Dreapta credinta a poporului roman

[dulcineea]

poate ca asa este.nu se stie.doar DUMNEZEU poate decide asta.dar spunandu-se asemenea lucru il face pe roman sa se mandreasca si poate sa isi zica :e bine ca sunt ortodox,e deajuns... si ma voi mantui ,ca asta conteaza.si stiind asta nu mai lucreaza la mantuirea sufletului ....

[OvidiuO]

Am gasit pe un forum. Poate ca va intereseaza.

False traditii si libertati în spiritualitatea ortodoxă contemporană

În Ortodoxie toate rânduielile bisericeşti sunt creatoare de comuniune între oameni, şi de smerenie, căci aduc credinciosului conştient harul Duhului Sfânt, harul Duhului Iubirii dumnezeieşti. Să fim clar înţeleşi că: aprinsul a 9 lumânări, sau acatistele date la 7 biserici simultan, sau chiar împlinirea strictă a pravilei de post şi rugăciune cu gura, sau alăturarea în vreo grupare de "elită duhovnicească" nu ne ajută automat la mântuire, ci păzirea poruncilor dumnezeieşti în Duhul întregii Biserici. Tradiţia autentică de spiritualitate românească s-a păstrat în cuminţenie, în omenie, în lumină şi în simplitate, pe când falsele tradiţii (amestecate cu superstiţii, cu practici de magie populară) imprimă omului o agitaţie, o atmosferă ocultă, întortocheată, o imagine răsturnată despre om -comunitate - lume - Dumnezeu, făcând posibilă justificarea unor exhibiţii şi bizarerii, străine Ortodoxiei.

Exemple

Deşi poate unora dintre practicile enunţate mai jos nu li se poate nega un oarecare folos de moment, totuşi ele nu pot fi acceptate ca autentic-bune întrucât sunt riscante, sau deviante de la sensul lor real, sau chiar profanatoare. Unele dintre aceste practici sunt întreţinute de câte unii preoţi sau călugări, altele de creştini mireni, bineînţeles, promotorii lor încadrându-se în tipologia expusă mai înainte; unele sunt deformări ale rânduielilor liturgice, altele sunt "inovaţii popeşti" iar altele sunt "reţete băbeşti".

Iată o enumerare a câtorva dintre cele dintâi:
- deschisul cărţii (sau a pravilei, sau a Psaltirii, sau a Sfintei Evanghelii, uneori la sfârşitul Sfântului Maslu) urmată de tâlcuirea fragmentului de text ce cade mai întâi sub ochii "credinciosului" care eventual a ţinut trei zile de post negru;

- împărţitul de părticele (miride) luate de pe Sfântul Disc şi date "credinciosului" cu menţiunea că "ele sunt mai mari în sfinţenie decât aghiasma şi anafura şi se iau după o zi de post total" (de unde invenţia aceasta?)

- oficierea contra cost a unor "rugăciuni şi slujbe speciale" pentru cei sinucişi, eretici, morţi, avortaţi, lucru oprit de Biserică [6];

- "botezul" unor păpuşi sau cârpe pe 7 ianuarie în locul copiilor avortaţi care-şi "primesc" un nume fictiv de Ion-Ioana (această invenţie este opera babelor care descântă şi ghicesc pe la ţară, invenţie preluată şi de unii "popi mincinoşi" care câştigă bine de pe urma ei);

- săvârşirea Spovedaniei în grup la adulţi, uneori rostindu-se doar dezlegarea cea mare urmată chiar de Sfânta Împărtăşanie, fără nici un canon dat cuiva (cazurile Vladimireşti, Recea, Plumbuita şi or mai fi şi altele);

- săvârşirea Spovedaniei de gen anchetă sau în faţa icoanei Mântuitorului, fără preot, acesta citind doar dezlegarea finală;
- omiterea exorcismelor de la Botez;

- Împărtăşirea cu Sfintele Taine a celor ce sunt în comă, sau în agonie, sau tocmai au murit;

- atingerea şi păstrarea (40 zile) pe şi sub Sfânta Masă a unor icoane, fotografii, acte, haine şi obiecte ca să se "sfinţească";

- săritul cu Cinstitele Daruri peste oameni şi haine (lucru riscant pentru slujitor);

- atingerea capetelor credincioşilor cu Sfântul Potir de către slujitor (din nou riscul e foarte mare);

- abuzul de pomeniri la Vohodul mare;

- oficierea mai des (chiar de două ori pe zi la Arad) a Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare şi a altor exorcisme apocrife (suspect este că în acestea se pomeneşte mai des numele vrăjmaşului decât al Mântuitorului);

- miruitul fotografiilor (practică magică inventată tot de babe dar încurajată de unii clerici);

- împărţirea de tămâie sau cenuşă din cădelniţă pentru a fi consumate de credincioşi prin mâncare, câteva zile consecutive (riscul intoxicării este evident);

- oficierea unor "slujbe speciale" de "dezlegat (şi spălat) cununiile şi vrăjile" (aceste practici ca: trecerea rochiei de mireasă prin cununii, punerea amânduror cununiilor pe cap, sunt tot invenţii popeşti şi băbeşti ce ţin de magie şi de vrăjitoria populară);

- condensarea pentru aceeaşi persoană a 2 sau 3 slujbe de pomenire a morţilor într-un singur parastas;

- deschisul bisericii dimineaţa de către unii tineri şi tinere pentru grăbirea căsătoriei;

- încurajarea unor forme de evlavie catolică: invocarea lui Anton de Padova, mai ales pentru măritişul fetelor, postul de marţea (chiar de 9 ori consecutiv), folosirea de statui şi tablouri religioase total neortodoxe: Madona singură, Madona cu rochie decoltată...);

- acceptarea şi încurajarea unor dialoguri cu duhuri, a unor vedenii şi vise profetice ca în cazurile: Noul Ierusalim, Vladimireşti, Cocoş, Maglavid, Ioneşti, Arad, Medjugorje), chiar recomandarea pelerinajelor în asemenea locuri;

- acreditarea în biserică a grupării şi a învăţăturii promovate de Taica Părintele Visarion Iugulescu, de turma Sfântului Ilie;

- acceptarea şi încurajarea doctrinelor sincretiste şi practicilor de vrăjitorie, radiestezie, bioenergie, yoga, parapsihologie, masonerie, zodiace, ghicit;

- promovarea unor învăţături şi practici noi legate de isihasm, ca cele propuse de Părintele Ghelasie de la Frăsinei, Vasile Andru - "oratio mentis" străine de tradiţia filocalică şi chiar profanatoare a ei; aceste noi proceduri de isihasm fac casă bună cu păgânismele orientale şi unele reţete de-a dreptul băbeşti:

- ţinerea a mai multe lumânări la Sfânta Împărtăşanie (chipurile pentru cei morţi neîmpărtăşiţi);

- dăruirea unui cocoş preotului slujitor în noaptea de Înviere (chipurile pentru cei morţi "nespovediţi, neîmpărtăşiţi, fără lumânare";

- sărutarea icoanelor după Sfânta Împărtăşanie;

- aprinderea a 7, 9, 12, 33 lumânări puse în formă de cruce şi lăsate să ardă în 4 reprize (câte un sfert fiecare) separate prin câte 10 metanii, ultima repriză obligatoriu fiind la ora 12.00 noaptea;

- folosirea şi purtarea cărticelelor apocrife ca Visul Maicii Domnului, Epistolia şi Talismanul Domnului, Evanghelia după Toma ş.a.;

- săvârşirea unor "rugăciuni de blestem" (nu de îmblânzire) a duşmanilor, uneori ţinând o lumânare cu flacăra în jos;

- datul în aceeaşi dimineaţă, personal, a 9 pomelnice la 9 biserici, în timpul Sfintei Liturghii;

- folosirea unor obiecte bisericeşti sau părţi din ele în practicile vrăjitoreşti, ş.a.

Asupra acestor practici (ca şi a altora de acelaşi gen) merită să facem câteva

Observaţii:
1) ele sunt "tradiţii" locale unele foarte noi, neacceptate ba chiar condamnate de Sfântul Sinod şi chiar de toţi creştinii sănătoşi;

2) în general, au răspândire între oameni creduli, neinstruiţi, grupaţi de obicei în jurul unui om-iniţiatorul "tradiţiei" care este ajutat de un "colegiu" (aceştia îi asigură "capului" publicitatea şi propovăduirea învăţăturilor şi practicilor inventate de el);

3) în general iniţiatorii sunt bărbaţi, care-şi iau "libertăţile" şi prestanţa de a inova mai uşor (cad mai uşor pradă duhului rău care le oferă calitatea de "înţelept", "mentor", "prooroc"; ei sunt de tipul psihopaţilor şi impostorilor;

4) în special femeile sunt atrase de asemenea tradiţii pe care le răspândesc automat, fără a se interesa de raportul lor cu tradiţia autentică a Bisericii Ortodoxe; ele aparţin tipului primitivilor în credinţă;

5) în cazul când iniţiatorul e preot hirotonit, sau mai ales călugăr (şi eventual dintr-o mănăstire faimoasă), credibilitatea "tradiţiei" lui creşte între aderenţii la ea şi între viitoarele victime;

6) totdeauna sunt forme exagerate de evlavie, având mai degrabă un fond păgân decât creştin, care aduc a magie şi vrăjitorie populară;

7) folosindu-se de unele tradiţii bisericeşti adevărate, "tradiţiile" false le compromit autenticitatea, abuzurile acestora din urmă fiind un motiv serios de sminteală pentru intelectuali şi de înjosire a Ortodoxiei de către sectanţi;

8) ele subminează unitatea liturgică şi de credinţă a întregii Bisericii Ortodoxe româneşti, creând motive de dispută şi chiar dezbinare şi între clerici şi între credincioşi;

9) cei ce săvârşesc "exerciţiile" duhovniceşti expuse au impresia că, în mod automat, în viitor "le va merge bine", creându-şi iluzii şi nădejdi mincinoase;

10) desconsideră Sfintele Taine şi ierurgiile bisericeşti, dând întâietate practicilor acestea oculte, esenţializând accesoriile şi pierzând din vedere esenţialul însuşi;

11) principala ofensă este adusă Tainei Sfintei Spovedanii, întrucât oamenii uită că pentru păcate Dumnezeu îngăduie încercările şi necazurile; de aceea şi diavolii îi poartă, pentru mândria lor, pe alte drumuri numai pe drumul pocăinţei, nu;

12) unii îşi reduc întreaga viaţă religioasă la un lanţ de asemenea practici pe care-l străbat inconştient (cu discernământul adormit); au impresia că sunt pe calea mântuirii doar făcând aceste exerciţii, permiţându-şi fapte imorale uneori chiar pentru îndeplinirea lor (exemplu: multe femei se înghesuie, se ceartă chiar, ca să ajungă să le pună preotul Sfântul Potir pe cap); cei ce devin dependenţi de aceste tehnici, ajung obsedaţi de scrupulozitatea lor pierzându-şi libertatea de fii prin har ai lui Dumnezeu; treptat, încrâncenarea şi îngustimea gândirii lor pot duce la urmări psiho-patologice, mai ales în cazul persoanelor labile psihic;

13) în conţinutul lor nu respiră duhul smereniei şi al iubirii de oameni; nici o tehnică în sine nu deschide omului perspectiva comuniunii, a rugăciunii comunitare, a asumării semenului în iubire; sunt "exerciţii"; individualiste şi reduse la folosul propriu, care agravează boala secularizării şi a individualismului credinţei şi chiar a Bisericii însăşi; această consecinţă este cea mai gravă, căci "din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci" <Matei 24.12> şi mulţi se vor abate de la adevărata credinţă în forme de idolatrie păgână şi magie;

14) toate aceste "tradiţii şi libertăţi" fals religioase trebuiesc demascate şi prevenite prin catehizarea credincioşilor în dreapta şi autentica credinţă creştină, prin educarea unui discernământ minimal care să le permită oamenilor observarea abuzului şi a exagerărilor evlavioase.

Ortodoxia pune totdeauna în lumină Adevărul ca Persoană, pe Mântuitorul Iisus Hristos şi iubirea Lui de oameni prezentă şi între credincioşi, în Biserică, în rânduielile ei sfinţitoare şi mântuitoare. Orice inovaţie, orice abatere de la Sfânta Scriptură şi de la Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, orice "tradiţie" şi orice "libertate" care iese din cadrul cuminţeniei Ortodoxiei, este limpede străină de Duhul Adevărului şi deci nu duce la Adevăr, nu duce la mântuire. Mai mici sau mai mari, mai autohtone sau mai exotice, mai restrânse sau mai răspândite, formele eronate de evlavie, înainte de a se încetăţeni ca "tradiţii", trebuiesc evitate şi eliminate fără rezerve.

[vsovi]

foarte adevarat, ortodoxia, sfanta ortodoxie, adica ortodoxul nostru cel de toate zilele, fratele nostru, sau chiar noi inshine... dar am discutat ieri cu un prietem prin telefon, shi nu mai discutasem de foarte multa vreme, shi i-am zis ca trebuie sa aiba grija ca numai ortodoxia a ramas sa fie Biserica sfanta shi adevarata shi intreaga, fiindca restul au cazut, au plecat, s-au despartzit, au schimbat adevarul, lucrarile, au modificat, deci nu mai sunt cu Hristos... la care el imi pune o intrebare de 100 de puncte shi care m-a zvarcolit in pat ceva timp...

zicea cam asha ceva in intrebarea lui semi-retorica:

ortodoxia, da ortodoxia, shi intreba:

ortodocshi, ortodocshi, dar catzi suntem shi creshtini? shi mi-am tradus pentru mine in sensul korect al intrebarii:
ortodocshi, ortodocshi, dar catzi suntem shi creshtini-ortodocsi?

:) lucru de o profunzime in intrebarea asta ceva de speriat ca n-am reushit decat minunandu-ma cum o singura intrebare simpla contzine atat intzelepciune cat VT shi NT deci n-am reushit decat sa-i dau dreptate... ca m-a intrebat foarte bine ca shi la mine se referea... ???

[omulet]

În prealabil postat de vsovi

ortodoxia, da ortodoxia, shi intreba:

ortodocshi, ortodocshi, dar catzi suntem shi creshtini? shi mi-am tradus pentru mine in sensul korect al intrebarii:
ortodocshi, ortodocshi, dar catzi suntem shi creshtini-ortodocsi?

Slava Domnului cand aceste intrebari ne vin de la prieteni de la care primim cuvant!

Cred ca e foarte necesar sa ne intrebam acest lucru. Chiar ieri, la predica, un parinte calugar a talmacit pilda bogatului nemilostiv spunand ca noi, cateodata, suntem "imbracati" in porfira si vizonul bucuriilor ortodoxiei dar uitam de atati Lazari care stau pe la portile si usile parohiilor noastre.

[cozia]

Cum crezi ca este bine sa procedam in cazul Lazarilor "plantati" acolo si care sunt "culesi" mai tirziu de mertane si scuturati de bani de "administratori". Cum ii deosebim de cei adevarati, deoarece eu nu vreau sa ingras Clanul Caisa(un exemplu):(

[omulet]

În prealabil postat de cozia

Cum crezi ca este bine sa procedam in cazul Lazarilor "plantati" acolo si care sunt "culesi" mai tirziu de mertane si scuturati de bani de "administratori".

Era vorba de Lazarii spirituali!

[OvidiuO]

În prealabil postat de cozia

Cum crezi ca este bine sa procedam in cazul Lazarilor "plantati" acolo si care sunt "culesi" mai tirziu de mertane si scuturati de bani de "administratori". Cum ii deosebim de cei adevarati, deoarece eu nu vreau sa ingras Clanul Caisa(un exemplu):(

Pai daca vrei sa vezi la cine dai si la cine nu, stai si urmaresti daca apare mertzanul.:)
Doamne ajuta !

[carmen4243]

În prealabil postat de OvidiuO

Am gasit pe un forum. Poate ca va intereseaza.

False traditii si libertati în spiritualitatea ortodoxă contemporană

În Ortodoxie toate rânduielile bisericeşti sunt creatoare de comuniune între oameni, şi de smerenie, căci aduc credinciosului conştient harul Duhului Sfânt, harul Duhului Iubirii dumnezeieşti. Să fim clar înţeleşi că: aprinsul a 9 lumânări, sau acatistele date la 7 biserici simultan, sau chiar împlinirea strictă a pravilei de post şi rugăciune cu gura, sau alăturarea în vreo grupare de "elită duhovnicească" nu ne ajută automat la mântuire, ci păzirea poruncilor dumnezeieşti în Duhul întregii Biserici. Tradiţia autentică de spiritualitate românească s-a păstrat în cuminţenie, în omenie, în lumină şi în simplitate, pe când falsele tradiţii (amestecate cu superstiţii, cu practici de magie populară) imprimă omului o agitaţie, o atmosferă ocultă, întortocheată, o imagine răsturnată despre om -comunitate - lume - Dumnezeu, făcând posibilă justificarea unor exhibiţii şi bizarerii, străine Ortodoxiei.

Exemple

Deşi poate unora dintre practicile enunţate mai jos nu li se poate nega un oarecare folos de moment, totuşi ele nu pot fi acceptate ca autentic-bune întrucât sunt riscante, sau deviante de la sensul lor real, sau chiar profanatoare. Unele dintre aceste practici sunt întreţinute de câte unii preoţi sau călugări, altele de creştini mireni, bineînţeles, promotorii lor încadrându-se în tipologia expusă mai înainte; unele sunt deformări ale rânduielilor liturgice, altele sunt "inovaţii popeşti" iar altele sunt "reţete băbeşti".

Iată o enumerare a câtorva dintre cele dintâi:
- deschisul cărţii (sau a pravilei, sau a Psaltirii, sau a Sfintei Evanghelii, uneori la sfârşitul Sfântului Maslu) urmată de tâlcuirea fragmentului de text ce cade mai întâi sub ochii "credinciosului" care eventual a ţinut trei zile de post negru;

- împărţitul de părticele (miride) luate de pe Sfântul Disc şi date "credinciosului" cu menţiunea că "ele sunt mai mari în sfinţenie decât aghiasma şi anafura şi se iau după o zi de post total" (de unde invenţia aceasta?)

- oficierea contra cost a unor "rugăciuni şi slujbe speciale" pentru cei sinucişi, eretici, morţi, avortaţi, lucru oprit de Biserică [6];

- "botezul" unor păpuşi sau cârpe pe 7 ianuarie în locul copiilor avortaţi care-şi "primesc" un nume fictiv de Ion-Ioana (această invenţie este opera babelor care descântă şi ghicesc pe la ţară, invenţie preluată şi de unii "popi mincinoşi" care câştigă bine de pe urma ei);

- săvârşirea Spovedaniei în grup la adulţi, uneori rostindu-se doar dezlegarea cea mare urmată chiar de Sfânta Împărtăşanie, fără nici un canon dat cuiva (cazurile Vladimireşti, Recea, Plumbuita şi or mai fi şi altele);

- săvârşirea Spovedaniei de gen anchetă sau în faţa icoanei Mântuitorului, fără preot, acesta citind doar dezlegarea finală;
- omiterea exorcismelor de la Botez;

- Împărtăşirea cu Sfintele Taine a celor ce sunt în comă, sau în agonie, sau tocmai au murit;

- atingerea şi păstrarea (40 zile) pe şi sub Sfânta Masă a unor icoane, fotografii, acte, haine şi obiecte ca să se "sfinţească";

- săritul cu Cinstitele Daruri peste oameni şi haine (lucru riscant pentru slujitor);

- atingerea capetelor credincioşilor cu Sfântul Potir de către slujitor (din nou riscul e foarte mare);

- abuzul de pomeniri la Vohodul mare;

- oficierea mai des (chiar de două ori pe zi la Arad) a Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare şi a altor exorcisme apocrife (suspect este că în acestea se pomeneşte mai des numele vrăjmaşului decât al Mântuitorului);

- miruitul fotografiilor (practică magică inventată tot de babe dar încurajată de unii clerici);

- împărţirea de tămâie sau cenuşă din cădelniţă pentru a fi consumate de credincioşi prin mâncare, câteva zile consecutive (riscul intoxicării este evident);

- oficierea unor "slujbe speciale" de "dezlegat (şi spălat) cununiile şi vrăjile" (aceste practici ca: trecerea rochiei de mireasă prin cununii, punerea amânduror cununiilor pe cap, sunt tot invenţii popeşti şi băbeşti ce ţin de magie şi de vrăjitoria populară);

- condensarea pentru aceeaşi persoană a 2 sau 3 slujbe de pomenire a morţilor într-un singur parastas;

- deschisul bisericii dimineaţa de către unii tineri şi tinere pentru grăbirea căsătoriei;

- încurajarea unor forme de evlavie catolică: invocarea lui Anton de Padova, mai ales pentru măritişul fetelor, postul de marţea (chiar de 9 ori consecutiv), folosirea de statui şi tablouri religioase total neortodoxe: Madona singură, Madona cu rochie decoltată...);

- acceptarea şi încurajarea unor dialoguri cu duhuri, a unor vedenii şi vise profetice ca în cazurile: Noul Ierusalim, Vladimireşti, Cocoş, Maglavid, Ioneşti, Arad, Medjugorje), chiar recomandarea pelerinajelor în asemenea locuri;

- acreditarea în biserică a grupării şi a învăţăturii promovate de Taica Părintele Visarion Iugulescu, de turma Sfântului Ilie;

- acceptarea şi încurajarea doctrinelor sincretiste şi practicilor de vrăjitorie, radiestezie, bioenergie, yoga, parapsihologie, masonerie, zodiace, ghicit;

- promovarea unor învăţături şi practici noi legate de isihasm, ca cele propuse de Părintele Ghelasie de la Frăsinei, Vasile Andru - "oratio mentis" străine de tradiţia filocalică şi chiar profanatoare a ei; aceste noi proceduri de isihasm fac casă bună cu păgânismele orientale şi unele reţete de-a dreptul băbeşti:

- ţinerea a mai multe lumânări la Sfânta Împărtăşanie (chipurile pentru cei morţi neîmpărtăşiţi);

- dăruirea unui cocoş preotului slujitor în noaptea de Înviere (chipurile pentru cei morţi "nespovediţi, neîmpărtăşiţi, fără lumânare";

- sărutarea icoanelor după Sfânta Împărtăşanie;

- aprinderea a 7, 9, 12, 33 lumânări puse în formă de cruce şi lăsate să ardă în 4 reprize (câte un sfert fiecare) separate prin câte 10 metanii, ultima repriză obligatoriu fiind la ora 12.00 noaptea;

- folosirea şi purtarea cărticelelor apocrife ca Visul Maicii Domnului, Epistolia şi Talismanul Domnului, Evanghelia după Toma ş.a.;

- săvârşirea unor "rugăciuni de blestem" (nu de îmblânzire) a duşmanilor, uneori ţinând o lumânare cu flacăra în jos;

- datul în aceeaşi dimineaţă, personal, a 9 pomelnice la 9 biserici, în timpul Sfintei Liturghii;

- folosirea unor obiecte bisericeşti sau părţi din ele în practicile vrăjitoreşti, ş.a.

Asupra acestor practici (ca şi a altora de acelaşi gen) merită să facem câteva

Observaţii:
1) ele sunt "tradiţii" locale unele foarte noi, neacceptate ba chiar condamnate de Sfântul Sinod şi chiar de toţi creştinii sănătoşi;

2) în general, au răspândire între oameni creduli, neinstruiţi, grupaţi de obicei în jurul unui om-iniţiatorul "tradiţiei" care este ajutat de un "colegiu" (aceştia îi asigură "capului" publicitatea şi propovăduirea învăţăturilor şi practicilor inventate de el);

3) în general iniţiatorii sunt bărbaţi, care-şi iau "libertăţile" şi prestanţa de a inova mai uşor (cad mai uşor pradă duhului rău care le oferă calitatea de "înţelept", "mentor", "prooroc"; ei sunt de tipul psihopaţilor şi impostorilor;

4) în special femeile sunt atrase de asemenea tradiţii pe care le răspândesc automat, fără a se interesa de raportul lor cu tradiţia autentică a Bisericii Ortodoxe; ele aparţin tipului primitivilor în credinţă;

5) în cazul când iniţiatorul e preot hirotonit, sau mai ales călugăr (şi eventual dintr-o mănăstire faimoasă), credibilitatea "tradiţiei" lui creşte între aderenţii la ea şi între viitoarele victime;

6) totdeauna sunt forme exagerate de evlavie, având mai degrabă un fond păgân decât creştin, care aduc a magie şi vrăjitorie populară;

7) folosindu-se de unele tradiţii bisericeşti adevărate, "tradiţiile" false le compromit autenticitatea, abuzurile acestora din urmă fiind un motiv serios de sminteală pentru intelectuali şi de înjosire a Ortodoxiei de către sectanţi;

8) ele subminează unitatea liturgică şi de credinţă a întregii Bisericii Ortodoxe româneşti, creând motive de dispută şi chiar dezbinare şi între clerici şi între credincioşi;

9) cei ce săvârşesc "exerciţiile" duhovniceşti expuse au impresia că, în mod automat, în viitor "le va merge bine", creându-şi iluzii şi nădejdi mincinoase;

10) desconsideră Sfintele Taine şi ierurgiile bisericeşti, dând întâietate practicilor acestea oculte, esenţializând accesoriile şi pierzând din vedere esenţialul însuşi;

11) principala ofensă este adusă Tainei Sfintei Spovedanii, întrucât oamenii uită că pentru păcate Dumnezeu îngăduie încercările şi necazurile; de aceea şi diavolii îi poartă, pentru mândria lor, pe alte drumuri numai pe drumul pocăinţei, nu;

12) unii îşi reduc întreaga viaţă religioasă la un lanţ de asemenea practici pe care-l străbat inconştient (cu discernământul adormit); au impresia că sunt pe calea mântuirii doar făcând aceste exerciţii, permiţându-şi fapte imorale uneori chiar pentru îndeplinirea lor (exemplu: multe femei se înghesuie, se ceartă chiar, ca să ajungă să le pună preotul Sfântul Potir pe cap); cei ce devin dependenţi de aceste tehnici, ajung obsedaţi de scrupulozitatea lor pierzându-şi libertatea de fii prin har ai lui Dumnezeu; treptat, încrâncenarea şi îngustimea gândirii lor pot duce la urmări psiho-patologice, mai ales în cazul persoanelor labile psihic;

13) în conţinutul lor nu respiră duhul smereniei şi al iubirii de oameni; nici o tehnică în sine nu deschide omului perspectiva comuniunii, a rugăciunii comunitare, a asumării semenului în iubire; sunt "exerciţii"; individualiste şi reduse la folosul propriu, care agravează boala secularizării şi a individualismului credinţei şi chiar a Bisericii însăşi; această consecinţă este cea mai gravă, căci "din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci" <Matei 24.12> şi mulţi se vor abate de la adevărata credinţă în forme de idolatrie păgână şi magie;

14) toate aceste "tradiţii şi libertăţi" fals religioase trebuiesc demascate şi prevenite prin catehizarea credincioşilor în dreapta şi autentica credinţă creştină, prin educarea unui discernământ minimal care să le permită oamenilor observarea abuzului şi a exagerărilor evlavioase.

Ortodoxia pune totdeauna în lumină Adevărul ca Persoană, pe Mântuitorul Iisus Hristos şi iubirea Lui de oameni prezentă şi între credincioşi, în Biserică, în rânduielile ei sfinţitoare şi mântuitoare. Orice inovaţie, orice abatere de la Sfânta Scriptură şi de la Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, orice "tradiţie" şi orice "libertate" care iese din cadrul cuminţeniei Ortodoxiei, este limpede străină de Duhul Adevărului şi deci nu duce la Adevăr, nu duce la mântuire. Mai mici sau mai mari, mai autohtone sau mai exotice, mai restrânse sau mai răspândite, formele eronate de evlavie, înainte de a se încetăţeni ca "tradiţii", trebuiesc evitate şi eliminate fără rezerve.

Sunt de acord cu tot ce ai scris în acest articol foarte interesant şi util, în afară de un singur lucru. Autorul pe care l-ai citat, consider că din necunoaşterea exactă a situaţiei, îl aminteşte pe Părintele Ierodiacon Visarion ca fiind unul dintre cei care îndrumă pe credincioşi pe căi greşite, străine ortodoxiei. Pe acest părinte (care de curând a murit), l-am cunoscut încă din primul an de după Revoluţie. Prima dată l-am auzit predicând în Biserica "Sfântul Nicolae" de pe Str. 11 Iunie din Bucureşti. Figura lui arăta multă pace, curăţie şi bunătate. Iar cuvântul lui era blând, dar hotărât. Vorbea cu smerenie, dar şi cu multă convingere şi vorba era întărită de exemplul său personal de viaţă. Pot spune că acea predică mi-a mângâiat sufletul şi mi-a luminat mintea. Multe dintre predicile sale au fost mai apoi culese în revista "Pâine şi apă pentru suflet". Acum se află şi pe site-ul "ierodiaconvisarion.ro". Nu am auzit vreodată pe cineva să spună că a găsit ceva neortodox în aceste predici. Din contră, îi povăţuia pe oameni spre o viaţă duhovnicească, dusă sub îndrumarea preoţilor creşin-ortodocşi ai bisericii noastre .Învăţa pe credincioşi să participe cât mai des la Sfintele Slujbe, să se spovedească, să asculte de preoţii duhovnici. Îi povăţuia să fie uniţi în lucrarea faptelor bune, să pună cât mai mult în practică învăţătura creştină. Am cunoscut mulţi ucenici ai părintelui, cu adevărat lucrători ai poruncilor lui Dumnezeu. Ei au organizat în decursul anilor multe vizite la spitale, orfelinate, azile, închisori, unde au dat milostenii, atât materiale(în limita posibilităţilor), cât şi pentru suflet(reviste, casete, cărţi ortodoxe). Părintele Visarion avea şi meritul de a-şi jertfi sănătatea şi timpul liber pentru ajutorul oricărui suflet care venea la dânsul. Nu pleca nimeni de la el fără măcar o alinare sufletească. De asemenea cunosc personal ucenice ale sale care au fost povăţuite către mânăstire. Acum unele sunt deja maici la mânăstirile Iezer(Vâlcea), Brâncoveni(Olt), Petru-Vodă(Neamţ)şi care au venit şi la înmormântarea părintelui(la Mânăstirea Cernica), pentru a-i aduce un ultim gest de mulţumire. Într-adevăr, din păcate, am cunoscut şi persoane (unele chiar bolnave psihc), care susţineau că sunt ucenice ale părintelui, deşi prin comportarea lor ieşită din comun, se abăteau de la calea cea dreaptă. Părintele punea chiar mult accent pe smerenie şi dreaptă socoteală. Faptul că unii nu ţineau cont de acestea, consider că nu era vina părintelui. Mai vreau să adaug şi faptul câ acest părinte îndruma credincioşii atât spre cunoaşterea Sfintei Scripturi, cât şi spre studierea a cât mai multor cărţi scrise de Sfinţii Părinţi sau de alţi teologi ortodocşi. Nu doar o dată am împrumutat, de la ucenici de-ai lui, cărţi cu totul deosebite. Cărţi ale Părintelui Ilie Cleopa, ale Părintelui Arsenie Boca, sau ale Părintelui Teofil Părăian, sunt nelipsite din bibliotecile lor. Nu pot să vorbesc despre aceste minunate creştine pe care le-am cunoscut, fără ca să amintesc şi aceasta, că au fost alături de mine şi m-au ajutat cu toată dragostea, în toate momentele mai grele, de încercare, pe care le-am avut în ultimii ani. Carmen Funieru

[crista]

Draga Carmen,insusi Mantuitorul l-a avut in ceata de apostoli pe iuda. Si eu am cunoscut ucenici de-ai parintelui Visarion,care nu ii faceau cinste. Nu stiu daca alt preot, in regimul ceausist a facut ce a facut acest parinte cu atata curaj.. a umplut bisericile de tineri si copii,intr-o vreme cand nici unii dintre clerici nu se inchinau cand treceau prin fata bisericilor. cunosc ucenici de ai sfintiei sale care nu s-au indepartat cu nici un pas de la randuiala ortodoxa si Dumnezeu le-a rasplatit rabdarea.Iar pe parintele Visarion ,il va judeca Domnul, daca va gasi ceva rau la sfintia sa, nu suntem noi netrebnicii,in masura sa emitem verdicte.

[7th_Brigade_TzHL]

Deuteronomul 6
14. [color=red]Sa nu mergeti dupa alti dumnezei[/color], dupa dumnezeii popoarelor, care se vor afla imprejurul vostru;
15. Ca sa nu se aprinda mania Domnului Dumnezeului tau asupra ta si sa nu te piarda de pe fata pamantului, ca Domnul Dumnezeul tau, Care se afla in mijlocul tau, este [color=red]Dumnezeu zelos[/color].
16. Sa nu ispititi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-ati ispitit la Masa.

Da cu adevarat multi au simtit pe propria piele ce inseamna sa starnesti duhul de gelozie al lui Dumnezeu prin plimbari la diferite culte neoprotestante.