Argumentele in privinta existentei lui Dumnezeu

[iustin10]

Mie mi se pare ca cine cauta argumente rationale si filozofice ale existentei lui Dumnezeu,se refera mai mult la Dumnezeu ca fiinta ,la Dumnezeu -Tatal sa zicem asa,care nu poate fi cunoscut si vazut de nimeni.
Dar,de ce nu incercati sa transferati aceasta incercare de argumentare asupra lui Dumnezeu-Fiul ? Pentru ca totul devine copilaresc de simplu atunci. Ideea de Fiu al lui Dumnezeu apare in istorie cu putere,in acelasi moment cu intruparea acestui Fiu al lui Dumnezeu in om,in Iisus Hristos. Poate din aceasta cauza,ca a fost om ca si noi,ca l-am avut intre noi ,nu Il bagam in seama asa tare,si ne intrebam in continuare asupra a ceea ce nu putem stii : esenta lui Dumnezeu,fiinta Sa.
Pentru mine cel mai bun argument al existentei lui Dumnezeu sunt poruncile lui Iisus,de convietuire intre oameni, care vad ca se verifica in viata reala.Si care aduc un farmec nespus acestei vieti ,de zi cu zi.Atunci de ce sa ma mai intereseze fiinta lui Dumnezeu,aceea nevazuta,cind am pe Dumnezeul cel vazut si viu,in fiecare zi ,in tot ce fac eu sau ceilalti?
Iisus a spus "Eu sunt Calea Adevarul si Viata ,si nimeni nu ajunge la Tatal ,decit prin Mine"
Pai daca e asa,de ce sa caut alta cale spre Dumnezeu,in speta calea rationala,cind am aratata clar calea inimii ,in fiecare intimplare a vietii?
Oare cunoscind ca Fiul are dreptate in tot ce a zis despre sufletul nostru si desrpe relatiile cu ceialalti oameni si despre relatia noastra cu Dumnezeu,nu cunosc prin aceasta ca El este insusi Dumnezeu? Si atunci cum sa ma mai indoiesc de Cel pe care Il cunosc,caci il vad in tot ce mi se intimpla? NT abunda de pasaje care afirma exact acest lucru.De exemplu:
"Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. "
Si atunci de ce refuzam acest teren de alergare la indemina,si care ne duce cu siguranta catre Dumnezeu,si cautam potecile stincoase de munte,unde ne vom rupe picioarele?

[Dumitru73]

În prealabil postat de iustin10

Mie mi se pare ca cine cauta argumente rationale si filozofice ale existentei lui Dumnezeu,se refera mai mult la Dumnezeu ca fiinta ,la Dumnezeu -Tatal sa zicem asa,care nu poate fi cunoscut si vazut de nimeni.
Dar,de ce nu incercati sa transferati aceasta incercare de argumentare asupra lui Dumnezeu-Fiul ? Pentru ca totul devine copilaresc de simplu atunci. Ideea de Fiu al lui Dumnezeu apare in istorie cu putere,in acelasi moment cu intruparea acestui Fiu al lui Dumnezeu in om,in Iisus Hristos. Poate din aceasta cauza,ca a fost om ca si noi,ca l-am avut intre noi ,nu Il bagam in seama asa tare,si ne intrebam in continuare asupra a ceea ce nu putem stii : esenta lui Dumnezeu,fiinta Sa.
Pentru mine cel mai bun argument al existentei lui Dumnezeu sunt poruncile lui Iisus,de convietuire intre oameni, care vad ca se verifica in viata reala.Si care aduc un farmec nespus acestei vieti ,de zi cu zi.Atunci de ce sa ma mai intereseze fiinta lui Dumnezeu,aceea nevazuta,cind am pe Dumnezeul cel vazut si viu,in fiecare zi ,in tot ce fac eu sau ceilalti?
Iisus a spus "Eu sunt Calea Adevarul si Viata ,si nimeni nu ajunge la Tatal ,decit prin Mine"
Pai daca e asa,de ce sa caut alta cale spre Dumnezeu,in speta calea rationala,cind am aratata clar calea inimii ,in fiecare intimplare a vietii?
Oare cunoscind ca Fiul are dreptate in tot ce a zis despre sufletul nostru si desrpe relatiile cu ceialalti oameni si despre relatia noastra cu Dumnezeu,nu cunosc prin aceasta ca El este insusi Dumnezeu? Si atunci cum sa ma mai indoiesc de Cel pe care Il cunosc,caci il vad in tot ce mi se intimpla? NT abunda de pasaje care afirma exact acest lucru.De exemplu:
"Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. "
Si atunci de ce refuzam acest teren de alergare la indemina,si care ne duce cu siguranta catre Dumnezeu,si cautam potecile stincoase de munte,unde ne vom rupe picioarele?

care simplu, care putere?!
cu tot respectul dar in afara de Biblie, dovezile existentei lui Iisus ca persoana reala nu cred ca le depaseste pe cele ale Atlantidei.

[iustin10]

În prealabil postat de Dumitru73

care simplu, care putere?!
cu tot respectul dar in afara de Biblie, dovezile existentei lui Iisus ca persoana reala nu cred ca le depaseste pe cele ale Atlantidei.

Pai ma refeream ca saltul de la o discutie abstracta despre fiinta si existenta lui Dumnezeu,la discutia despre un Om,traind printre noi,dar ale carui cuvinte si fapte sunt inexplicabile prin mintea omeneasca,si totusi atit de luminatoare pentru suflet,acest salt zic,este urias.
Ca a existat sau nu Iisus e mai putin important,important este ca El a spus exact ce era insetat sufletul nostru sa auda. Asta demonstreaza ca o forta necunoscuta si uimitoare,a adus in copertile Bibliei,nu se stie pe ce cale,exact acele cuvinte care sa faca pe om sa se descopere.
Dumnezeu s-a arata pe planul valorii axiologice trezite in sufletul nostru si nu pe planul constiintei sau ontologiei . Puterea si speranta acelor cuvinte arata adevarul lor,iar nu cercetarea inutila a corespondentei lor cu realitatea

[HoratiuM]

În prealabil postat de Dumitru73

care simplu, care putere?!
cu tot respectul dar in afara de Biblie, dovezile existentei lui Iisus ca persoana reala nu cred ca le depaseste pe cele ale Atlantidei.

Dacă la tine Tacitus, Suetoniu, Pliniu cel Tânăr, Philon Iudeul şi Flavius Josephus sunt surse comparabile cu cele ale Atlantidei, atunci cred că nu ai înţeles câteva lecţii de bază când ai parcurs orele de istorie în şcoală...

[HoratiuM]

În prealabil postat de iustin10

Pai ma refeream ca saltul de la o discutie abstracta despre fiinta si existenta lui Dumnezeu,la discutia despre un Om,traind printre noi,dar ale carui cuvinte si fapte sunt inexplicabile prin mintea omeneasca,si totusi atit de luminatoare pentru suflet,acest salt zic,este urias.
Ca a existat sau nu Iisus e mai putin important,important este ca El a spus exact ce era insetat sufletul nostru sa auda. Asta demonstreaza ca o forta necunoscuta si uimitoare,a adus in copertile Bibliei,nu se stie pe ce cale,exact acele cuvinte care sa faca pe om sa se descopere.
Dumnezeu s-a arata pe planul valorii axiologice trezite in sufletul nostru si nu pe planul constiintei sau ontologiei . Puterea si speranta acelor cuvinte arata adevarul lor,iar nu cercetarea inutila a corespondentei lor cu realitatea

Saltul nu e deloc uriaş şi nici nu poate fi un salt, de vreme ce, fără doctrina trinitară, Iisus din Nazareth rămâne un profet printre ceilalţi.

[iustin10]

În prealabil postat de HoratiuM

Saltul nu e deloc uriaş şi nici nu poate fi un salt, de vreme ce, fără doctrina trinitară, Iisus din Nazareth rămâne un profet printre ceilalţi.

Offf,ca si cum doctrina trinitara vine din neant.Ca si cum daca Dumnezeu incepea si enunta direct dogmele trinitatii Sale,ar fi ascultat cineva si ar fi inteles. Ca si cum ne-ar folosi la ceva ca Dumnezeu este intreit in persoana,daca asta nu s-ar fi intamplat dupa intruparea Fiului Sau, rastignirea Lui pentru noi,si coborarea Duhului printre apostoli, tot pentru noi.
Eu vad un mare salt de la a vorbi despre niste idei abstracte ,care nu depasesc stadiul lui <<de ce ar fi logic sa existe un dumnezeu>> ,la a vorbi despre un Dumnezeu concret ,nascut Om,vazut,si ulterior cunoscut ca este insusi Dumnezeul cel abstract. Dumnezeul cel necunoscut se face cunoscut prin chip de Om.Si ingerii s-au bucurat de asa mare taina !

[HoratiuM]

În prealabil postat de iustin10

Offf,ca si cum doctrina trinitara vine din neant.Ca si cum daca Dumnezeu incepea si enunta direct dogmele trinitatii Sale,ar fi ascultat cineva si ar fi inteles. Ca si cum ne-ar folosi la ceva ca Dumnezeu este intreit in persoana,daca asta nu s-ar fi intamplat dupa intruparea Fiului Sau, rastignirea Lui pentru noi,si coborarea Duhului printre apostoli, tot pentru noi.
Eu vad un mare salt de la a vorbi despre niste idei abstracte ,care nu depasesc stadiul lui <<de ce ar fi logic sa existe un dumnezeu>> ,la a vorbi despre un Dumnezeu concret ,nascut Om,vazut,si ulterior cunoscut ca este insusi Dumnezeul cel abstract. Dumnezeul cel necunoscut se face cunoscut prin chip de Om.Si ingerii s-au bucurat de asa mare taina !

Dumnezeu este întreit din Eternitate, deci dinainte ca Fiul să Se fi întrupat. Şi tocmai pentru că Dumnezeu este întreit, Fiul S-a întrupat; nu invers. Tocmai pentru că există O Abstracţie a Fiinţei absolute ce transcende orice determinare, Dumnezeu S-a făcut Om. Şi, în sfârşit, dacă Fiul Se face Om şi devine Hristos Iisus, El o face nu pentru a rămâne în istorie ca om, ci pentru a muri, a învia şi a se ridica la Cer: adică tocmai pentru a-Şi... abstractiza condiţia carnală, adică pentru a o depăşi prin moarte şi înviere. Iată cât de folositor este ca Dumnezeu să fie întreit în Persoane.

[iustin10]

În prealabil postat de HoratiuM

Dumnezeu este întreit din Eternitate, deci dinainte ca Fiul să Se fi întrupat. Şi tocmai pentru că Dumnezeu este întreit, Fiul S-a întrupat; nu invers. Tocmai pentru că există O Abstracţie a Fiinţei absolute ce transcende orice determinare, Dumnezeu S-a făcut Om. Şi, în sfârşit, dacă Fiul Se face Om şi devine Hristos Iisus, El o face nu pentru a rămâne în istorie ca om, ci pentru a muri, a învia şi a se ridica la Cer: adică tocmai pentru a-Şi... abstractiza condiţia carnală, adică pentru a o depăşi prin moarte şi înviere. Iată cât de folositor este ca Dumnezeu să fie întreit în Persoane.

Ma amuz ca intotdeauna avem toti cam aceleasi idei,dar din lipsa de claritate ,pare ca am avea idei diferite. Eu ziceam doar ca toate au un rost si o succesiune,toate pentru ca noi sa intelegem .Pina la nasterea lui Hristos, Dumnezeu era perceput ca unul singur.Era o idee cu totul straina evreilor si lumii ,ca Dumnezeu ar avea un Fiu. Iar afirmatia ca Dumnezeu are un Fiu,nu a fost facuta de vreun inger sau profet ,ci de cineva care zice:"Eu si Tatal una sintem"
Deci in acelasi moment in care omenirea afla ca Dumnezeu nu e singur ,il si vede pe un om,care zice despre Sine insusi:"Eu sunt Fiu al lui Dumnezeu".Adica Eu sint Dumnezeu. Adica Eu sint cel ce sint. Eu ma refeream la pedagogia divina,ca Dumnezeu sa se descopere intreit ca persoane dar si om,in acelasi timp. Mai mult,nici macar acesta nu a fost scopul descoperirii Sale,ci rastignirea Sa,si mantuirea noastra.Deci in acelasi timp se intimpla nu mai putin de 3 ,ba chiar 4 chestii :

1) Se descopera ca Dumnezeu nu e singur ci are un Fiu
2) Acel Fiu ne vorbeste direct ca Om,desi nu inceteaza a fi Dumnezu
3) Acel Dumnezeu-Fiu-Om se rastigneste pentru noi,ca sa ne mantuim din pacat,si sa fim iarasi asemenea lui Dumnezeu
4) Cine iubeste pe ceilalti oameni,iubeste de fapt pe Dumnezeu.Deci cumva Dumnezeu se arata nu numai in Fiul ,ci si in ceilalti oameni.

De asta ma leg atit de venirea lui Iisus pe pamint ,ca este cheia dovedirii existentei lui Dumnezeu cel abstract,prin mijloace foarte umane

[HoratiuM]

În prealabil postat de iustin10

Ma amuz ca intotdeauna avem toti cam aceleasi idei,dar din lipsa de claritate ,pare ca am avea idei diferite. Eu ziceam doar ca toate au un rost si o succesiune,toate pentru ca noi sa intelegem .Pina la nasterea lui Hristos, Dumnezeu era perceput ca unul singur.Era o idee cu totul straina evreilor si lumii ,ca Dumnezeu ar avea un Fiu. Iar afirmatia ca Dumnezeu are un Fiu,nu a fost facuta de vreun inger sau profet ,ci de cineva care zice:"Eu si Tatal una sintem"
Deci in acelasi moment in care omenirea afla ca Dumnezeu nu e singur ,il si vede pe un om,care zice despre Sine insusi:"Eu sunt Fiu al lui Dumnezeu".Adica Eu sint Dumnezeu. Adica Eu sint cel ce sint. Eu ma refeream la pedagogia divina,ca Dumnezeu sa se descopere intreit ca persoane dar si om,in acelasi timp. Mai mult,nici macar acesta nu a fost scopul descoperirii Sale,ci rastignirea Sa,si mantuirea noastra.Deci in acelasi timp se intimpla nu mai putin de 3 ,ba chiar 4 chestii :

1) Se descopera ca Dumnezeu nu e singur ci are un Fiu
2) Acel Fiu ne vorbeste direct ca Om,desi nu inceteaza a fi Dumnezu
3) Acel Dumnezeu-Fiu-Om se rastigneste pentru noi,ca sa ne mantuim din pacat,si sa fim iarasi asemenea lui Dumnezeu
4) Cine iubeste pe ceilalti oameni,iubeste de fapt pe Dumnezeu.Deci cumva Dumnezeu se arata nu numai in Fiul ,ci si in ceilalti oameni.

De asta ma leg atit de venirea lui Iisus pe pamint ,ca este cheia dovedirii existentei lui Dumnezeu cel abstract,prin mijloace foarte umane

Am bănuit că vreţi să spuneţi ceva de acest gen. Atâta, doar, că nu era foarte clar din limbajul folosit. Cuvintele Dvs. puteau fi interpretate şi altminteri.

[Dumitru73]

În prealabil postat de HoratiuM

Dacă la tine Tacitus, Suetoniu, Pliniu cel Tânăr, Philon Iudeul şi Flavius Josephus sunt surse comparabile cu cele ale Atlantidei, atunci cred că nu ai înţeles câteva lecţii de bază când ai parcurs orele de istorie în şcoală...

despre surse este vorba? exista documente? care sunt si unde se gasesc?