Sunt sarac!

[Fani71]

În prealabil postat de glykys

Nu, ca orice batrani din clasa muncitoare, care si-au vazut de treaba, bunicii simt nostalgia comunismului, cand, dupa spusele lor (eu sunt prea mica pentru a sti cum era, de fapt), toti aveau serviciu, isi puteau lua casa, nu iti era frica sa iesi pe strada la 7 seara, nu erau atatea talharii, violuri,dezmaturi si lumea stia de frica. Pe bunica-mea o stiau toti ca tine posturile si ca se duce la biserica si nu a avut nici o problema, ce-i drept, nici nu a acceptat sa fie membra de partid sau turnatoare, desi de aceea a avut salariu si are, implicit, pensie mai mica. Ea are o vorba acum: "Astia din ziua de azi numai sex stiu sa faca, un cui nu stiu sa bata!" Si nu stiu cine ar putea-o conrazice,.

Nu era chiar asa; multi oameni in varsta au nostalgia asta pentru ca erau ei tineri si li se parea viata mai usoara.
Aveai serviciu, dar erai platit mai putin ca un somer. Eu imi amintesc ca ai mei abia se descurcau cand era vorba de o haina noua de cumparat. Darmite casa sau masina... Ca de, traiau numai din salariu. Si aveau amandoi studii.
In ultimii ani, trebuia sa stai la coada pentru orice: hartie igienica, lapte, oua. Erai de altfel multumit daca stateai, ca inseamna ca 'se bagasera' aceste pretioase produse.

Anumite forme ale saraciei nu se simteau atunci pentru ca nu aveai termen de comparatie. Nu erau reclame, toti din jur traiau la fel, sai stabii aveau magazinele lor cu circuit inchis.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de glykys

toti aveau serviciu,

Da, era obligatoriu să ai serviciu. Dacă nu avea, te săltau şi te băgau la închisoare. Infracţiunea se numea "parazitism social". Salariile erau următoarele: ca femeie de serviciu, primeai 35 de dolari pe lună. Tatăl meu, care era inginer cu vechime şi toate gradele avea 95 de dolari pe lună.

isi puteau lua casa,

Sigur că îşi puteau lua casă. În felul următor: se depunea o cerere la serviciu, şi, cam după 20 de ani, primeai un contract de închirierie pentru unul din apartamentele din blocurile patriei. 1, 2 sau 3 camere, în funcţie de numărul de copii. Partidul avea reglementări stricte.

nu iti era frica sa iesi pe strada la 7 seara, nu erau atatea talharii, violuri,dezmaturi si lumea stia de frica.

Dacă erai inconştient, nu îţi era frică. Daţi un search pe google având cuvântul cheie "Râmaru".

Pe bunica-mea o stiau toti ca tine posturile si ca se duce la biserica si nu a avut nici o problema,

Era ortodoxă. Dacă ar fi fost catolică şi ar fi mers la liturghiile clandestine din biserica ei românească, o săltau şi nu se mai chema "parazitism social", ci "uneltire împotriva orânduirii socialiste". Putea şi să meargă la liturghii romano-catolice, dacă învăţa maghiara, fiindcă cele în română erau interzise. Era o perioadă în care trebuia să înveţi un pic de bulgară ca să înţelegi filmele şi un pic de maghiară ca să spui Crezul duminica la biserică.

Ea are o vorba acum: "Astia din ziua de azi numai sex stiu sa faca, un cui nu stiu sa bata!" Si nu stiu cine ar putea-o conrazice,.

Ca şi azi, şi în acea vreme moralitatea era la cote joase. Este foarte adevărat că se mai păstrau nişte aparenţe. Fibra morală a naţiunii, însă, fusese distrusă. Asta, dacă plecăm de la premiza că a existat cândva...

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, era obligatoriu să ai serviciu. Dacă nu avea, te săltau şi te băgau la închisoare. Infracţiunea se numea "parazitism social". Salariile erau următoarele: ca femeie de serviciu, primeai 35 de dolari pe lună. Tatăl meu, care era inginer cu vechime şi toate gradele avea 95 de dolari pe lună.

Da, si de fapt exista si somaj, mascat evident.
parintii mei si=au pierdut amandoi serviciul atunci cand au facut cerere de plecare definitiva in strainatate. Am stat doi ani asa.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca şi azi, şi în acea vreme moralitatea era la cote joase. Este foarte adevărat că se mai păstrau nişte aparenţe. Fibra morală a naţiunii, însă, fusese distrusă. Asta, dacă plecăm de la premiza că a existat cândva...

De fapt, si in occident, acum 30 40 de ani se pastrau mlult mai bine aparentele si nu iti era asa frica sa mergi seara in anumite cartiere a acum.
Era si mai multa seriozitate si constneciozitate.
Lucrurile s-au degradat peste tot.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Lucrurile s-au degradat peste tot.

Din păcate, degradarea nu este numai peste tot, dar este şi o problemă de viteză: se petrece nu conform unei legi uniforme, ci conform legii unei mişcări accelerate.

Între moralitatea peroadei interbelice şi moralitatea perioadei anterioare (România clasică sau "La Belle Epoque"), degradarea a existat, dar nu era general perceptibilă. În anii 50 şi 60, lucrurile intraseră deja pe un tobogan. Dar adevărata prăbuşire a avut loc chiar sub ochii mei. Pe de altă parte, să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate duce. Cine ştie ce surprize ne mai rezervă viitorul apropiat...

[vsovivi]

Păi la vârsta mea, 92 de ani și 7 luni, la ce să mă gândesc? Mi-am trăit traiul, mi-am păpat ”mălaiul”...

Pe dinlăuntru sunt plin de viermi, pofta pititochiulhului, trufia și nepăsarea vieții, fericirea lenii și răzbunarea pismei... bucuria mortăciuciunilor...

Sunt devorat de toate... poftele și plăcerile... trupești cerebeloase care-mi stăpânesc tot sufletul credul...

Sunt plin de întrebări venite din credința cea mare pentru slavă de la oameni,
din credința necredincioasă, din necredința credincioasă, din necredința necredincioasă, deci sunt un „înțețeleptopitecus erectus” și merg după tot felul de minterese ce poartă fesuri sau fese că nu știu cum e pluralul la fes sau turbturban baban...

Și totul mi se trage de la cafia și țigară și de la frică... pentru că am fost învățat de mic să strâng plăceri deșarte, să-mi satisfac zgârcenia, să-mi omor timpul, și să am tot felul de idei pentru tot felul de idile ca să visez cu ochii deschiși la cele mai plăcute răzbunări, răzbunările aristocratice, sabante, iuți, necruțătoare, strâmb-drepte, și toate pentru aBERE și cafIA... căci ele îți dau așa o satisfacție cum că după munca cia grea te poți relaxa... adică să devi nepăsător... munca de a ajunge nepăsător pentru că ai destui bani... și gata, apoi aștepți liniștit moartea...

Mi-am pus nădejdea în gLume, am așteptat să o moștenesc pe ia, și așa am tot muncit la nesfârșit pentru cine? Pentru autoîntinarea mea, ca să nu trebuiască să am relație cu nimeni, să fiu independent, să fiu o noțiune de sine stătătoare, să fiu liber, să am libera voire...

Și acum la final am ajuns la concluzia că defapt viceversa era calea cea bună, ar fi trebuit să lupt mereu din liberă voire cu libera voire ca să ascult de Cuvântul lui Dumnezeu... până acuma n-am reușit...

Oare mai are șanse de îndreptare un bătrân „copt” de 92 de ani și 7 luni și plin de bogății? Bogății deșarte... arte... arte marțial?

La ce-mi folosește să câștig toată gLumea dacă sufletul mi-l pierd în gheenă că toată mintea lucreză tot pentru trup, socotește mereu cum să satisfacă ispita duhului minciunii măririi de sine... prin avariție sau vorbărie goală... adică vorbărie plină de răzbunări prin goliciuni...

Da tot e bine că măcar am reușit marea realizare de a mă crede vrednic, păi nu se vede cum? Âmi plâng de milă, mă cred victimă, mă nemulțumesc și mă aliez mereu fără să-mi dau seama cu toți răzvrătiții... și de frică primul cuvânt este o cîrteală și o nemuțumire, o bârfă prin care mă scot vrednic și mă îngâmf în timp ce pe ăla despre care bârfesc îl scot prost, nebun, ispitidiot, amăgitor, înșelător, eretic, sectant, urât, rău, absurd, rătăcit, amăgit, satană în haină de oaie...

Deci dacă am reușit să mă liniștesc crezându-mă vrednic căci așa pățesc:

-dacă îmi zic că-s vrednic cred imediat că e așa
-dacă îmi yic că nu-s vrednic și îmi pun în cap toată mocirla păcatelor, atunci sufletul care e mai deștept ca mine tot vrednic mă crede că aș fi, că știe el că defapt tot aia vreau... să mă cred vrednic...


Dar mă întreb, un om bătrân la 92 de ani și 7 luni, e el vrednic după o viață risipită în pofte și plăceri și în socoteli deșarte frecate la nesfârșit?

Și mai e ceva, sufletul din mine, se arată mereu ca un tinerel frumos și naiv, e suficient să mă uit la el și gata... ai zice că am 29 de ani și 7 luni dacă ai vedea ce văd eu... și când se uită la câte o femeie, parcă e și mai tînăr și mai puternic, și mai frumos, și mai îndrăzneț... cum privește, cum găsește prilejul păentru privilegiile întinării și îngâmfării... păi nu vezi tataie că abea poți să te ridici din pat ca să mergi la baie? Degeaba îmi zic fiindcă el, tinerelul, el crede... Crede ce vrea el... Nu Dumnezeu ci năluca gLumii...

Deci e o mare tragedie... ce vine de la câtștiiG pentru aBere ca să ai așa un fel de dans... comunitar.

Iată că iar v-am dat de lucru... v-am dat din aberea mia... ia... ia... nu te lăsa, ia... ia... nu sta.

[IonelS]

Sa ne traiti domnule "vsovivi"! Lasati, ca daca sunteti aici, sunteti pe drumul cel bun..Spuneti ca v-ati cheltuit "averea" in tot felul de...Asa facem toti. Ideea , chiar si la o varsta asa de avansata ca a dumneavoastra, este ca doar starea de spirit conteaza, adica aplecarea spre cele sfinte de moment, de starea de trezvie ... Sa aveti gandul smerit tot timpul..si are grija Domnul !

[enculescunicoleta]

În prealabil postat de andreicozia

1. Nicoleta, scuza-mi curiozitatea, dar ma tot intreb cum de nu ti-ai dat seama ca vei fi depistata daca primesti pensie de boala si muncesti LEGAL fara sa declari veniturile? Doar stiai ca din occident au fost aduse foarte multe sisteme si strategii de depistare a evaziunii de tot felul, computere, centralizare a datelor la guvern, samd.

2. In privinta plinsului, eu iti recomand sa te linistesti si sa-ti economisesti lacrimile si nervii si pentru ce urmeaza. Toti facem planuri pentru o ANUMITA viata, si ni se intimpla tot felul de derapari NEPREVAZUTE de LA PLAN...care ne dau complet peste cap de-ti vine sa-ti iei LUMEA-n CAP!..dar trebuie mers MAI DEPARTE, asa schiopatind!
COnsoleaza-te cu gindul ca NIMENI NU SCAPA de NECAZURI, chit ca ele vin imediat in tinerete ca la tine sau la 40-50 de ani.

3. Eu nu inteleg ce este in capul acestor medici. Cum pot sa ceara asa sume colosale pentru interventii minore care oricum ar trebui sa fie acoperite de planul de sanatate?

Oare dementii astia isi fac preturile dupa alde Vintu si Becali? Ce or avea, s-au timpit de tot? ca doar este Romania - Bangladejul Est-European, zau asa!
Doamne Fereste!

1) In Legea 19/2000 nu scrie ca nu am voie la cumul pensie + salariu; in Legile de protectie a persoanelor cu hanidcap (OUG 102/1999, revizuita si adaugita in 2002 si 2005; Legea 448 din 2006) nu se aminteste NIMIC ca nu as avea voie la cumulul pensiei cu salariul. Mai ales ca pensia de boala (gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap) a fost si de 100 ron, si de 200, si de 300, si de 430 (ultima, primita in decembrie 2009). Din ianuarie, anul acesta, n-am mai primit NICIO PENSIE. Iar salariul a fost de 600 ron. 800 - 900 ron ma costa medicamentele, intr-o luna + 335,80 ron ghetele speciale ortopedice, fara de care nu pot merge, care trebuie schimbate la cel putin 6 luni, pentru ca slabeste arcul si degeaba le mai port, pentru ca nu ma ajuta + bani care se duc pe "atentiile" pe care trebuie sa le dau medicilor si asistentelor, pentru ca altfel nu ma baga in seama (am patit-o de multe ori! Nu le-am dat, pentru ca nu aveam, si ... m-au trimis acasa, pentru ca ori "programul se termina astazi mai devreme" ori "avem prea multi pacienti, veniti intr-o alta zi", sau: "nu avem locuri. Incercati peste 2-3 luni". Au fost si cazuri in care nu s-au multumit cu cat le-am dat si, dupa doar o saptamana, m-au trimis acasa, fara nicio explicatie. In conditiile in care, intr-o sectie de fizioterapie trebuie sa faci tratamentul, internat, cel putin 10 zile, ori chiar 18 sau 21.
Da, am lucrat LEGAL, dand angajatorului Certificatul de incadrare in grad de invaliditate si de handicap, pentru a nu mi se opri impozit (pentru ca la gradul II, prin Lege, nu se oprea impozit).
Nu eu sunt obligata sa depun fisa fiscala, ci contabilul unitatii la care sunt angajata, atata timp cat am doar UN SINGUR SERVICIU. Daca mai munceam si in alta parte, eu eram cea obligata sa merg la Circa Financiara.
Asadar, veniturile ERAU DECLARATE, an de an. Casa de Pensii nu s-a legat de acest aspect, ci de faptul ca, in conceptia dumnealor, eu, cu gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap NU AVEAM VOIE SA LUCREZ. Desi, repet: pe deciziile mele medicale, scrie "capacitate de munca pierduta in cea mai mare parte", iar la rubrica "recomandari profesionale" nu se specifica nimic. Ar fi putut (si era obligatia lui!) medicul expert sa scrie, ca in alte dati, "nicio munca". Si intelegeam ca nu am voie sa ma angajez, si nu ma angajam. Dar atunci cand mi-a scris asa ceva, intr-adevar nu puteam merge deloc si, prin urmare, stateam acasa, fiind o povara pentru ai mei. Dar nu aveam alta solutie. Cum am inceput sa merg, mi-am finalizat Studiile Aprofundate si m-am inscris si la examenul de titularizare. Examene pe care le-am luat.
Imi spuneti de evaziune. Ce vreti sa ziceti? Ca am furat statului 123.770.000 lei vechi, pentru ca nu mi-am dorit o viata decenta? Mi-a dat el, statul, bani de medicamente? (ultima pensie a fost de 430 ron. Adunand cu 600, suma este de 1030 ron. 800 - 900 se duc pe medicamente - pe langa pareza, hernie de disc, diastazis tibio-tarsian, reumatism articular, gastrita hiperacida, leziune de menisc, mai am si un nodul tumoral hipofizar etc.). Plus ca trebuie sa-mi ajut si parintii, cu cat pot. In concluzie, NU MAI RAMANEAM CU NIMIC. Bine ca nu trebuie sa cumpar mancare, pentru ca nu as avea cu ce.) Mi-a dat el, statul, bani ca sa ma pot opera pentru leziunea de menisc si pentru hernie de disc? Mi-a dat el, statul, bani ca sa le dau medicilor si asistentelor "atentiile"?

2) Da, plang, pentru ca nu am acei bani, iar parintii mei s-au imbolnavit mai tare, de cand cu necazul cu Casa de Pensii: tatal meu a facut, de 2 ori, stop cardio-respirator (dumnealui, care era baza familiei, care era mai sanatos, care ne sprijinea -fizic-), mama are diabet, face insulina, are hipertensiune arteriala, a suferit un accident vascular, la ochi, a lesinat pe strada. Si toate acestea numai pentru ca eu am lucrat, dorindu-mi sa nu fiu o povara pentru ei.

3) Pentru diastazisul tibio-tarsian trebuie sa mai fac operatie, care ma costa 5000 de euro. Este vorba de 2 suruburi (pentru ca este vorba de o fixare in suruburi a oaselor gleznei). Unul singur costa 2500 euro. La mine e nevoie de 2 suruburi. N-am mai pus la socoteala ca trebuie sa le dau "atentii" medicilor, asistentelor.

Repet si va rog, din suflet: daca poate cineva si vrea sa ma ajute, ii voi fi recunoscatoare toata viata. Eu nu pot face viata si uneori ma gandesc... la ce-i mai rau... Pentru ca o alta alternativa nu intrezaresc.
De asemenea, va rog: daca aveti cunostinte ce m-ar putea ajuta, vorbiti-le si despre mine.
Va multumesc.
Doamne, ajuta!
Va doresc numai bine!

[enculescunicoleta]

În prealabil postat de ap2010

Nu e legal sa primesti pensie pentru incapacitate de munca si sa ai si loc de munca in acelasi timp,mai ales ca cei ca tine au scutiri de impozite,transport public gratuit,medicamente gratuite etc.Nu te judec,voiam sa te ajut,artificii juridice se pot face si poate gasesti pe cineva dispus.

Medicamente gratuite? Doar unul singur! Pentru restul, trebuie sa scot din buzunar 800-900 ron/luna.
Conform Legilor de protectie a persoanelor cu handicap, SUNT OBLIGATA SA-MI CAUT DE MUNCA, SA MA ANGAJEZ "CONFORM CAPACITATII DE MUNCA FIZICE SI INTELECTUALE".
Intr-adevar, nu mi se oprea impozit, la gradul II.
Telefonul il platesc, RATB-UL, metroul - le platesc atunci cand Primaria nu are bani pentru a le da acestor societati. Si au fost ani multi cand METROREXUL refuza sa-mi primeasca cartela gratuita, pe motiv ca Primaria sectorului in care domiciliez nu le-a virat banii.
Aveam dreptul si la asistenta medicala gratuita. VORBE! PE HARTIE! Caci, ca sa fac un RMN sau o Tomografie computerizata trebuia sa dau multi bani!

[enculescunicoleta]

În prealabil postat de enculescunicoleta

1) In Legea 19/2000 nu scrie ca nu am voie la cumul pensie + salariu; in Legile de protectie a persoanelor cu hanidcap (OUG 102/1999, revizuita si adaugita in 2002 si 2005; Legea 448 din 2006) nu se aminteste NIMIC ca nu as avea voie la cumulul pensiei cu salariul. Mai ales ca pensia de boala (gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap) a fost si de 100 ron, si de 200, si de 300, si de 430 (ultima, primita in decembrie 2009). Din ianuarie, anul acesta, n-am mai primit NICIO PENSIE. Iar salariul a fost de 600 ron. 800 - 900 ron ma costa medicamentele, intr-o luna + 335,80 ron ghetele speciale ortopedice, fara de care nu pot merge, care trebuie schimbate la cel putin 6 luni, pentru ca slabeste arcul si degeaba le mai port, pentru ca nu ma ajuta + bani care se duc pe "atentiile" pe care trebuie sa le dau medicilor si asistentelor, pentru ca altfel nu ma baga in seama (am patit-o de multe ori! Nu le-am dat, pentru ca nu aveam, si ... m-au trimis acasa, pentru ca ori "programul se termina astazi mai devreme" ori "avem prea multi pacienti, veniti intr-o alta zi", sau: "nu avem locuri. Incercati peste 2-3 luni". Au fost si cazuri in care nu s-au multumit cu cat le-am dat si, dupa doar o saptamana, m-au trimis acasa, fara nicio explicatie. In conditiile in care, intr-o sectie de fizioterapie trebuie sa faci tratamentul, internat, cel putin 10 zile, ori chiar 18 sau 21.
Da, am lucrat LEGAL, dand angajatorului Certificatul de incadrare in grad de invaliditate si de handicap, pentru a nu mi se opri impozit (pentru ca la gradul II, prin Lege, nu se oprea impozit).
Nu eu sunt obligata sa depun fisa fiscala, ci contabilul unitatii la care sunt angajata, atata timp cat am doar UN SINGUR SERVICIU. Daca mai munceam si in alta parte, eu eram cea obligata sa merg la Circa Financiara.
Asadar, veniturile ERAU DECLARATE, an de an. Casa de Pensii nu s-a legat de acest aspect, ci de faptul ca, in conceptia dumnealor, eu, cu gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap NU AVEAM VOIE SA LUCREZ. Desi, repet: pe deciziile mele medicale, scrie "capacitate de munca pierduta in cea mai mare parte", iar la rubrica "recomandari profesionale" nu se specifica nimic. Ar fi putut (si era obligatia lui!) medicul expert sa scrie, ca in alte dati, "nicio munca". Si intelegeam ca nu am voie sa ma angajez, si nu ma angajam. Dar atunci cand mi-a scris asa ceva, intr-adevar nu puteam merge deloc si, prin urmare, stateam acasa, fiind o povara pentru ai mei. Dar nu aveam alta solutie. Cum am inceput sa merg, mi-am finalizat Studiile Aprofundate si m-am inscris si la examenul de titularizare. Examene pe care le-am luat.
Imi spuneti de evaziune. Ce vreti sa ziceti? Ca am furat statului 123.770.000 lei vechi, pentru ca nu mi-am dorit decat o viata decenta? Mi-a dat el, statul, bani de medicamente? (ultima pensie a fost de 430 ron. Adunand cu 600, suma este de 1030 ron. 800 - 900 se duc pe medicamente - pe langa pareza, hernie de disc, diastazis tibio-tarsian, reumatism articular, gastrita hiperacida, leziune de menisc, mai am si un nodul tumoral hipofizar etc.). Plus ca trebuie sa-mi ajut si parintii, cu cat pot. In concluzie, NU MAI RAMANEAM CU NIMIC. Bine ca nu trebuie sa cumpar mancare, pentru ca nu as avea cu ce.) Mi-a dat el, statul, bani ca sa ma pot opera pentru leziunea de menisc si pentru hernie de disc? Mi-a dat el, statul, bani ca sa le dau medicilor si asistentelor "atentiile"?

2) Da, plang, pentru ca nu am acei bani, iar parintii mei s-au imbolnavit mai tare, de cand cu necazul cu Casa de Pensii: tatal meu a facut, de 2 ori, stop cardio-respirator (dumnealui, care era baza familiei, care era mai sanatos, care ne sprijinea -fizic-), mama are diabet, face insulina, are hipertensiune arteriala, a suferit un accident vascular, la ochi, a lesinat pe strada. Si toate acestea numai pentru ca eu am lucrat, dorindu-mi sa nu fiu o povara pentru ei.

3) Pentru diastazisul tibio-tarsian trebuie sa mai fac operatie, care ma costa 5000 de euro. Este vorba de 2 suruburi (pentru ca este vorba de o fixare in suruburi a oaselor gleznei). Unul singur costa 2500 euro. La mine e nevoie de 2 suruburi. N-am mai pus la socoteala ca trebuie sa le dau "atentii" medicilor, asistentelor.

Repet si va rog, din suflet: daca poate cineva si vrea sa ma ajute, ii voi fi recunoscatoare toata viata. Eu nu pot face viata si uneori ma gandesc... la ce-i mai rau... Pentru ca o alta alternativa nu intrezaresc.
De asemenea, va rog: daca aveti cunostinte ce m-ar putea ajuta, vorbiti-le si despre mine.
Va multumesc.
Doamne, ajuta!
Va doresc numai bine!

1) ... nu mi-am dorit decat o viata decenta ... (imi cer scuze pentru eroare!)

În prealabil postat de Miha-anca

Jenica, sper ca nu te-am suparat cu cuvintele mele.

Nu m-ai suparat, Anca. Sant atat de mahnita pe mine insumi incat nu mai am putere sa ma supar pe altcineva.