Psihologia si psihiatria în fata lui Hristos

[Traditie1]

'Dreptul la sinucidere' e o aberatie, e o greseala a acelei organizatii sa sustina aceasta, o fac din cauza îndârjirii, dar ideile despre efectele devastatoare ale practicilor psihiatriei mi se par corecte.

Citeste

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristi88

http://antipsychiatry.org/suicide.htm ... de acord si cu asta

http://antipsychiatry.org/drsmith1.htm sau legat de medicamente

inteleg de ce s-a format organizatia asta ..
pentru ca in america psihiatri prescriu mult mai usor medicamente , chiar si cand nu e necesar
si ii obliga pe saracii oameni sa le ea ,
dar asta din vina sistemului nu a stiintei in sine, care in multe cazuri explica acurat fenomenul

psihiatrul poate ajuta la un diagnostic ... dar neurochirulgu te repara ,

de ex putandu-ti implanta un chip in creeier care emuleaza rolul hipocampusului
http://en.wikipedia.org/wiki/Hippocampus http://www.guardian.co.uk/world/2003...ucation.health

viitorul pshiatriei va fi mult mai eficient , probabil pe o directie de genul acesta http://fr.youtube.com/watch?v=UyPrL0cmJRs

Nimic nu va deveni mai eficient , atata timp cat noi insine nu devenim eficienti in propria noastra viata, cautand mereu a acoperi neputintele noastre cu inlocuitori, ce se dovedesc in timp , ineficienti, cautand la infinit, alti si alti inlocuitori eficienti pe moment, dar amagitori ce duc la cautari desarte. Mult mai simplu era sa ne pastram cat de cat o viata curata si organizata, nedepartandu-ne atat de brutal de natura noastra din care facem parte , o natura ce ne-am instrainat-o, am distrus-o, recurgand la inlocuitori, creandu-ne propria noastra lume , o lume amagitoare, o lume a desertaciunii, o lume , unde boala a devenit virtute.

[Traditie1]

În prealabil postat de ilieion

Omule,tu l-ai facut pe Hristos nebun,pe medici niste idioti care distrug oamenii,deci tu-mi spui mie sa-mi cer scuze?Tu sa-ti ceri scuze atator oameni care primesc ajutor de la medici psihiatri,iar tu habar nu ai cu ce se ocupa psihiatria.Ai citit macar vreun tratat de specialitate?Vrei sa discutam pe argumente?Vrei sa stii de ce cei mai multi oameni din zilele noastre iau tratamente psihotrope,tocmai pt ca nivelul de serotoninei in organism datorat muncii asiduee sub stres,galagiei permanente,lipsei unei directe corecte in viata si societate face ca oameni din cei mai puternici sa cedeze psihic.Si tu faci pe acesti eroi care sunt medicii psihiatrii,care lupta crunt pentri oameni niste nebuni?Imi zici mie sa-mi cer scuze ca te-am facut nebun?Adica jumatate din omenire lupta crunt impotriva stresului si a deznadejdii,medicii acestia aproape ca nu au concediu si zile libere,si tu ii faci nebuni?

Asa cum dovedesti cu acel mesaj postat pe alt topic, ai probleme de perceptie a realitatii. Nu e exclus sa fii victima unui medic psihiatru, prin încrederea pe care i-o acorzi.

Da, am citit lucrari de specialitate. Oamenii din zilele noastre iau tratamente psihotrope fiindca nu stiu ce fac. Psihicul nu e material, nu serotonina e cea care face psihicul sa functioneze. Prin astfel de afirmatii nu faci decât sa compromiti psihiatria în ochii celor care mai credeau ca ea reprezinta totusi ceva serios.

Medicii psihiatri nu sunt niste eroi. Cei care sunt eroi au întors armele împotriva psihiatriei, dându-si seama de caracterul ei distructiv si înjositor.


.......
Postez aici traducerea în limba româna a articolelor de pe situl antipsychiatry:
[SIZE=2]

[/SIZE][SIZE=2] Eliberarea pacientilor spitalelor de psihiatrie : de ce ? cum ? [/SIZE][SIZE=2]
[/SIZE][SIZE=2]In interiorul spitalului pacientii formeaza un grup usor de identificat si cu o identitate usor de recunoscut : aceea a unor victime intr-un infern. Nevoia de a ne elibera fratii si surorile inchisi acolo nu are nevoie de nici o explicatie.[/SIZE]

[SIZE=2] Ca o solutie pe termen lung eliberarea pacientilor psihiatrici inseamna sfarsitul tuturor spitalizarilor involuntare ale persoanelor care nu se fac vinovate de nici o crima, restabilind in felul acesta una dintre promisiunile fundamentale si cea mai importanta a Americii. Dar usile spitalului sunt inca incuiate si voi sunteti inca inauntru. In reuniunile noastre de constientizare a caracterului metodelor psihiatrice, am discutat cum ajungem sa fim inchisi si cum ajungem sa iesim afara si am descoperit ca toti iesim afara invatand sa spunem doctorilor ceea ce vor ei sa auda. Noi numim acest lucru “sa inveti sa nu spui niciodata adevarul”. Am descoperit impartasindu-ne reciproc experientele ca atunci cand proclamam cu voce tare ( in spital ) ca noi nu suntem bolnavi si ca doctorii ar trebui sa ne lase in pace, eram recompensati cu injectii fortate cu Thorazin si cu sederi in celulele de izolare, dar cand am invatat sa stam umili si sa spunem “Am fost bolnav, dar cu ajutorul doctorului meu ma fac bine” detentia se apropia de sfarsit. Veti avea satisfactia sa stiti care este adevarul si care este minciuna si sa stiti ca desi ei v-au intemnitat corpul, ei nu poseda spiritul vostru. [/SIZE]

[SIZE=2] Problemele fostilor pacienti sunt mult mai subtile, dar nu mai putin presante. Multi fosti pacienti incearca sa suporte ceea ce li s-a intamplat, pretinzand ca acea experienta nu s-a produs niciodata. Totusi, pentru ca experienta de a fi fost odata un pacient psihiatric te invata sa te consideri mai putin decat o fiinta umana, aceasta nu este o solutie satisfacatoare. Oamenii simt emotii. Ei sunt in mod justificat fericiti sau tristi, furiosi, calmi, entuziasti si asa mai departe. Ca pacienti totusi, am fost invatati sa ne gandim la noi insine ca fiind definitiv mutilati si tindem sa reactionam la urcusurile si coborasurile vietii ca la niste confirmari ale diformitatii noastre secrete. In plus societatea impune pedepse asupra fostilor pacienti, care va afecteaza indiferent daca va recunoasteti sau nu identitatea. Pentru tot restul vietii veti minti pentru a obtine un loc de munca, un permis de conducere, pentru a va inscrie la scoala si sunteti nelinistiti ca s-ar putea afla. Prietenii si cunostintele voastre vor fi impartite in 2 grupuri, aceia care stiu si aceia care nu stiu si intotdeauna va fi necesar sa fiti atenti la ceea ce le spuneti celor din urma. [/SIZE]

[SIZE=2]Fostii pacienti sunt plini de suparare fata de ceea ce li s-a intamplat, dar aceasta suparare cand este singura si neorganizata, ramane neexprimata si este adesea intoarsa in interior impotriva propriei persoane. Inversunarea noastra este combustibilul miscarii noastre si cand ne intalnim, recunoscandu-ne identitatea fata de noi insine si fata de ceilalti, vom fi facut primul si cel mai important pas in a riposta impotriva celor care ne oprima.
[/SIZE]

[SIZE=2]


[/SIZE]e ele.

[Traditie1]

Tratamentul psihiatric prin şoc electroconvulsiv – o crimă împotriva umanităţii


de Lawrence Stevens, J.D.

tradus in limba română de Popa Miruna

Ceea ce se numea electroşoc sau tratament prin şoc electric (EST) este acum in general cunoscut sub denumirea de “terapie electroconvulsiva”, adesea abreviată ECT. Termenul induce in eroare, pentru că ECT nu este o formă de terapie, in ciuda afirmaţiilor partizanilor ei. ECT provoacă leziuni ale creierului, pierderi de memorie şi diminuarea inteligenţei. Într-un articol apărut în 25 martie 1993, in New England Journal of Medicine se afirmă că “terapia electroconvulsivă este folosită în mare măsură pentru a trata anumite boli psihiatrice, in special depresia majoră” (p.839). În numărul din 26 martie 1990 al revistei Newsweek se relatează faptul că “terapia electroconvulsivă (ECT) … se bucură de o resurgenţă. …se estimează că până în prezent între 30.000 şi 50.000 de cetăţeni americani sunt supuşi terapiei de şoc în fiecare an”(p.44). Alte evaluări recente indică un număr de 100.000 de cazuri pe an.
În manualul său “Psychiatry for Medical Students” (Psihiatria pentru studenţii în medicină), publicat în 1984, Robert J. Waldinger, M.D., susţine că “mecanismul de acţiune al ECT nu este cunoscut. …Ca şi cu celelalte terapii somatice din psihiatrie, noi nu ştim mecanismul prin care ECT îşi exercită efectele sale terapeutice”(p.120&389). Psihiatrii pretind că tristeţea sau aşa – zisa depresie este uneori cauzată de anomalii biologice ale creierului, încă necunoscute. Ei spun că printr-un mod de acţiune necunoscut, ECT vindecă aceste anomalii biologice necunoscute. Nu există nici un fel de dovezi valabile care să susţină aceste afirmaţii. În afară de a cauza dezorientare mentală şi pierderi de memorie, ECT nu ajută la eliminarea sentimentului de melancolie numit depresie. Acest lucru rămâne adevărat chiar dacă în prezent tristeţea sau “depresia” este singura împrejurare pentru care ECT este recunoscută ca terapie. Într-adevăr, mai degrabă decât să elimine depresia, pierderea memoriei şi pierderea abilităţilor mentale cauzate de ECT au provocat asemenea angoase la anumite persoane care au fost supuse la ECT, încât multe dintre ele s-au sinucis după ce au primit “tratamentul”.
ECT constă în a lăsa să treacă prin creier un curent electric cu o intensitate de la 70 până la 400 de volţi şi cu un amperaj de la 200 miliamperi la 1,6 amperi (1600 miliamperi). Şocul electric este administrat pe o perioadă de timp de la o fracţiune de secundă până la câteva secunde. Electrozii sunt amplasaţi de fiecare parte a capului în zona tâmplelor sau uneori în faţa şi în spatele unei părţi a capului, astfel încât, electricitatea să treacă doar prin partea stângă sau doar prin partea dreaptă a capului (care se numeşte ECT unilateral). Anumiţi psihiatrii susţin în mod fals că ECT nu permite decât ca o foarte mică cantitate de electricitate să traverseze creierul. De fapt, cei 70 până la 400 volţi şi cei 200 până la 1600 miliamperi folosiţi în ECT sunt foarte puternici. Puterea aplicată în ECT este în realitate tot atât de mare ca cea care se găseşte în prize. Ar putea ucide “pacientul” dacă curentul nu ar fi limitat numai la cap. Curentul electric al ECT este atât de puternic încât poate arde pielea de pe cap în locul unde sunt puşi electrozii. Din acest motiv psihiatrii folosesc electrozi cu gel, de asemenea numit şi gel conducător, pentru a preveni arsuri ale pielii din cauza electricităţii. Electricitatea care trece prin creier produce crize convulsive atât de puternice încât aşa-zişii pacienţi care primesc aceasta aşa-zisă terapie şi-au rupt oasele în timpul crizelor. Pentru a preveni acest lucru se administrează înainte de aşa-zisul tratament un medicament care paralizează muşchiul. Bineînţeles, partea cea mai rea a ECT o reprezintă leziunile provocate creierului, nu oasele rupte.
Electricitatea este doar una din mai multele metode folosite de psihiatrii pentru a provoca crize convulsive pacienţilor în pretinse scopuri terapeutice. După anumiţi psihiatrii, crizele produse prin produse chimice sau gaze inhalate sunt la fel de eficace ca şi ECT. În septembrie 1977, în “American Journal of Psychiatry”, profesorul de psihiatrie Max Fink, M.D., spunea : “Crizele pot fi de asemenea induse printr-un gaz anestetic inhalat, numit flurothyl, fără utilizarea curentului electric şi aceste tratamente sunt la fel de eficace ca ECT”. (p. 992). În aceeaşi pagină el mai spune că prin injectarea medicamentului pentylenetetrazol (Metrazol) în sânge, crizele induse au efecte terapeutice echivalente cu ECT.
Este interesant de a remarca, cel puţin, că oricare din aceşti trei agenţi diferiţi care produc crize convulsive – flurothylul inhalat printr-o mască de gaz, Metrazolul injectat subcutanat cu un ac sau electricitatea care traversează capul – pot fi din punct de vedere psihiatric la fel de “terapeutici”. Psihiatrii susţin că accesul convulsiv este “terapeutic”, nu metoda de inducere a accesului. Dar de ce aceste crize convulsive induse prin oricare din aceste trei metode diferite ar fi la fel de “terapeutice” ?
O teorie este că aceste trei modalităţi sunt la fel de terifiante pentru victima (“pacientul”) care primeşte “tratamentul”. În cartea sa “Against Therapy” (“Împotriva terapiei”), publicată în 1988, psihanalistul Jeffrey Masson, Ph.D., pune această întrebare : “De ce psihiatrii torturează oamenii numind această tehnică terapie prin electroşoc ?(p.xv). În cartea sa “Battle for the Mind : A Physiology of Conversion and Brain-Washing” (“Bătălia pentru spirit : o fiziologie a conversiei şi a spălării creierului”), William Sargant scrie : “Istoria tratamentului psihiatric a dovedit într-adevăr că dintotdeauna au existat încercări de a vindeca tulburările mentale prin folosirea şocurilor fiziologice, a fricii, a diverşi agenţi chimici; şi că astfel de metode au produs întotdeauna rezultate strălucite la anumite categorii de pacienţi”(p.82). În cartea sa “Breakdown” (“Depresia nervoasă”), psihologul Norman S. Sutherland a subliniat faptul că din observaţiile sale, ECT era “în mare măsură un obiect al terorii”. El mai adaugă că “sunt foarte multe relatări din partea unor pacienţi care comparau atmosfera din spital când se administra ECT cu aceea a unei închisori în ziua execuţiei” (p.196).
Apărătorii ECT susţin că datorită adăugării anesteticului care face ca acum procedura să fie lipsită de durere, groaza provocată de ECT este în întregime de domeniul trecutului. Acest argument scapă din vedere elementul central. Dezorientarea mentală, pierderea memoriei, pierderea abilităţilor mentale, realizarea după trezirea din “terapie” că esenţa fiinţei a fost distrusă de “tratament” crează teroarea – nu numai în primul rând suferinţa fizică. ECT sau electroşocul loveşte în nucleul personalităţii şi din acest motiv este un obiect al terorii. Aşa cum au scris Lothar B. Kalinowsky, M.D. şi Paul H. Hoch, M.D., în cartea lor “Shock Treatments, Psychosurgery and Other Somatic Treatments in Psychiatry” (“Electroşocurile, psihochirurgia şi alte tratamente somatice în psihiatrie”) : “Frica de ECT totuşi este o problemă mult mai gravă decât s-a crezut la început. Aceasta se referă la o frică care se dezvoltă şi creşte numai după un anumit număr de tratamente. Este diferită fată de frica pe care pacientul nefamiliarizat cu tratamentul o avea faţă de prima aplicare. … Experienţa torturantă a eului năruit este cea mai convingătoare explicaţie pentru frica ulterioară de acest tratament”(p.133). Modul prin care ECT îşi realizează efectele constă în faptul că victimele acestei presupuse terapii îşi modifică comportamentul, modul în care îşi manifestă emoţiile şi îşi exprimă ideile în scopul de a evita să mai fie torturaţi şi distruşi de “terapie”. Nu este întotdeauna posibil să refuzi ECT, pentru că ea este adesea administrată împotriva voinţei pacientului. În “The Powers of Psychiatry” (“Puterile psihiatriei”), publicată în 1980, Robitscher Jonas, J.D., M.D., profesor la Universitatea Emory comentează : “Psihiatria organizată continuă să se opună oricăror restricţii fixate prin legi, reglementări sau alte mijloace legale prin “dreptul” ei de a administra electroşocuri împotriva voinţei pacienţilor”(p.279). Chiar şi acum, în cursul anilor 90, doar un singur stat din Statele Unite – Wisconsin – interzice toate administrările involuntare de ECT.
De vreme ce frica “pacienţilor” de ECT face parte din motivele pentru care ECT “funcţionează”, psihiatrii adesea obţin rezultate numai ameninţând oamenii cu ECT. Aşa cum spune psihiatrul Peter R. Breggin, M.D., în cartea sa “Electroshock : It`s Brain Disabling Effects” (“Electroşocul : efectele sale distructive asupra creierului”) : “Pentru pacienţii care sunt martori la efectele distructive ale ECT, dar fară să fi trecut prin ea, efectul ECT nu este mai puţin intimidant. Ei fac tot ceea ce le stă în putere pentru a coopera în scopul de a evita o soartă similară”(p.173).

[Traditie1]

Tratamentul psihiatric prin şoc electroconvulsiv – o crimă împotriva umanităţii


de Lawrence Stevens, J.D.

tradus in limba română de Popa Miruna

Ceea ce se numea electroşoc sau tratament prin şoc electric (EST) este acum in general cunoscut sub denumirea de “terapie electroconvulsiva”, adesea abreviată ECT. Termenul induce in eroare, pentru că ECT nu este o formă de terapie, in ciuda afirmaţiilor partizanilor ei. ECT provoacă leziuni ale creierului, pierderi de memorie şi diminuarea inteligenţei.
...
Psihiatrii pretind că tristeţea sau aşa – zisa depresie este uneori cauzată de anomalii biologice ale creierului, încă necunoscute. Ei spun că printr-un mod de acţiune necunoscut, ECT vindecă aceste anomalii biologice necunoscute. Nu există nici un fel de dovezi valabile care să susţină aceste afirmaţii. În afară de a cauza dezorientare mentală şi pierderi de memorie, ECT nu ajută la eliminarea sentimentului de melancolie numit depresie. Acest lucru rămâne adevărat chiar dacă în prezent tristeţea sau “depresia” este singura împrejurare pentru care ECT este recunoscută ca terapie. Într-adevăr, mai degrabă decât să elimine depresia, pierderea memoriei şi pierderea abilităţilor mentale cauzate de ECT au provocat asemenea angoase la anumite persoane care au fost supuse la ECT, încât multe dintre ele s-au sinucis după ce au primit “tratamentul”.
ECT constă în a lăsa să treacă prin creier un curent electric cu o intensitate de la 70 până la 400 de volţi şi cu un amperaj de la 200 miliamperi la 1,6 amperi (1600 miliamperi). Şocul electric este administrat pe o perioadă de timp de la o fracţiune de secundă până la câteva secunde. Electrozii sunt amplasaţi de fiecare parte a capului în zona tâmplelor sau uneori în faţa şi în spatele unei părţi a capului, astfel încât, electricitatea să treacă doar prin partea stângă sau doar prin partea dreaptă a capului (care se numeşte ECT unilateral).
...
Curentul electric al ECT este atât de puternic încât poate arde pielea de pe cap în locul unde sunt puşi electrozii. Din acest motiv psihiatrii folosesc electrozi cu gel, de asemenea numit şi gel conducător, pentru a preveni arsuri ale pielii din cauza electricităţii. Electricitatea care trece prin creier produce crize convulsive atât de puternice încât aşa-zişii pacienţi care primesc aceasta aşa-zisă terapie şi-au rupt oasele în timpul crizelor. Pentru a preveni acest lucru se administrează înainte de aşa-zisul tratament un medicament care paralizează muşchiul. Bineînţeles, partea cea mai rea a ECT o reprezintă leziunile provocate creierului, nu oasele rupte.
...
În cartea sa “Breakdown” (“Depresia nervoasă”), psihologul Norman S. Sutherland a subliniat faptul că din observaţiile sale, ECT era “în mare măsură un obiect al terorii”. El mai adaugă că “sunt foarte multe relatări din partea unor pacienţi care comparau atmosfera din spital când se administra ECT cu aceea a unei închisori în ziua execuţiei” (p.196).
Apărătorii ECT susţin că datorită adăugării anesteticului care face ca acum procedura să fie lipsită de durere, groaza provocată de ECT este în întregime de domeniul trecutului. Acest argument scapă din vedere elementul central. Dezorientarea mentală, pierderea memoriei, pierderea abilităţilor mentale, realizarea după trezirea din “terapie” că esenţa fiinţei a fost distrusă de “tratament” crează teroarea – nu numai în primul rând suferinţa fizică. ECT sau electroşocul loveşte în nucleul personalităţii şi din acest motiv este un obiect al terorii. Aşa cum au scris Lothar B. Kalinowsky, M.D. şi Paul H. Hoch, M.D., în cartea lor “Shock Treatments, Psychosurgery and Other Somatic Treatments in Psychiatry” (“Electroşocurile, psihochirurgia şi alte tratamente somatice în psihiatrie”) : “Frica de ECT totuşi este o problemă mult mai gravă decât s-a crezut la început. Aceasta se referă la o frică care se dezvoltă şi creşte numai după un anumit număr de tratamente...

[Traditie1]

Exista boala psihica?


Lawrence Stevens, J.D.

traducere in limba romana de Miruna Popa

...
Oamenii sunt socotiti ca fiind bolnavi psihici numai atunci cand gandirea lor, emotiile lor sau comportamentul lor este contrar la ceea ce este considerat ca acceptabil, adica atunci cand ceilalti (sau pacientii insisi) manifesta o aversiune fata de ei. O metoda de a arata absurditatea calificarii unui anumit fenomen ca boala nu pentru ca este cauzat de o anomalie biologica, ci doar pentru ca noi il dezaprobam este observarea modului in care sistemele de valori pot varia de la o cultura la alta si examinarea modului in care aceste valori evolueaza de-a lungul timpului.



Articolul întreg la
http://www.antipsychiatry.org/ro-exist.htm

[cristi88]

http://www.antipsychiatry.org/suicide.htm
pe situl cu pricina mai este si linkul asta


inteleg motivatia contra psihiatrilor ... dar asta e din vina sistemului din america nu din cauza stiintei in sine

psihiatria e mai mult pet diagnostic dar neurochirulgia te repara...
de ex

ce parere aveti despre acest video
(dureaza o ora dar macar primele 25 min sa le vedeti )
http://www.youtube.com/watch?v=UyPrL0cmJRs

sau asta neuroscience of emotions ...
http://www.youtube.com/watch?v=tShDYA3NFVs

[familieortodoxa]

Parerea mea este ca atunci cand o persoana are o problema reala psihiatrica nu isi permite sa renunte la ajutorul unui psihiatru bun. Eu am cautat multa vreme un psihiatru-psihoterapeut ortodox, pentru o ruda de-a mea care de multi ani sufera de o boala psihica.
Este simplu sa navighezi pe site-uri despre antipsihiatrie, dar este mai greu sa traiesti alaturi de o persoana cu o boala psihica grava.
In orice caz, acum sunt linistit, pentru ca, la recomandarea unui preot, am gasit o doamna psihiatra si psihoterapeuta care priveste bolile psihice din perspectiva crestina ortodoxa, fara insa a nega rolul biologiei in psihiatrie.

[Templier Knight]

În prealabil postat de Traditie

Dupa parerea mea, stiinta se opune lui Dumnezeu iar psihologia si psihiatria sunt opuse Tainei Duhovniciei.

Mi se pare regretabil ca Biserica româna trimite preoti în spitalele de psihiatrie în loc sa condamne aceasta ramura a medicinei.

Sa stii ca parerea ta e proasta , si nu ai dreptate , cum sa condamne domnule psihologia si psihiatria , cine esti tu sa faci acest lucru, tu cred ca vrei sa te intorci inapoi in Evul Mediu , macar acolo daca aveai o boala psihica erai ars pe rug sau exorcizat pama mureai , e mai bine asa nu?

[Mihnea Dragomir]

Depinde de ce înţelegeţi aici prin "bolnavi pisihici". Numai psihoze ? Adică pe cei ce, de exemplu, se cred Napoleon ? Pentru aceşti psihotici, Biserica nu poate face prea mult. Dar, în realitate, eu rareori sunt confruntat cu psihoze adevărate. Eu văd zilnic nevroze. Oameni de 30 de ani, ba chiar şi mai tineri în ultimul timp, care clachează. Şi intră în logica fără minte a psihiatriei. Iau Xanax ca să uite de stress şi încă 100 de medicamente de care nu aţi auzit. Pentru aceştia, Biserica ar putea face enorm. Este adevărat că vina nu o are aici Biserica, ci ei înşişi care se adresează psihiatrului, psihologului, dealerului de droguri, vrăjitoarei şi cristaloterapeutei, specialistului în "terapia florală Bach" (nu râdeţi ! e la modă !), oricui, mai puţin preotului lui Cristos, care îi poate reda sensul vieţii, sensul suferinţei, sensul plinătăţii.