Ateismul

[suntunOM]

fara suport si incredere in Divinitate, nu poti reusi in viata...

[romandragut]

fara divinitate se poate reusi in viata. nu cred in dzeu si sunt mai mult decat am fost ieri.

am spus-o de sute de ori: nu poti sa dovedesti unui ateu ca dzeu exista; nu poti sa dovedesti unui credincios ca dumnezeu nu exista; este o problema de credinta. a crede. nu este "a fi", ci "a crede".

atata timp cat oamenii se inteleg bine nu este esential daca esti ateu, muslman, ortodox , hindus etc.

[suntunOM]

:-?? e tragic ca nu incredere in Divinitate...

[Macarie]

În prealabil postat de romandragut

am spus-o de sute de ori: nu poti sa dovedesti unui ateu ca dzeu exista; nu poti sa dovedesti unui credincios ca dumnezeu nu exista; este o problema de credinta. a crede. nu este "a fi", ci "a crede".

Asta inseamna de fapt transcendentalul, care e o idee de baza a multor religii, ca exista ceva ce nu se poate demonstra sau accesa prim mijloace materiale.

Asta nu inseamna ca Divinitatea (trancendentalul), nu se manifesta in lume (in imanent) sau ca cele doua planuri nu interactioneaza.
Aceste manifestari, care apar uneori in forma minunilor, sint cele mai elocvente dovezi atunci cand cineva le observa sau le accepta.
Poate ca I-am putea “simti” si in alte conditii prezenta, dar stiintific vorbind, asta experienta poate fi calificata ca subiectiva.

[Macarie]

Petruta2, daca intr-adevar ai intrat pe forum ca sa discuti unele puncte de vedere, si nu doar sa-ti

versi naduful, ar trebui sa stii ca cliseele pe care le expui, usor de recunoscut din cursurile unor

institutii, sint cel putin superficiale.

În prealabil postat de Petruta2

Faptul ca dumnezeii, toti, nu numai cel ortodox, sunt prezenti doar ca experiente subiective, asta duce

la situatia neplacuta ca religia n-a reusit sa devina o stiinta, ramânând o simpla credinta.

Aici as corecta: din fericire Religia n-a reusit sa coboare la stadiul de stiinta
Au incercat unele secte s-o aduca acolo, dar au ajuns in situatia cu adevarat neplacuta :) de a amesteca

spiritualul cu materialul. Ori tocmai asta e principiul de baza a religiei, existenta unui plan diferit

de cel material.
Din cate stim noi, stiintele se ocupa cu studiul materiei, deci nu au ce cauta in religie.

Faptul ca pui pe Dumnezeu la plural e o alta problema de intelegere, Istoria Religiilor si stiintele

psiho-sociale se ocupa de studiul manifestarilor religioase, nu duc la o intelegere a lor.
Dovedesc insa aceeasi lipsa de respect si atitudine superioara de care te plangi tu la unii crestini.

În prealabil postat de Petruta2

Un zeu din mintea noastra ne poate ajuta sa trecem senini peste momentele grele, dar el nu ne poate da

viata vesnica, si nici nu poate face ca tot ce se intampla in jurul nostru sa aiba un sens moral.

Cat esti de sigura de asta ? :)
Poti sa dai vreo demostratie "stiintifica" ?

În prealabil postat de Petruta2

Daca "Dumnezeu" despre care vorbesti este Dumnezeu din crestinism, se poate demonstra ca el nu exista,

si asta apeland la istoria religiilor si la istorie in general, care ne descrie geneza si filiatia

acestei idei, a celor mai multe dintre faptele si ideile acestui dumnezeu.

Acum sa mergem pe firul logici:

1. Deci despre "Dumnezeul crestismului" se poate demonstra ca nu exista, dar pentru "Dumnezeul altor religii" nu se poate demonstra ?

2. Daca pe "Dumnezeul crestismului" il gasim descris similar in alte religii, inseamna clar ca El nu

exista ? Sau inseamna doar ca nu e un "Dumnezeu original" ?

[calator]

Petruta care sunt stiintele care demonstreaza ca Dumnezeu este o simpla creatie a mintii noastre?

Nu este vorba despre existenta unui Dumnezeu crestin ci existenta unui Creator/ programator (inteligenta) a carui existenta este obiectiva dar poate fi traita subiectiv de oameni

[calator]

Discutie intre doi embrioni


si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

[philalex]

sunt multi atei in lume, am calatorit si am vazut si in olanda.....50% nu crede in nimic, cred in natura.....e trist cum lumea s-a departat de cele sfinte...:hmmm:

[veilur]

În prealabil postat de calator

Discutie intre doi embrioni


si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

Ai facut o aluzie foarte interesanta si in acelasi timp comica! Mi-a placut cum ai facut referire la subiect, foarte haios si cat se poate de comparativ.

[Alexandr_Bazil]

În prealabil postat de calator

Discutie intre doi embrioni


si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

Amuzant... nu isi face efectul in totalitate...dar e amuzant :)