|
|
#1
|
||||
|
||||
Imn Eminescului
+15 iunie 1889
+ De ziua trecerii lui in vesnicie + Vesnica pomenire robului lui Dumnezeu, Mihai! Imn Eminescului de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania (deosebit de frumos! sper sa aveti rabdare sa cititi toate cele 10 stari) Starea întâi E mult de când te’nsinguri spre noptile de-apoi Miscându-ti vesnicia prin spatii si prin noi. Intram cu tine’n lume si parca ieri ne-au fost Navoadele din care-ti facuram adapost. Enciclica serbare. Ne’nvalui în rotund. Stâlpari de foc se-aduna si’n tine se patrund. Cenusile’nserarii pe slove ni le cerni Umplându-le cu arderi din zorii tai eterni. Treapta întâi Minunea lumii toata-i în ochii tai oglinda. Ies taine din vitralii si’n soare se’nfloresc. Hotar cu ne’nceputul, vazduhul pamântesc Aprinde roi de patimi când visul tau colinda Imperii de tacere din care cânturi cresc: bucura-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat bucura-te somn în care muntii’n capete se bat bucura-te corn de seara când se pleaca’n vad gorunii bucura-te logodirea lacului cu raza lunii bucura-te cel ce nu stii ceasul bun pe unde-apuca bucura-te Dor-de-Duca! bucura-te chip al ierbii îndragit de cer si ape bucura-te unda’n care stelele te simt aproape bucura-te cutezanta vântului de-a fi subtire bucura-te ca’nainte-ti neguri prind sa se desfire bucura-te’nmugurire din gândire si din grai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
#2
|
||||
|
||||
Imn Eminescului
Starea a doua Erai pe-atunci copilul cu plete zburatoare Mirat de câte’n lume din vis pot sa coboare. Intrau cu tine’n fi'nta si’n fruntea ta’nvârstate Nalucile din sânge cu veacuri lungi în spate. Eresurile carnii cu sufletu’n raspar Se schimba azi la fata’ntr’un singur adevar. Cine-ar putea sa nege ca’n ochii tai adânci Undeste învierea izvoarelor din stânci? Treapta a doua Miresme tari ti-adie pamântul astei patrii. Izvoarele suspina si codrii negri plâng. Hai-hui pornesti cu dorul, colinele se frâng, Asiric ti se’nchina ca niste idolatri Inaii si Ceahlaii – si cerbii din Parâng. bucura-te somn al brazdei roditor de spic înalt bucura-te noapte-adânca ce-si ia soarele cu-asalt bucura-te bob de spuma bubuind prin besne sparte bucura-te soapta’n care se dau stâncile de-o parte bucura-te ca secunda’n veacuri vaste se dezghina bucura-te Radacina ! bucura-te trunchi al slavei drept si dârz prin viituri bucura-te umbra larga cât o tara de paduri bucura-te nor de aur peste dulce Românie bucura-te print de roua rourat în moarte vie bucura-te ca te’mbie de sub glie sfânt alai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
#3
|
||||
|
||||
Starea a treia
Elanurile ierbii sub calmele zapezi Marturisescu-ti graba cu care te visezi Ivit la fata lumii’ntr’o singura durata. Napraznicele arderi strâng timpul ca’ntr’o roata. Erupi precum din scorburi diamantele’n cununa. Strigoii zburda’n soare, mutenia se razbuna. Curg raze diamantine si ne sporesc de sus Umbrind virginitatea cuvântului nespus. Treapta a treia Musteste toamna’n codri – nemistuite ruguri – Iesindu-si dintru sine pe când în ea se’nchide. Hipnotice podgorii se-ascund în crisalide. Aripile de mâine din vinuri dorm în struguri, Imn tainic ce-ti preschimba armurile’n hlamide. bucura-te’ntrebatorul nestiutului tarâm bucura-te ca’n lumina vetrei tale dogorâm bucura-te-adeverirea celor ce ne par ca mint bucura-te pasul frunzei între-arama si argint bucura-te murmur palid al cuvântului nescris bucura-te Prag Deschis ! bucura-te ritm al horei ce se-alege din hârjoana bucura-te nimb subtire care faci din chip icoana bucura-te geana-a zilei când o lume se desceata bucura-te abur slobod prins în florile de gheata bucura-te dimineata ce-si rasfata albul strai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! Last edited by delia31; 15.06.2011 at 03:42:54. |
#4
|
||||
|
||||
Starea a patra
Eminii si Aminii ni se’ntâlnesc în mituri, Mânati de începuturi, atrasi de nesfârsituri. Istorie si poveste se-adeveresc în carte, Nicicând mai laolalta si nici mai far'de moarte. Eroii’nchipuirii si-ai vietilor aieve Strabat un singur geniu si sorb aceleasi seve. Cândva vom întelege de ce – rotit suvoi – Urcându-ne spre tine ne pogorâm în noi. Treapta a patra Multimi trezite’n spita stramosilor iconici Izbesc cu pumni de piatra’n preaferecate porti. Hrisoavele se’nziua din viata celor morti, Alearga’n colb spre tine uitatii de prin cronici, Iar tu la curti de aur triumfator îi porti. bucura-te buciumasul secolelor ne’ndurate bucura-te glas de-arama ce prin neguri mari razbate bucura-te ca-ti raspunde zvon de fluier si de trisca bucura-te ca’n Rovine osemintele se misca bucura-te steag sub care vin norod dupa norod bucura-te Nou Voivod! bucura-te biruinta armelor cuvântatoare bucura-te ca vitejii îti pun sceptrul la picioare bucura-te bard ce schimba halebardele’n stindarde bucura-te ca din arcuri numai viersul suna’n coarde bucura-te stea ce arde în pieptar de tânar crai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
#5
|
||||
|
||||
Starea a cincea
Esti azi si vei fi mâine ce-ai fost întotdeauna, Mai mult decât certarea ce ne-a’mblânzit furtuna. Imens la prora, zarea scrutând-o cu doi cremeni, Naboiul greu de ape si veghea ni le’ngemeni. Epave’ngreuiate de aur se scufunda; Saraci ne stim, dar marea ni-i larga si rotunda. Când Mircea Domnul însusi în zaua ta viaza, Unde-am gasi povata mai clara si mai treaza? Treapta a cincea Menit ai fost sa scaperi un verb de foc prin oameni. Icnesc în furci miseii, nebunii’n cusca rag, Hienele’ncoltite stau gata de artag, Abrase ca din toate’n nimic nu li te-asameni. Instanta ti-este vorba, condeiul tau, toiag. bucura-te mustratorul prostilor si far'delegii bucura-te grai prin care si-au râvnit puterea regii bucura-te jude tânar, nemitarnic si barbat bucura-te ca’mprejuru-ti stau toti Tepesii la sfat bucura-te ca prin tine bunii de cei rai se-aleg bucura-te Om întreg ! bucura-te bici pe cei ce limba neamului o spurca bucura-te spaima celor ce jucara tara’n turca bucura-te zeu ce’nfrunta toate stimele’n fruntarii bucura-te ca te-or teme hotii, gâzii si samsarii bucura-te cel ce-i sparii pe cezarii pusi pe trai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! |
#6
|
||||
|
||||
Starea a sasea
Egal cu tine însuti, la masa ta de brad Mângâi garafa stirba ca pe-un pocal de jad. Ispite nu-ti trezira de slava prin funingini Nici idolii din piete, nici larii carolingini. Edenul tau e unde carare n’au calaii: Singuratatea lumii si cosmosul odaii. Cerca-te-vom zadarnic în moarte, vocea ta Uranic se detuna si arde’n agora. Treapta a sasea Misterele femeii ucid si nasc imperii. Izbânzi, înfrângeri, doruri si patimi omenesti Hangere-ti trec prin cuget, pumnale prin povesti. Ascunsa ca un cântec în bronzurile serii, Iubirea ta-i vecernia din care le stârnesti. bucura-te’mpatimitul frumusetii ne’nserate bucura-te cel ce’n codru i-ai pus dragostei cetate bucura-te floare ninsa peste pletele balaie bucura-te dor ce’ncarca sfânta noptilor vapaie bucura-te boare calda peste trupuri ca o haina bucura-te Vis-de-Taina ! bucura-te însetatul sarutarii suferinde bucura-te jind pe care gura dulce nu-l cuprinde bucura-te limpezime de fântâna si nastrapa bucura-te ca nu-i pânza de izvoare sa te’ncapa bucura-te ochi de apa ce-si adapa guri de rai bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai! Last edited by delia31; 15.06.2011 at 03:47:56. |
#7
|
|||
|
|||
|
|