POEZIE CRESTINA

De-aş putea să
-mi plec gândirea
Puţin mai jos de orice gând
Mi s-ar întoarce-n trup iubirea
Şi mintea-n inimă plângând

De-aş putea să-mi plec privirea
Puţin mai jos de-orice lumină
Mi-ar străluci în ochi Lumina
Şi-aş fi fără păcat şi vină

De-aş putea să-mi plec vorbirea
Puţin mai jos de-orice cuvânt
Mi-ar izvorî din piept Tăcerea
Ce-ar face pace pe pământ

De-aş putea să-mi plec poftirea
Mai jos de cele care pier
Preface-s-ar atunci căderea
În cel mai lin urcuş spre Cer

De-aş putea să-mi plec durerea
Puţin mai jos de-orice alin
Aş întâlni chiar Învierea
În miezul ultimului chin

De-aş putea să-mi plec grumazul
Puţin mai jos de orice jug
În nuntă s-ar schimba necazul
Şi nunta-n feciorelnic Rug

O, de-aş putea să-mi plec genunchii
Puţin mai jos de drumul meu
Să-mi plec şi duhul şi rărunchii
Puţin mai jos mai jos de “eu”

Metania începută-n suflet
Mi s-ar sfârşi în Dumnezeu…

[gabriela8]

Doamne, toate-au glasul Tau

Doamne, toate-au glasul Tau, florile-n campie,
pasariele din vazduh, vantul in pustie...

Doamne, toate plang la fel, florile din glastra,
pasarile de pe ram, vantul la fereastra...

Doamne, toate s-au smerit, florile, campia,
pasarile, ceru-ntreg, vantul si pustia...

Doamne, eu de ce nu am glasul cu blandete,
plansul siroind tacut, duh smerit sa-nvete?!

...Nu esti floare, nici campie, pasire, nici zare,
nu esti vant si nici pustie...esti a Mea suflare!

Cand vei fi in sufletel floare din campie,
pasare pe cer senin, vant ca in pustie,

glasul band te va-nsotii, plansul perna moale
si smerenia-ti vor fi dulcea Sarbatoare...!

[gabriela8]

Voi... ?! Dar Tu... ?!

Pamantule, cum astazi mai poti rabda-n tacere
A noastre hoituri care apas-atat de greu?
- Caci stiu ca maine toate apasa-le-voi eu!

Tu, cerule albastru, cum poti rabda si astazi
Privirile-ntinate ce inca te privesc?
- Caci stiu ca maine toate de mine se lipsesc!

Voi ape, voi adancuri le mai spalati si-acuma
Facandu-le curate de-ntinaciunea rea?
- Noi stim ca maine toate in tina s-or afla!

O, soare iti mai darui tu razele de aur
Acelora ce-n pofte rad de lumina ta?
- Da, fiindca maine toate in bezna-or lacrima!

Voi falnici munti si dealuri, de-ai nostri sfinti umblate,
Cum azi lasati cararea calcata de straini?
- Caci stim ca maine pasii le-or tot umbla prin spini!

Voi flori ce dati culoare vietii intristate
Nici azi mireasma voastra nu incetati a da?
- Nu, fiindca stim ca maine in greu miros vor sta!

Si voi mici pasarele, ce tot cantati intruna,
Acum cand toti v-alunga voi le cantati cu drag?
- Da, fiindca nimeni maine n-o sa le cante-n prag!

Tu Dumnezeu Cel Vesnic, ce ai creeat acestea,
Ce spui cand omenirea intreaga Te-a uitat?

- IUBIREA MEA-I ASTEAPTA SI ASTAZI NE-NCETAT!!!

Nu mai am lacrimi, doar suspine,
Doamne, îndură-Te de mine!

Aici, nu mă mai plâng nimănui,
Doamne, numai Ţie toate-Ţi spui!

Mi-e dor, de timpul ce a trecut,
Doamne, îmi iartă, tot ce-am pierdut!

Mi-e dor, de plânsul omului nou,
Doamne, rămasa doar un ecou

Mie dor, de anii tinereţii,
Doamne, nu mă lăsa tristeţii!

Mi-e dor, să stau lângă un izvor,
Doamne, fă-mă mai ascultător!

Mi-e dor, de cântul împreună,
Doamne, nu mă lăsa în urmă!

Mi-e dor, de casă, de-Acasa mea,
Doamne-nvredniceşte-mă de ea!

Mi-e tare... mi-e tare dor de Tine,
Doamne, îndură-Te de mine!
Roza Lia: Nu mai am lacrimi, doar suspine,

Doamne, îndură-Te de mine!

Aici, nu mă mai plâng nimănui,
Doamne, numai Ţie toate-Ţi spui!

Mi-e dor, de timpul ce a trecut,
Doamne, îmi iartă, tot ce-am pierdut!

Mi-e dor, de plânsul omului nou,
Doamne, rămasa doar un ecou

Mie dor, de anii tinereţii,
Doamne, nu mă lăsa tristeţii!

Mi-e dor, să stau lângă un izvor,
Doamne, fă-mă mai ascultător!

Mi-e dor, de cântul împreună,
Doamne, nu mă lăsa în urmă!

Mi-e dor, de casă, de-Acasa mea,
Doamne-nvredniceşte-mă de ea!

Mi-e tare... mi-e tare dor de Tine,
Doamne, îndură-Te de mine!

Dă-Mi un minut din viaţa ta,
Eu îţi voi da o Veşnicie..
Fă doar un pas în calea Mea,
Eu am să fac spre tine-o mie..

Şi un cuvânt de Mi-ai şopti,
O rugă calda,'nlăcrimată,
Căzut, cum eşti, te voi găsi
Si iţi voi lua povara toată..

Numai un petic de pământ
De ţi-ar fi loc de rugăciune,
Te voi purta prin Cerul Sfânt,
Schimbându-ţi lacrima-n minune..

Priveşte-Mă numai puţin
Cum zac pe Crucea de suspine
Ca să-nţelegi ce Preţ Divin
Am plătit singur pentru tine..

Căci te iubesc cum n-Am iubit
Nicicând, pe nimeni, niciodată..
Odorul Meu cel mult dorit,
Cântarea Mea cea necântată!.."

Se-aşterne noaptea peste 'ntreg pământul,
Sunt semne de furtuni prin munţi şi văi,
Pe uliţele triste numai vântul
şi Omul căutând pe fraţii Săi..

Sub Crucea grea ,El plânge şi suspină,
În urma Lui e Sângele văpăi,
Nimica suferinţa nu-i alină,
căci încă n-a aflat pe fraţii Săi..

Privirea Lui e numai dor şi jale..
Precum ,odată ,Iosif cel vândut,
El vrea să-mpartă fraţilor iertare
stergându-le tot răul ce-au făcut..

"-Veniţi-acum! Sunt vremile din urmă,
Vă pot fi, încă, Frate si Păstor,
Nu-mi mai lăsaţi al Meu Duh să se frângă
când ,mâine, vă voi fi Judecător!..

Aveam, cândva, o lacrima şi-un dor
Şi nu lăsau durerea să mă doară..
Le aşezam pe-al inimii pridvor
Când Te chemam în fiecare seară..

Tu de pe Sfânta Cruce coborai
Şi înnoptai în inimă la mine,
În lacrimă cu drag Te oglindeai
Iar dorul mi-l astâmpărai cu Tine..

Ai mei doi ochi priveau, îngenuncheaţi,
Cum, dimineaţa, strălucea pridvorul
Când ne trezeam, de Har îmbrăţişaţi,
eu, chip de lut, Tu, lacrima si dorul..

De-atunci o port în suflet, nepătată,
Icoana Sfintei noastre Veşnicii,
Şi numai gândul revederii-odată
Îmi uşurează Crucea, zi de zi..

Slăbeşte, lasă, iartă
Părinte Preaiubit,
Păcatele prea multe ce înspre iad ne poartă!
Ascultă-ne strigarea de neam descumpănit
Şi pentru viaţa sfântă a celor ce-au jertfit,
Noi te rugăm, Părinte,
Slăbeşte, lasă, iartă...

Zac Sfinţii-n cărţi închise,
Adesea plâng icoane,
Bisericile Tale au porţile deschise,
Dar noi uităm prea iute de Cruce, de piroane,
Şi ne lărgim grânare când fraţi ne mor de foame...
Şi nebunii par toate
Soliile trimise...

Trăim cătuşa mâinii
În falsa libertate,
Nesăturaţi de aur precum de oase, câinii!
O, de-am schimba ce-i lacom cu dragostea de frate,
Pe sfinţii închisorii i-am înţelege, poate,
C-au împărţit frăţeşte
Fărâmitura pâinii...

Dreptatea nu-i dreptate
Iar casa nu e casă...
Sătui de nebunie, cei buni se trag deoparte,
Chemându-Te, din peşteri, să stai cu noi la masă:
Poporul Tău frumos în ţara Ta frumoasă,
Creştin lângă creştin
Şi frate lângă frate...

Slăbeşte, lasă, iartă,
Părinte Preaiubit!
Şi, până nu-i târziu, cu Dreapta Ta ne ceartă,
Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce-au pătimit,
Pe jertfa lor zideşte un neam neprihănit...
Noi Te rugăm, Părinte,
Slăbeşte, lasă, iartă!

[enculescunicoleta]

Sunt creatiile copiilor nostri. Felicitari!
(Imi doream sa atasez un document in pdf, insa nu reusesc. Ma poate ajuta cineva? Multumesc. )

Frate dragă, din grădină
Îţi trimit în dar un crin**
Să-ţi mângâie lin privirea
Cu veşmântul lui virgin.

Floare dragă, floare dalbă,
Cât de mult aş vrea şi eu,
Îmbrăcat în haină albă
Să mă duc la Dumnezeu.

Răsădit acolo, sus,
În grădina minunată,
Să-mi simt viaţa-mbălsămată,
Cu iubirea lui Iisus.

Plâng înăbuşit în noapte
Şi suspin cu glasul stins,
Dă-mi veşmântul alb de Nuntă,
Cu crini minunaţi încins.