De Naşterea Domnului - poezii , rugăciuni , colinde +

[Mtcrysty17]

un colind minunat....

http://www.youtube.com/watch?v=xUqKp...&feature=share

[cristiboss56]

În noaptea Sfântă, viu luminează
Luceafărul zorilor vietii cei noi,
Coboară Iisus în noi
Vesteste viata de-apoi
Si steaua deasupra veghează.

Si nasterea Ta minunată
O cântă păstorii si pruncii,
Iar cerul deschis se arată
Cu portile în chipul crucii.
Trei magi călători au venit de departe
Cu dar de tămâie, de aur si smirnă,
Cu fruntile de lumină,
Ngenunche si se-nchină
Cu inimi smerite, plecate.

[cristiboss56]

Lin răsună-ntreg văzduhul
De un cântec îngeresc:
S-a născut Mântuitorul
Copilul Dumnezeiesc.
Peste fata Lui senină
Străluceste o lumină.
A venit ca să ne-nvete
Voia Tatălui ceresc.
Maica Sfântă-L ocroteste
Mângâindu-I chipul sfânt,
Iar pe iesle fulgi de neauă
Se astern purtati de vânt.
Lumea vrând s-o mântuiască
A lăsat slava cerească
Si împărătia păcii
A adus-o pe pământ.
El, vesmintele măririi
Cu un scutec le-a schimbat
Si-ntr-un staul pentru vite
Jos în iesle stă culcat.
Dar cu inima senină
Ciobănasii I se-nchină.
Vin si magi si I-aduc daruri
Vesnicului Împărat.
Rege blând al omenirii
Sfânt, puternic si smerit
Sufletu-mi la Tine-aleargă
Să se-nchine umilit.
Daruri n-am dar am păcate
Isbăveste-mă de toate
Si-mi revarsă mângâiere
Peste sufletu-mi trudit.

Fulgi de nea se joacă-n cer
apoi, lin aştern pământul
cu-n alb, moale lăvicer.
Satul este plin de pace,
oamenii parcă-s mai buni.
Se aud colinde vechi
parcă vin din stră-stră-buni.
Iar în casa batrânescă
miroase atât de bine
în Ajunul de Crăciun
a gutui, a brad şi-a pâine.
Numai astăzi nu e mâine!

din"Izvorul îndepărtat" D.S

[laurastifter]

Lerui, Doamne Ler,
Din inaltul Cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgi moi i-asterne,
Nimeni sa nu-i vada
Urma prin zapada,
Sa nu se cunoasca
Ce fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul Cer,
Coboara, coboara,
Preasfanta Fecioara;
Dar pe unde merge
Urma i se sterge,
Taina din vecie
Nimeni sa n-o stie.

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul Cer,
Intra-n staul, iata
Maica Preacurata
In staul de vite,
Pe paie strunjite,
Sa nu se cunoasca
Ce fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-asterne,
Lumina cereasca
Din iesle sa creasca,
Razele-n zapada
Ingeri sa le vada,
Din inaltul Cer.
Lerui, Doamne, Ler!...

[laurastifter]

E drumul prin pustiu. In lungul zarii,
Abia mijeste ziua. De departe,
Nisipu-n unde moi, ca apa marii,
Imbraca sihastriile desarte.
Un magarus cu ochii blanzi te poarta.
Te-ai increzut in pasul lui cuminte.
Cum creste-n zari mereu campia moarta,
Tu-ti pleci spre san privirea ta fierbinte.
Caci ai la san copilul si te doare,
Sa pleci cu el in aspra pribegie:
Peste capsorul Lui, mangaietoare,
Rasfrant-ai valul tau, cu gingasie.
De ce ti-s, Maica, genele muiate?
Petreci in minte alte prigoniri?
Il vezi pe El cu palme sfasiate,
Cu trupul jertfa sfintei Lui iubiri?
In mijlocul nisipurilor, poate,
Singuratatea Lui e mult mai blanda.
Odata fi-va parasit de toate,
Si-un vanzator ascuns va sta la panda.
Mai este timp? Un inger se pogoara
Deasupra-ti, ca un sol de mangaiere.
Franturi de raze te-nvalesc, Fecioara,
Si-alaturi merge Iosif in tacere.

[laurastifter]

Din slava Ta cereasca Te coboara,
Spre Bethleemul sufletului meu
Si-n staulul smereniei, Fecioara,
Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu.
Sa-L infasori in cantece de slava,
Ca-n scutece subtiri de bumbacel;
Si ca-ntr-o iesle plina de otava,
In pacea Duhului sa-L culci pe El.
Pleca-vor magii, soli din alta zare,
Calauziti de focul alb de stea,
S-aduca nou prinos de inchinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.
Ci eu voi pune-n mana lor batrana
Tot aurul cuvantului istet;
Voi fauri din versul meu, Stapana,
In jarul gandului comori de pret.
Caldura rugaciunilor de seara
Va-nfierbanta cadelnitele reci:
Tamaia magilor va arde iara,
Cu fum de proslavire pana-n veci.
Si ca sa fie plina daruirea,
Voi presara in visteria lor,
Cu boabele de smirna grea, iubirea,
Cea fara de prihana si cu dor.
Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,
Sa-ti fiu in noapte acoperamant;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,
Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.

[laurastifter]

Cu raza, bati din veci aceeasi cale,
Cum vii din nesfarsit inspre-nserari,
In umbra noastra faci din nou carari,
Sa Te primim cu svon de osanale.
Te daruiesti cu rodul toamnei Tale,
Doar celor care plang in asteptari,
Aluneci lin, cazand din zari in zari
Spre duhuri care stiu sa fie goale.
Tu treci mereu in neguri nesfarsite,
Sa biruiesti amurgul prin Calvar
Si-n taina frumusetii negraite,
Te nasti de sus in foc de raze iar,
Ca sa-mplinesti minuni fagaduite,
Lumina Tu, nespus de mare har!

[laurastifter]

Mai vii si astazi? Mila iar Te poarta,
De sus, spre staulul din Bethleem?
Din lume n-ai cules destul blestem?
Iubirea Ta nici astazi nu e moarta?
Spre duhuri vii, cu ingeri de lumina,
Spre inimi vii cu stralucit alai,
Si-n iesle nu e nici un fir de pai,
E numai piatra goala, numai tina.
In tainite de inimi nu e pace,
Si frig ca-n duhuri nici in pesteri nu-i.
Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui
Si scutece noi n-avem din ce-Ti face.
Tu vii...Pogori in noi ca-ntr-o pustie.
Te-mpiedici in nisip din loc in loc,
Dar nu gasesti nici apa-n noi, nici foc,
Nici albe dobitoace ca sa-Ti fie
Tovarasi buni in drumuri tainuite
Si nici ciobani cu gluga de blandeti.
In noaptea noastra fara dimineti
Nu sunt carari de raze prafuite.
Nu si-ar gasi in noi, ca sa-i indrepte,
Nici magii steaua lor cu lung fuior,
Arhanghelii, venind din cerul lor,
Ar ingheta pe nevazute trepte.
Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va
Sa dea viata golului din noi?
Astept...In duh sunt ganduri cu noroi
Si moartea-si vantura in inimi pleava.

[laurastifter]

Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte.
Somnul meu in unda lunii s-a scaldat,
Din abisul pacii somnului i-ai dat
Deslegari de taine prin naluci de soapte,
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte!
Seamana cu noaptea umilitei nasteri
Cand ai rupt pecetea vechiului blestem,
Pacea Ta-nsteland-o peste Betleem
Si varsand lumina vesnicei cunoasteri
Seamana cu noaptea umilitei nasteri.
Ingerul lasase portile-ntr-o parte,
Cantec fara sunet Te slavea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fara zbor,
Cand spre-abisul pacii, nazarit departe,
Ingerul lasase portile-ntr-o parte.
Doamne, da-mi si mie pacea Ta cereasca,
Miezul de tacere al strigatei vieti
Care-nflacareaza din fricosi profeti,
Maduva ce-mpige varful sa-nfloreasca,
Doamne, da-mi si mie pacea Ta ceresca.
Da-mi si mie [COLOR=#0000ff]pacea inimii[/COLOR], Stapane,
Flacara ce nu se zbate-n uragan,
Sa razbesc razboiul duhului dusman,
Caci tarana trece, sufletul ramane,
Da-mi si mie pacea inimii, Stapane.
Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse,
Si dulceata celui sfasiat de leu,
In arena mortii, Dumnezeul meu,
Fii si rasaritul vietii mele-apuse,
Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse!