei proaspat casatoriti?
Pentru ca altfel, dorinta scade proportional cu implicarea in dinamica familiei - cel putin pe atunci oamenii munceau de la rasarit la apus.

[AlinB]

În prealabil postat de andreicosmovici

Atenţie, am sesizat un lucru important, şi nu am primit răspuns: inclusiv cei care folosesc abstinenţa totală, o fac după un principiu (sau după o intenţie) contra - ceptivă, adică pentru a nu ajunge la sarcină.
Desigur, ei renunţă astfel implicit la plăcerea asociată cu actul sexual, dar în intenţie, putem spune că ei s-au opus planului lui Dumnezeu de a avea un copil în acea lună, punând deasupra puterii lui Dumnezeu calculele lor pământeşti, conform cărora nu este momentul să aibă acea sarcină.

Pai "planul lui Dumnezeu de a avea un copil in acea luna" exista doar daca exista actul sexual, altfel te asigur ca planul se amana, cu o singura exceptie, unica si minunata, in istoria lumii.

De ce nu-l lasă pe Dumnezeu să decidă când să aibă ei acea sarcină (adică - virgulă - când să vină copilul), iar ei să-şi "vadă de" una din menirile veţii conjugale, respectiv unirea conjugală?

Nu este menirea, adica nu este o obligatie decat daca macar unul din cei doi are o necesitate expresa in acest sens.

Sa nu fie oare evidenta distinctia intre cei care practica abstinenta motivata spiritual si cei care opteaza pentru placere dar se feresc de consecintele ei?

Cu alte cuvinte, n-ai sa gasesti oameni care practica abstinenta in scop strict contraceptiv, dar in schimb cei care cauta strict contraceptia, este evident ca nu vor renunta si la placere.

[AlinB]

Eugen7,

Ai postt mai multe link -uri din care chipurile ar fi trebuit sa reiasa influenta activitatii sexuale a parintilor asupra creierului copiilor.

Eu cel putin nu am gasit nimic in acest sens, daca poti veni cu citate exacte care ar sprijini aceasta afirmatie, ar fi perfect.

Afirmatii de genul: "pentru ca tutunul, alcoolul, drogurile, afecteaza creerul bebelusilor inaintea nasterii, atunci trebuie sa o faca si hormonii parintilor in sensul discutat" este doar teorii, nu o demonstratie in sine.