Smerenia

[Va_iubesc]

În prealabil postat de OvidiuO

:)si atunci cum recunosti un crestin adevarat o sa intrebe Elena in continuare.

:) Ai inceput sa-mi cunosti gandurile... Bravo, smeritule mandrulet!
Uite ce scriam pe un topic despre autenticitate, asta ca sa ma mandresc si eu cu ceva pe ziua de azi:

"Ce e un crestin autentic? Nu ca as fi in masura sa raspund, dar incerc sa-mi dau cu parerea.
Cred ca este crestinul care traieste permanent in constientizarea prezentei lui Dumnezeu si care face ca orice act al lui sa fie ca o rugaciune catre Dumnezeu si rezolvarea oricarui lucru sa se faca numai intr-o sinergie perfecta cu Dumnezeu. Iar cand esti mereu in prezenta lui Dumnezeu, dai jos toate mastile, fiindca ti-e rusine sa le porti, ca El te cunoaste; de asemenea, incerci sa traiesti ceea ce cunosti ca sa se diminueze declajul intre a sti si a fi; incerci sa-L intrebi pe El la orice lucru pe care vrei sa-l faci; incerci sa-L cunosti pe El mai mult si Il afli in caracteristicile poruncilor din VT si NT: El e iubire, El nu ucide, El nu fura, El nu minte, etc., apoi incerci sa devii si tu ca El, ca nu poti sa te apropii de El daca nu Ii semeni macar putin... Ce e minunat e ca efortul nostru e foarte mic, iar El ne da tot restul ca sa punem in practica toate acestea.
La autenticitatea deplina nu se ajunge poate niciodata, fiindca este un abis de smerenie, un ocean de iubire, un infinit de pace, un rasarit de jertfire...pana la asemanarea cu Dumnezeu. Dar putem sa mergem spre acea stare. Drum bun tuturor!"

Cu teoria stau cat de cat bine, practica e problema!!! :(
Si cand reusesc sa pun ceva in practica si sa ma smeresc cu ceva, apoi vine gandul ca am reusit sa ma smeresc...si iar n-am facut nimic.

Elena

În prealabil postat de stirbupetrisor

eu Doamne iarta-ma,am invatat sa fiu mai bun,de la cainele meu,sa nu razi dar asta e adevarul.concluzia este ca smerenia nu se invata prin cuvintele si povestirile altora,ci prin practica ta.inchide ochii si asculta,deschide inima si vezi.

iata un raspuns remarcabil

[vsovi]

asha avetzi voi impresia ca animalele sunt bune, iubitoare, frumoase shi prietenoase.
Va inshelatzi amarnic, nimic nu poate fi mai perfid decat o canida. Cainii devin credincioshi in aparentza fiindca shtiu sa pacaleasca perfect pe stapanii lor, ei pentru ochii stapanilor shtiu practica toate pentru a le intra in voie shi in placerea lor. Dar toata faptura este plina de duhurile cele rele shi cele spurcate. Cainele n-are smerenie, nici un animal nu cunoashte smerenia, ci ei se smeresc fiindca ei sunt conshtientzi de puterea omului, de capacitatea lui cea rea de a le veni de hac animalelor daca nu asculta, shi atunci n-au ce sa faca, devin docile pentru ca duhul lor intzelept, de animal intzelept, le spune ca este cea mai buna cale de urmat, ca ele asculta perfect de duhul/invatzatura care le calauzeshte.
Chiar shi in lumea plantelor deshi par atat de frumoase este shi ea plina de duhul de viatza plin de intzelepciuni shi rautatzi caci nu se lasa plantele unele la altele shi mananca shi cotropesc shi ele fara mila tot ce prind.
Shi asa mai departe, in lumea microcosmosului sau macrocosmosului este plin de astfele de duhuri/invatzaturi/intzelepciuni care fac sa mearga lucrurile in tot felul de directzii.

sturbupetrishor,
da-da, sa ma ierte Dumnezeu..... chiar daca nu tzi-a placut ce am scris, iar multzumirile asha cum zici, e catastrofal "zambetul" lor hieroshimic.
Reintorcandu-ma la caine, ca shi eu am la parintzi, 3 caini, mici, de curte, dar mai intra shi prin casa, fiecare e diferit in felul lui deshi sunt canide shi sunt inrudite intre ele. canida bunica este cea mai latratoare shi geloasa, vrea sa-i puna la punct pe fiecare din ceilaltzi doi, fica ei shi nepotul ei. Are in ea o viclenie shi o parshivitate incat mereu vrea sa fie ea in centrul atentziei, sa manance shi ea tot ce bagi tu in guritza, shi sa latre mereu foarte puternic la cele mai mici zgomote ca sa dea impresia ca nu sta degeaba, ca lucreaza shi ca-shi face datoria. E plina de parshivitate, shi chiar se apuca sa tremure din senin dand dovada ca eu ar urma s-o bat, aratandu-mi o falsa frica, eu n-am nici o intentzie sa-i fac rau in momentele alea. Fica ei, in schimb este mult mai sincera, fara viclenie, ea vine mereu sa se faca iubita, ii e foarte frica de fulgere shi tunete ascunzandu-se in cele mai pazite locuri, nu este bagareatza shi nesimtzita ca masa ci izhi shtie locul ei, la picioare, sau acolo unde ai trimis-o, ca masa se suie shi se pune acolo unde e mai curat sau acolo unde nu ai vrea sa se asheze nimeni. Deci fica asta e asha de fricoasa shi smerita ca nu ar greshi in ruptul capului, iar cand gresheshte ii e foarte frica shi simte ca a greshit shi fuge din fatza ta shi se ascunde de frica, dar are o problema cu poftele, ca cum simte un miros de ceva vine repede shi te miroase ca tu ce mananci, shi latra mereu in semn de chemare sa-i dai de mancare, ca i se face foame shi ii trebuie. Puiul ei, adica cel mai tanar dintre canide, este pasionat de filaj, shi sta toata ziua shi tzine in urmarire de pe scari strada care se vede prin fereastra. Nu-l potzi urni de acolo cu nici un chip, fileaza fara sa latre ci doar surprinde orice mishcare de om sau animal ce se desfashoara in strada. E foarte mititel, chiar daca e matur, e mai mic ca shi tatas-o shi masa, ca asha m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea un caine mai mic, pe vremuri, shi de aia e ala asha de mic. Shi sa vedetzi obicei, de fiecare data cand se intampla ceva afara, o luau la fuga canida bunica cu fica ei sa vada ce se intampla shi sa latre, adica sa arate la totzi cum ishi fac ele datoria, shi ala micu fiindca era prea mic shi pana ajungea el afara se termina problema, atunci ca sa fie shi el la timp la locul cu pricina, a prins obiceiul de a o mushca pe masa de coada ca sa-l tarasca mai repede shi pe el, ca avand piciorushe mai mici nu avea aceiashi viteza, shi uite ca asha a invatzat sa nu ratez latratul respectiv catre un musafir nepoftit.
Deci e clar ca in cele 3 canide lucreaza un duh/invatzatura care nu e credincios sau bun asha cum ne place noua sa vedem, sunt ca shi nishte copilashi, e adevarat, dar fiecare e mai mult sau mai putzin inradacinat de tot felul de patimi shi viclenii cu care ne prostesc pe noi shi ni se lipesc de suflet. Am mai avut un caine, tata lui fica bunicii canide, ala era un fost caine de ciobani ce avea in el atata ascultare, nu ca shi cainii dresatzi ci shtia ce este de facut shi era atat de simtzit ca nu intra niciodata in casa, shi statea afara din curte shi nu latra nicodata decat foarte rar la cazuri extreme, pazind casa de pe strada, de la intersectzie. Era frica sa fie mangaiat, shi fugea din calea ta sa nu cumva sa-l batzi, dar te iubea de la distantza, shi arata mereu o asha mare bucurie de cum te vedea ca ajungi acasa. Dar era tot canida vicleana shi el.

[alynnna]

În prealabil postat de vsovi

voiam sa intreb shi eu ca Pilat, "dar ce este smerenia?" dar iacata ca mi-a luat alynnna si a dat mai devreme rspunsul decat am pus eu intrebarea.... bineintzeles ca sa ies in relief, ca altfel cum sa se multzumeasca unul ca mine sa stea in bancutza lui, cum?

Intr-o zi mohorata de iarna, cuvintele tale imi cad tare bine la stomac.:D Esti amuzant, scrii cumva pe la vreo gazeta umoristica?:D

[Va_iubesc]

Si mie imi mai aduc zambetul pe buze cuvintele lui Ovidiu.

Doream sa va spun ca am gasit un articol de Jean Claud Larchet pe site-ul acesta la http://www.crestinortodox.ro/Tamaduirea_mandriei-160-22162.html

E despre tamaduirea mandriei prin smerenie. Mie mi-a placut. Sa vedem daca o sa se si prinda ceva...:(

Post curatitor!
Elena

[costel]

Elena, cel care a ajuns sa inteleaga ca nu valoreaza nimic, acela a ajuns la deplina cunostinta a propriei persoane.

[georgeval]

Sa ne insusim si noi smerenia Mantuitorului in Saptamana Patimilor, ca sa biruim impreuna cu Hristos patimile si moartea suportata de Hristos creeaza in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruire Tatalui si vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da taria biruirii mortii.

[ioanhodean]

ehe...eu dupa am savarsit un pacat mai mare sau mai mic,ma prinde intristarea...si cam de obicei ma tine pana ma spovedesc.apoi is tare fericit si simt o bunatate in mine:)...eu pe altii nu musc cand sunt muscat,dar stiu si cred ca nu s smerit...cu tooate ca incerc sa fiu,...nu sunt..:(:(:(

[georgeval]

Cine are smerenie recunoaste ce anume este el insusi in fata atotputerniciei lui Dumnezeu.In mandrie exista uitarea lui Dumnezeu si uitarea limitelor noastre. Smerenia nu poate fi dobandita fara o constiinta sporita a prezentei lui Dumnezeu. Cine are smerenia se bucura in Dumnezeu, se bucura de infinitatea lui Dumnezeu, nu insa ca de o posesiune, ci ca de un dar. El primeste in acelasi timp nemarginirea si iubirea. (Pr Staniloe)

[Va_iubesc]

Multumesc tuturor pentru gandurile si randurile frumoase pe care mi le-ati adresat si care mi-au fost de folos. N-am cunoscut inca smerenia, dar nadajduiesc ca Hristos sa-mi dea candva macar o picatura din oceanul smereniei Lui.
Domnul sa ne fie calauza in toate si Maicuta Domnului ocrotitoare buna!

Elena