Ce-ar trebui sa fac?

[silverstar]

[COLOR=green]Nimeni in viata nu-i scutit de necazuri, de dureri. [/COLOR]
[COLOR=green]In martie, fratele meu in vizita la Torino, a avut un grav accident de masina si inca este in faza de recuperare. Se va reface complet, dar mai dureaza.[/COLOR]
[COLOR=green]In vara, in statiune, povestind unei colege cu care nu m-am vazut de multi ani, ce i s-a intamplat fratelui, am constientizat urmatorul lucru... Si anume ca din 1986, la fiecare 11 ani, la noi in familie a fost cate un accidentat de masina.[/COLOR]
[COLOR=green]In 1986, fiul meu a fost accidentat de masina chiar in ziua cand implinea 6 ani. In 1997, a fost accidentata mama. Si in martie 2008, a fost accidentat fratele meu.[/COLOR]

[tigerAvalo9]

Urmatorul an ar fi??? Nu cumva e un blestem..este cineva in realitate care te uraste?

[silverstar]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Urmatorul an ar fi??? Nu cumva e un blestem..este cineva in realitate care te uraste?

[COLOR=green]Pai, urmatorul an ar fi 2019, dar eu nu pot sta nepasatoare sa astept sa se intample... Stiu ca ar trebui sa fac ceva...[/COLOR]
[COLOR=green]Ma intereseaza daca, din punct de vedere religios, nr 11 are vreo semnificatie si care ar fi. Asta daca stie cineva si poate sa indice o sursa.[/COLOR]

Intr-adevar socant sa faci asemenea constatare: ca tot la 11 ani se intampla cate un accident in familie.
Iti voi raspunde cu propriile tale cuvinte:
"
Unde ne lasam in voia Domnului? Acolo unde noi nu putem actiona si am sa-ti povestesc ceva absolut adevarat:
Mama, in toata viata ei, a fost o femeie puternica si a muncit cat trei barbati la un loc. Faptul ca e ajuns la spital ne-a bulversat pe noi, copiii ei, si a ajuns acolo cu pancreatita, o boala extrem de grea si de parsiva, fiind operata de doua ori in mai putin de o luna. Medicii ne-au spus, doar, sa gandim pozitiv si sa ne rugam. Atat. Nici o sansa de salvare, minima, nimic, dar mama respira si asta era principalul. Inca mai respira. Nu puteam sa accept gandul ca nu va mai fi si nici sa ma resemnez.Dupa ani de truda, mama, in sfarsit, reusise sa aiba niste lucruri pe care si le dorise toata viata. Mi se parea nedrept sa nu mai fie chiar atunci cand le avea fara , insa, a se fi bucurat de ele. Nu puteam, nu voiam sa ma resemnez.
Ma mutasem de curand in locuinta mea, multe lucruri erau inca nedespachetate, asa ca de la soacra fratelui meu am luat o candela care are si iconita Sfantului Nicolae. Mamei ii era foarte rau, mai ales noaptea. Eu ii simteam, ii traiam tot zbuciumul, toata suferinta si durerile provocate de boala. Ca si dansa, nu puteam dormi. Doar daca ea era linistita si dormea, atunci puteam si eu sa ma odihnesc putin. In rest, ma rugam, nopti intregi ma rugam, pentru ca-n atare situatie nu puteam s-o ajut pe mama, eram neputincioasa. Situatia ei ma depasea.
Ii vorbeam Sfantului Nicolea despre copilaria noastra, despre necazurile si bucuriile mamai, despre cat de greu muncise, cum ne crescuse si cat isi dorise ea acele lucruri dar ca avea nevoie de viata ca sa se bucure. Nopti intregi ii vorbeam convinsa ca rugaciunile noastre, a mea si a fratilor mei, sunt auzite. Si minunea s-a produs. Cam dupa a treia saptamana de la a doua operatie, vizibil, spre marea mirare a medicilor, mai ales, mama se simtea din ce in ce mai bine. Medicii vedeau in asta un miracol! Mama a iesit din spital pe propriile-i picioare si a mai trait si muncit 6 ani, la fel ca intotdeauna, fara nici un fel de restrictii, ca si cum niciodata nu ar fi fost bolnava. Pe 8 nov. 2004, a murit in cateva minute. Nu am mai avut timp de ruga. A fost fulgerator!
Asa ca, rugati-va, rugati-va mult, rugaciunea face minuni si atunci cand nu este chip de actiune, cand anumite lucruri nu tin de actiunea noastra, nu depind de noi. Iata voia Domnului!
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca pe mama mea!"

Intr-adevar asta e de facut: rugaciune, spovedanie si Impartasanie. Restul face Domnul nostru Iisus Hristos.

[tigerAvalo9]

Eu cred ca este un blestem,am mai vazut blesteme de genul asta.Iti dai seama ca nu e o coincidenta daca mereu la 11 ani se intampla ceva rau.E un blestem ,trebuie sa te duci la preot.

[silverstar]

În prealabil postat de Anca-Miha

Intr-adevar socant sa faci asemenea constatare: ca tot la 11 ani se intampla cate un accident in familie.
Iti voi raspunde cu propriile tale cuvinte:
"
[COLOR=green]Unde ne lasam in voia Domnului? Acolo unde noi nu putem actiona si am sa-ti povestesc ceva absolut adevarat:[/COLOR]
[COLOR=green]Mama, in toata viata ei, a fost o femeie puternica si a muncit cat trei barbati la un loc. Faptul ca e ajuns la spital ne-a bulversat pe noi, copiii ei, si a ajuns acolo cu pancreatita, o boala extrem de grea si de parsiva, fiind operata de doua ori in mai putin de o luna. Medicii ne-au spus, doar, sa gandim pozitiv si sa ne rugam. Atat. Nici o sansa de salvare, minima, nimic, dar mama respira si asta era principalul. Inca mai respira. Nu puteam sa accept gandul ca nu va mai fi si nici sa ma resemnez.Dupa ani de truda, mama, in sfarsit, reusise sa aiba niste lucruri pe care si le dorise toata viata. Mi se parea nedrept sa nu mai fie chiar atunci cand le avea fara , insa, a se fi bucurat de ele. Nu puteam, nu voiam sa ma resemnez. [/COLOR]
[COLOR=green]Ma mutasem de curand in locuinta mea, multe lucruri erau inca nedespachetate, asa ca de la soacra fratelui meu am luat o candela care are si iconita Sfantului Nicolae. Mamei ii era foarte rau, mai ales noaptea. Eu ii simteam, ii traiam tot zbuciumul, toata suferinta si durerile provocate de boala. Ca si dansa, nu puteam dormi. Doar daca ea era linistita si dormea, atunci puteam si eu sa ma odihnesc putin. In rest, ma rugam, nopti intregi ma rugam, pentru ca-n atare situatie nu puteam s-o ajut pe mama, eram neputincioasa. Situatia ei ma depasea. [/COLOR]
[COLOR=green]Ii vorbeam Sfantului Nicolea despre copilaria noastra, despre necazurile si bucuriile mamai, despre cat de greu muncise, cum ne crescuse si cat isi dorise ea acele lucruri dar ca avea nevoie de viata ca sa se bucure. Nopti intregi ii vorbeam convinsa ca rugaciunile noastre, a mea si a fratilor mei, sunt auzite. Si minunea s-a produs. Cam dupa a treia saptamana de la a doua operatie, vizibil, spre marea mirare a medicilor, mai ales, mama se simtea din ce in ce mai bine. Medicii vedeau in asta un miracol! Mama a iesit din spital pe propriile-i picioare si a mai trait si muncit 6 ani, la fel ca intotdeauna, fara nici un fel de restrictii, ca si cum niciodata nu ar fi fost bolnava. Pe 8 nov. 2004, a murit in cateva minute. Nu am mai avut timp de ruga. A fost fulgerator![/COLOR]
[COLOR=green]Asa ca, rugati-va, rugati-va mult, rugaciunea face minuni si atunci cand nu este chip de actiune, cand anumite lucruri nu tin de actiunea noastra, nu depind de noi. Iata voia Domnului! [/COLOR]
[COLOR=green]Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca pe mama mea!"[/COLOR]

Intr-adevar asta e de facut: rugaciune, spovedanie si Impartasanie. Restul face Domnul nostru Iisus Hristos.

[COLOR=green]Atat de mult am suferit in viata asta, atata durere am strans, ca adesea ma intreb de ce? Si daca m-am rugat si daca nu m-am rugat, tare multe mi s-au mai dat... Unde a fost Dumnezeul meu in momentele acelea grele?... [/COLOR]

[tigerAvalo9]

Eu cred ca este un blestem,am mai vazut blesteme de genul asta.Iti dai seama ca nu e o coincidenta daca mereu la 11 ani se intampla ceva rau.E un blestem ,trebuie sa te duci la preot.

[silverstar]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Eu cred ca este un blestem,am mai vazut blesteme de genul asta.Iti dai seama ca nu e o coincidenta daca mereu la 11 ani se intampla ceva rau.E un blestem ,trebuie sa te duci la preot.

[COLOR=green]Ar trebui sa stau de vorba cu un preot care sa aiba rabdare sa ma asculte. Sa nu ma judece, sa nu-mi vorbeasca despre iad, sa nu ameninte. Preotii nostri in loc sa aline, sa fie blanzi, mai mult te sperie. Nu am nevoie de asa ceva, nu as mai rezista. Si asa sunt destul de revoltata.[/COLOR]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Ar trebui sa stau de vorba cu un preot care sa aiba rabdare sa ma asculte. Sa nu ma judece, sa nu-mi vorbeasca despre iad, sa nu ameninte. Preotii nostri in loc sa aline, sa fie blanzi, mai mult te sperie. Nu am nevoie de asa ceva, nu as mai rezista. Si asa sunt destul de revoltata.[/COLOR]

atunci ma gindesc ca ghiocul ori zatzul ori cartile nu te cearta.
ce mai stai?

[silverstar]

În prealabil postat de petrurar

atunci ma gindesc ca ghiocul ori zatzul ori cartile nu te cearta.
ce mai stai?

[COLOR=green]A, nu, nu! Ce-ti veni? Cum crezi ca as face eu asa ceva? Nici nu m-am gandit! Crezi ca as fi deschis aici subiectul daca mi-ar fi trecut asa ceva prin cap? Nu![/COLOR]