Poate deveni abstinenta o problema?

În prealabil postat de zaharia_2009

Depinde de fiecare ce doreste in viata si mai ales ce educatori de parinti a avut ! Autoeducatia este ultima, si nu printre primele, etapa a educatiei definitive ! Prin educatie buna, corespunzatoare, temeinica si nu la voia intimplarii, se pot forma/dresa animale , dara-mi-te oameni care au ratiune !

Din pacate lucrurile nu stau chiar asa, iar in astfel de cazuri, rolul parintilor este destul de putin luat in calcul. Cunosc familii cu copii multi care-au ajuns la randul lor oameni maturi. Aceeasi educatie, dar diferente uriase de caracter: unul calugar, unul betiv, una destrabalata, altii caldicei... Deasemenea, cunosc din familii in care bataile se tineau lant, au ajuns si copii care au urmat lui Hristos, dar si ratati in societate.

Despre abstinenta e greu de vorbit cuiva care nu a ajuns la un anumit grad de inteleptire. Este ca si cum iti bati toata ziua la cap copilul sa faca altfel de cum vrea el, iar el nici nu te asculta, desi pare numai ochi si urechi. Exista si abstinenta NE-voita, dar nu e deloc o virtute, fiindca mintea acelei persoane, pacatuieste cu tot ce cuprinde privirea si gandul. Nu noi ne rupem de pacat, desi asa pare la prima vedere, ci pacatul se desprinde de noi in momentul in care ii facem loc lui Dumnezeu. Ani la rand m-am luptat cu acest pacat si desi ma incapatanam sa-mi refuz unele placeri si slabiciuni, eu le simteam mereu si mereu acolo. Dar nu ma gandeam ca antidotul nu sta in puterea mea de a declara razboi ispitei, ci in acela de a face pace cu Dumnezeu. Fara Dumnezeu n-ai cum sa fii puternic, indiferent de ispita. Fiindca orice-ai incerca sa faci tu, diavolul inca mai gaseste metode sa te incovoaie dupa bunul lui plac.
Cand ajungi sa treci printre mirosurile de friptura, mici si bere, fara sa te afecteze, (indiferent daca e zi de post sau nu), cand ajungi sa nu mai judeci pe nimeni dupa chip, parfum si imbracaminte, cand ajungi sa nu mai fii tentat sa "furi" cu coada ochiului catre o domnisoara care tocmai s-a asezat lasand sa i se vada pentru o secunda lenjeria intima... inseamna ca esti pe drumul cel bun si e bine sa continui cu multa smerenie ceea ce faci deja!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Din pacate lucrurile nu stau chiar asa, iar in astfel de cazuri, rolul parintilor este destul de putin luat in calcul. Cunosc familii cu copii multi care-au ajuns la randul lor oameni maturi. Aceeasi educatie, dar diferente uriase de caracter: unul calugar, unul betiv, una destrabalata, altii caldicei... Deasemenea, cunosc din familii in care bataile se tineau lant, au ajuns si copii care au urmat lui Hristos, dar si ratati in societate.

Despre abstinenta e greu de vorbit cuiva care nu a ajuns la un anumit grad de inteleptire. Este ca si cum iti bati toata ziua la cap copilul sa faca altfel de cum vrea el, iar el nici nu te asculta, desi pare numai ochi si urechi. Exista si abstinenta NE-voita, dar nu e deloc o virtute, fiindca mintea acelei persoane, pacatuieste cu tot ce cuprinde privirea si gandul. Nu noi ne rupem de pacat, desi asa pare la prima vedere, ci pacatul se desprinde de noi in momentul in care ii facem loc lui Dumnezeu. Ani la rand m-am luptat cu acest pacat si desi ma incapatanam sa-mi refuz unele placeri si slabiciuni, eu le simteam mereu si mereu acolo. Dar nu ma gandeam ca antidotul nu sta in puterea mea de a declara razboi ispitei, ci in acela de a face pace cu Dumnezeu. Fara Dumnezeu n-ai cum sa fii puternic, indiferent de ispita. Fiindca orice-ai incerca sa faci tu, diavolul inca mai gaseste metode sa te incovoaie dupa bunul lui plac.
Cand ajungi sa treci printre mirosurile de friptura, mici si bere, fara sa te afecteze, (indiferent daca e zi de post sau nu), cand ajungi sa nu mai judeci pe nimeni dupa chip, parfum si imbracaminte, cand ajungi sa nu mai fii tentat sa "furi" cu coada ochiului catre o domnisoara care tocmai s-a asezat lasand sa i se vada pentru o secunda lenjeria intima... inseamna ca esti pe drumul cel bun si e bine sa continui cu multa smerenie ceea ce faci deja!

Una calda, alta rece !
Ati inteles cumva ca eu am vorbit de abstinenta infara sau fara de Dumnezeu ?. Sau ca exista puterea de a dobindi vreo virtute fara Dumnezeu ?
Aruncati totul pe seama caracterului copilului . Asta arata ca nu ati inteles nimic sau ca aveti la baza idei educative false prin care defapt nu sunteti atras de calitatea educatie ci mai degraba de metodele de a scuza deraparile educationale .
Cracterele se formeaza , se educa , se desavirsesc si nici decum nu sunt un conditional fatal .
Dar pt. ca va este greu sa intelegeti operarea cu caractere am sa discut folosind o analogie intre caracter si otel.
Otelurile sunt de mai multe calitati, de mai multe rezistente, de mai multe tarii . Pt. aceasta , ca sa poata fi prelucrate ele sunt supuse la procedee de preschimbare diferite unele de altele, normal, dupa taria lor . Daca le vom supune pe toate la aceiasi gama identica de tratamente numai din citeva vom obtine lucruri de calitate iar pe celelalte le vom strica . Ca atare nu otelul este lucrul important in relatia de formare a obiectelor ci cel care prelucreaza otelul . Daca el nu isi va da seama ca are in fata mai multe feluri de oteluri si nu va face diferenta intre ele , atunci risca ca pe cele mai multe sa le strice . De aceea sunt si putini meseriasii prelucratori f. buni, putini la numar deoarece numai unii dintre ei stiu ,,meserie".
Revenind , daca parintii nu isi cunosc bine de tot meseria de parinti si daca nu se ocupa cu hotarire de educarea caracterelor copiilor si se dau cum ca au treaba , ca stau prea mult la serviciu, ca nu au timp, ca nu este decit mama sau tata precum si multe alte multe minciuni de acest gen, atunci ,,stofa " care Dumnezeu i-a pus-o in mina nu o va duce nici o data la valoarea unui frac ci cu greutate va reusi sa scoata si un veston din ea !
Nu copilul este primordial in relatia de educatie . Nu copilul este maturul, nu copilul este cel cu experienta sociasla cea mai mare si bine inteles ca nu copilul il educa pe parinte decit numai in citeva cazuri .

Deci sa abandonam observatia simpla a primordialitatii caracterelor scuzind in acest fel obligatia capitala a parintelui si sa concluzionam ca acolo unde nu este educatie generala ca si duhovniceasca , poate fi orice , numai viata in duh si adevar , nu !

În prealabil postat de teodoraianys

Abstinenta ar putea deveni problematica, in conditiile in care viata sexuala a fost inceputa deja, iar dupa urmeaza aceasta perioada?
Pe de alta parte, ma gandesc ca au fost sfinte (precum Sf Maria Egipteanca, Sf Teodora de la Sihla,etc) care cunoscusera si aceasta parte a vietii mai inainte de a ajunge in pustie, unde si-au petrecut in singuratate zeci de ani. Ele cum de nu au avut probleme? Mirenii ar trebui sa nu mai recurga la varianta calugariei daca deja mai inainte si-au inceput viata sexuala ?

Astept parerile voastre, pro si contra si eventual si participarea cu pareri si din punct de vedere medical, al celor cu astfel de cunostinte. Se poate pune problema, in acest caz, de medicina vs. convingeri religioase?

Poate deveni problematica dar depinde de om. Daca esti un om caruia ii place foarte mult sexul, iti este mult mai greu decat unuia care nu ii pasa de sex pentru ca nu ii place. Un astfel de om care adora sa faca sex, poate avea probleme de comportament gen crize de nervi, depresii daca ramane mult timp abstinent.
Noi nu putem sti ce a fost in mintea sfintilor si cat de greu le-a fost.

[ory]

Eu cred, si am observat acest lucru la oameni care practica " abstinenta ", ca abstinenta este mai problematica la oamenii care nu au avut niciodata viata sexuala, decat la oamenii care au avut o perioada si se hotarasc, in mod voluntar( invatand sa controleze situatia prin maturitate, obligat la o oarecare maturitate te hotarasti sa renunti), sa incheie acest capitol prin abstinenta, din diferite motive. Tocmai pentru ca la oamenii " neatinsi " persista acea curiozitate, acea neimplinire fizica si psihologica din acest punct de vedere, acel ceva imaginar care nu poate fi inteles decat in stadiul de infaptuire.
Omul nu se resemneaza atat de usor, firea lui naturala nu-i da voie acest lucru.
Dar, cum ramane cu oamenii, respectiv cu adolescentii care pleaca in manastire si se integreaza in acel mediu la varsta de 16 ani ( am intalnit multe cazuri ),o varsta cand aspectul sexual se manifesta doar intr-un stadiu infantil, o varsta cand nu esti constient de sexualitatea ta, cand oricum nu ai acces la ea ( deci, psihic nu-ti creezi posibilitati clare de implinire), cand nu esti independent si cand nu se pune problema conceperii copiilor( cand nu stii pe ce lume esti),. Apoi cresti, ti se dezvolta apetitul sexual, ti se transforma, practic, vezi altfel lucrurile/viata, vezi altfel aceste porniri, vezi altfel femeile/barbatii, dorintele ti le imaginezi altfel, darul tau de-a procrea ti-l constientizezi mai bine, chiar daca acel mediu iti pune permanent frau la simtaminte si instincte. Ce faci atunci ?
Ori te resemnezi, ori mergi pe doua carari, ori te perfectionezi in credinta, ori pleci si-ti vezi linistit de treaba ta in lumea normala, Impropriu spus " linistit ", caci te vor devora crestinii de viu si te vor sfarteca ca hienele cu dintii si buzele lor pline de rugaciuni...in acelasi timp in care ei se simt cei mai vrednici pamanteni, vrednici de sex, de familie, de dragoste omeneasca...in timp ce tu nu ai voie, esti animal, sprejur si un idiot ce a facut o alegere care nu i se mai potriveste, dar nu poti da inapoi. Orice decizie pe lumea asta poate fi revizuita, numai asta nu. De ce, n-o sa inteleg niciodata ?
Nu vreau abureli de genul : " ca l-ai parasit pe Dumnezeu ! ", ca nu merg la mine. Nu cred in astfel de baliverne, tocmai fiindca am credinta ca Dumnezeu nu a creat o lume mare, un suflet mare de om, ca sa se ascunda, mai cu precadere, intre niste ziduri...da, doar ziduri pamantene, sufletul omului ramane adevaratul templu Dumnezeiesc.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Eu cred, si am observat acest lucru la oameni care practica " abstinenta ", ca abstinenta este mai problematica la oamenii care nu au avut niciodata viata sexuala, decat la oamenii care au avut o perioada si se hotarasc, in mod voluntar( invatand sa controleze situatia prin maturitate, obligat la o oarecare maturitate te hotarasti sa renunti), sa incheie acest capitol prin abstinenta, din diferite motive. Tocmai pentru ca la oamenii " neatinsi " persista acea curiozitate, acea neimplinire fizica si psihologica din acest punct de vedere, acel ceva imaginar care nu poate fi inteles decat in stadiul de infaptuire.

Nu cred ca ai dreptate.

Curozitatea se manifesta daca este stimulata.

De ex. daca ai televizor si vezi pana si la programele de stiri busturi revarsate peste decolteu. Sau fete mai mult dezbracate pe strada etc.. Sau ai ore de "educatie sexuala" in scoala.

La manastire esti ferit de astfel de lucruri.
Si ai multe alte preocuopari care nu-0ti dau ragaz sa-ti umpli mintea cu .. fantezii.

Asta-mi aminteste ca atunci cand fiul meu era in clasa 1, mama unui coleg imi explica ca abordarea mea in educarea copilului nu este "sanatoasa", ca nu trebuie sa-i ascund aspectele "sexuale" ale existentei. Ea argumenta ca baietii sunt curiosi si trebuie sa le fie spuse unele lucruri de mici, de ex. ea i-a zis fiului ei cum se fac copiii etc..
In doua luni de la aceasta discutie, fiul ei a dezbracat o colega ca sa-i examineze anatomia (de fapt nu se stie exact ce s-a intamplat, doar i-a prins bona dezbracati). La 7 ani.
Cred ca este un exemplu bun despre efectul educatiei sexuale precoce.

[heaven]

Sunt de acord ca posturile sunt binevenite in viata unui cuplu,insa continui sa cred ca abstinenta,mai ales cand vorbim de un cuplu,nu este pentru oricine si nu inteleg de ce se bate moneda cu fanatism pe acest aspect si de ce viata intima este privita ca o plaga,ca o rusine,pacat despre care nu vorbim,nu gandim,nu simtim si probabil multi nici nu o traiesc cu adevarat,in special o mare parte din femei (dar si anumiti barbati) care traiesc o mutilare aproape psihica creata de societate si tot felul de idei de genul inoculate.
Cand o femeie nu a atins in viata ei placerea intima cu adevarat alaturi de un partener,evident ca va spune ca e de preferat sa mearga la teatru,la spectacole,cu copiii in parc si orice altceva.Pentru ea relatia intima cu partenerul de viata nu este o placere,o bucurie,ci o corvoada,o "datorie conjugala" de la care s-ar sustrage bucuroasa!Dar asta nu este din cauza vreunui nivel spiritual prea inalt,ci din inhibitii,lipsa cunoasterii propriei fiinte,teama de intimitate etc.
Multi traiesc inca cu conceptia ca singurul scop al ei este facerea de prunci.Sa am iertare,dar asta si animalele fac!
Insa,spre deosebire de ele,pe noi spiritual,dar si sexual vorbind Dumnezeu ne-a construit altfel: omul are acel orgasm,care la animale nu este intalnit decat in cazuri extrem de rare,de mamifere evoluate,precum delfinul.
Totodata,teoria reproducerii ca singur scop al legaturii fizice barbat femeie,iarasi nu sta in picioare avand in vedere ca femeia este construita la randul sau pentru a avea orgasm.Spre deosebire de barbat,ea ar putea ramane insarcinata si fara ca acest lucru sa se intample,deci,atunci care ar mai fi rolul acestui fenomen?Oare Dumnezeu chiar nu stia ce face,atunci cand ne-a construit asa,ca barbat si femeie?
Toata lumea vorbeste despre pacatul vietii intime,posturi,abstinenta,dar nu am gasit pe nimeni discutand despre sacralizarea actului de amor intre doi oameni casatoriti.
Cand consideri ca faci un pacat,oare te vei mai darui cu adevarat celuilalt?Si nu fac referire la trup,ci de o comuniune si mentala,dar mai ales spirituala!Cu siguranta ca nu,iar cei doi vor sta alaturi ca doi oameni falsi cu ei,straini de propria persoana,dar si de a celuilalt.Si intr-o relatie de iubire asta mi se pare cu adevarat un pacat...

[dobrin7m]

În prealabil postat de TunsDiana

Poate deveni problematica dar depinde de om. Daca esti un om caruia ii place foarte mult sexul, iti este mult mai greu decat unuia care nu ii pasa de sex pentru ca nu ii place. Un astfel de om care adora sa faca sex, poate avea probleme de comportament gen crize de nervi, depresii daca ramane mult timp abstinent.
Noi nu putem sti ce a fost in mintea sfintilor si cat de greu le-a fost.

In mintea sfintilor, a monahilor si a celor care au alungat aceasta patima a fost doar Hristos. Numele lui Hristos le-a umplut mintea, inima si gandurile. El le-a adus pacea si linistea . Unde este Hristos, nu pot fi nelinisti, sau crize de nervi.
Cine nu a inceput macar un pic sa faca loc lui Hristos nu poate intelege.

[heaven]

Baiul este ca procentul de sfinti si monahi este foarte mic,tocmai de aceea a fost lasata casatoria!Extrem de putini oameni pot trai in lume precum monahii,insa asta nu inseamna ca daca au un sot/sotie si se iubesc cu ea/el,nu pot trai o viata spirituala,doar ca in alt mod.

[anna21]

În prealabil postat de heaven

Sunt de acord ca posturile sunt binevenite in viata unui cuplu,insa continui sa cred ca abstinenta,mai ales cand vorbim de un cuplu,nu este pentru oricine si nu inteleg de ce se bate moneda cu fanatism pe acest aspect si de ce viata intima este privita ca o plaga,ca o rusine,pacat despre care nu vorbim,nu gandim,nu simtim si probabil multi nici nu o traiesc cu adevarat,in special o mare parte din femei (dar si anumiti barbati) care traiesc o mutilare aproape psihica creata de societate si tot felul de idei de genul inoculate.
Cand o femeie nu a atins in viata ei placerea intima cu adevarat alaturi de un partener,evident ca va spune ca e de preferat sa mearga la teatru,la spectacole,cu copiii in parc si orice altceva.Pentru ea relatia intima cu partenerul de viata nu este o placere,o bucurie,ci o corvoada,o "datorie conjugala" de la care s-ar sustrage bucuroasa!Dar asta nu este din cauza vreunui nivel spiritual prea inalt,ci din inhibitii,lipsa cunoasterii propriei fiinte,teama de intimitate etc.
Multi traiesc inca cu conceptia ca singurul scop al ei este facerea de prunci.Sa am iertare,dar asta si animalele fac!
Insa,spre deosebire de ele,pe noi spiritual,dar si sexual vorbind Dumnezeu ne-a construit altfel: omul are acel orgasm,care la animale nu este intalnit decat in cazuri extrem de rare,de mamifere evoluate,precum delfinul.
Totodata,teoria reproducerii ca singur scop al legaturii fizice barbat femeie,iarasi nu sta in picioare avand in vedere ca femeia este construita la randul sau pentru a avea orgasm.Spre deosebire de barbat,ea ar putea ramane insarcinata si fara ca acest lucru sa se intample,deci,atunci care ar mai fi rolul acestui fenomen?Oare Dumnezeu chiar nu stia ce face,atunci cand ne-a construit asa,ca barbat si femeie?
Toata lumea vorbeste despre pacatul vietii intime,posturi,abstinenta,dar nu am gasit pe nimeni discutand despre sacralizarea actului de amor intre doi oameni casatoriti.
Cand consideri ca faci un pacat,oare te vei mai darui cu adevarat celuilalt?Si nu fac referire la trup,ci de o comuniune si mentala,dar mai ales spirituala!Cu siguranta ca nu,iar cei doi vor sta alaturi ca doi oameni falsi cu ei,straini de propria persoana,dar si de a celuilalt.Si intr-o relatie de iubire asta mi se pare cu adevarat un pacat...

Ce am subliniat era aluzie la ce am postat eu?

Eu afirm ca placerea adusa de sexualitate este mult supradimensionata.
Si spun asta nu pentru ca, ce sa spun, nu mi-am descoperit feminitatea, am inhibitii sau mai stiu eu ce aiureli.
Tocmai ca am avut mari steptari am incercat foarte multe lucruri, nu vreau sa smintesc cu detalii.. dar concluzia a fost aceeasi: chiar daca la inceput lucrurile sunt fascinante, intervine repede o acomodare cu placerea care nu poate fi sparta decat prin ceva si mai iesit din comun si tot asa.. Ca intr-o mare pacaleala. Daca ajungi sa crezi ca intr-adevar sexualitatea ofera satisfactie si este ceva care merita trait, invariabil ajungi la depravare (de la lucruri care au intrat astazi in normalitate, dar sunt in fapt depravare, nu le mai numesc.. pana la lucruri extreme). Si asta se poate intampla chiar in cadrul unei casatorii.

Ca daca este sa te mentii strict in sfera iubirii romantice, aceea poate exista si fara sexualitate. Sunt oameni care traiesc in castitate pana la casatorie si eu cred ca au sansa extraordinara de a se descoperi cu adevarat unul pe altul.. caci fiecare om este un intreg univers. Ceea ce este mult mai interesant decat sa te grabesti catre o viata sexuala.

Cat despre facerea de copii, cred ca tu nu ai inca.. de aceea nu intelegi.
Copiii adancesc relatia dintre soti, ii dau o noua dimensiune. Te uiti la copii si recunosti sotul in ei si-l iubesti pe el prin ei si pe el pt ca ii ai pe ei si tot asa.. Sunt stangace in a descrie cum copiii adancesc iubirea dintre soti, dar crede-ma ca nu sunt povesti, copiii chiar implinesc relatia dintre soti.
Altfel ar fi o relatie foarte seaca si egoista. Egoism in doi, daca poti sa-ti imaginezi. O relatie inchisa in ea.

[zaharia_2009]

Nu stiu ce speculatii se tenteaza , ori poate nu am inteles postul initial dar ceea ce am sustinut este urmatorul lucru : abstinenta in cununie este un lucru rarisim si deobicei este rezervat cazurilor de patologie , altmineteri este un nonsens pt viata in doi . Mai este o situatie dar aceea este extrem, extrem de rara si la ea nu nazuiesc decit sfintii . Asemenea cruce nu est pt. fistecine !
Abstinenta inafara cununiei este regula de viata pt. mintuire . Realitatea insa arata ca oamenii nu mai vor sa se mintuiasca ci culmea , isi cer dreptul la pacat, la imbratisat cu ispititorul ... si pina la urma il gasesc !